Este foarte greu să recunoști prostia, în forma ei continuată și gravă sau doar ocazională și trecătoare. Ea, prostia, aduce cu sine un confort mental și o satisfacție plăcută, precum și o nevoie activă de a se exhiba, etichetând cu glas tare, în stânga și în dreapta. După cum se vede treaba, oricine recunoaște cu ușurință prostia semenilor, dar rareori prostia proprie. Cel care vorbește despre prostie se plasează reflex, cu delicatețe și încredere în sine, în categoria isteților (autorul acestor rânduri nu face excepție, și tocmai de aceea, luându-și seama, a simțit nevoia de a contura o definiție de caz).
Așadar, dacă te plasezi întotdeauna în tagma deștepților, iar în jurul tău sunt doar proști, ar trebui să te îngrijorezi. S-ar putea să nu fii conștient de forța prostiei tale.
Dacă te privești în oglindă și consideri că altul ca tine nu e, înseamnă că ai o imagine de sine extraordinară, care, ghici ce…face parte din apanajul prostiei.
Dacă ai întotdeauna dreptate și ultimul cuvânt în orice conversație (fie că e vorba de bucate, parenting, politică sau creștinism) trebuie, de asemenea să-ți pui niște semne de întrebare. Prostia e plină de certitudini și nu se îndoiește de nimic, pentru că stăpânește adevărul absolut, fără să depășească sfera emoționalului. Argumentele sunt personale și pasionale și nu cunosc tușa gândirii logice.
Dacă ești mândru că ești român atunci când câștigă Simona Halep un meci și mori de rușine și nervi că ești tot român, atunci când pierde unul, nu înseamnă că ești iubitor de tenis, ci doar acaparat de emoții, care-ți reevaluează patriotismul. Tenismena va fi , după caz, o bomboană de fată sau o proastă puturoasă, care nu aleargă suficient pe teren. Alt semn de întrebare, pentru că prostia este flămândă de pâine și circ, trecând cu ușurință de la pâine la circ și viceversa. Prostia nu cunoaște toleranța.
Dacă ești buricul pământului și soarele se învârte în jurul tău sau al mașinii tale, ar trebui să știi că lumea e plină de burice ale târgului, ceea ce ar putea fi incomod pentru egoul tău. Dacă soarele se învârte în jurul tău, iar tu ești centrul universului, există posibilitatea să fii prost.
Dacă îți place să râzi de alții și ți se pare amuzant, în timp ce o ironie la adresa ta e lezmajestate, ești, cu siguranță prost, pentru că autoironia este a deștepților.
Dacă obișnuiești să-ți iei prânzul și să te simți bine cu un individ care are simptomele de mai sus, la care se adaugă o unghie lungă la degetul mic, multifuncțională ca un briceag pe munte, înseamnă că ești prost, pentru că prostia e gregară. În grupuri compacte, prostia e contagioasă și gălăgioasă, provoacă răutăți sociale, îndreptate în egală măsură și asupra grupului însuși. Prostul își dorește să sape groapa altuia, chiar dacă mai pică și el în ea. Ai putea crede că dacă aduci un înțelept în grupul de proști se va întâmpla ceva benefic și prostia va scădea în intensitate. Din păcate, prostia, odată instaurată, nu se lasă dusă, dar înțeleptul se va prosti întrucâtva, greșind monstruos prin subevaluarea prostului.
Dacă nu ai fost prost niciodată, înseamnă… contrariul, evident, pentru că studiile arată că suntem proști cel puțin cinci minute pe zi. Prostia este la fel de ofertantă ca inteligența, dar prea puțină lume vorbește despre ea, de parcă prin ignorare ar dispărea, deși este evident că ponderea ei este uriașă. Cea mai cunoscută lucrare închinată prostiei este, probabil, „Elogiul nebuniei sau discurs spre lauda prostiei” – Erasmus, de o actualitate înfiorătoare.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Cam 20 de ani au trecut de când un om fain m-a învățat să folosesc ” oglinda”. De atunci multe am aflat despre ” mine” și nu multe fațete faine. Prostia în diversele ei manifestări este la mare rang și încă nu am scăpat de ea. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Unde-i minte multă şi prostie-i pe măsură!
Cu siguranță, oricât de deştept ai fi, tot faci lucruri prosteşti! Dar oare se întâmplă şi invers!? Hmmm!??
ApreciazăApreciat de 6 persoane
Sunt convinsă că da. Nu cred că există oameni proști 100%.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că da, măcar din întâmplare.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă te uiți mult în oglindă, apar complexele, și nu doar cele de natură fizică. Bine, trebuie sa te învețe cineva cum sa te uiți în oglindă, să nu vezi doar o imagine reflectată. Oglinzii mele îi spun introspecție și, chiar dacă mai dă rateuri, mă ajustează satisfăcător. Cel puțin așa sper.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
” Oglinda” ( ce nume ciudat) pe care mi-o recomandase omul are legătură cu introspectia. Ceva-ul ce mă deranjează la cineva mă duce să caut în mine ceva-ul acela. Dacă nu aș avea măcar un grăunte din el, nu m-ar deranja la celălalt. Este un ajutor excelent.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu ma amuz de prostiile mele si nu caut prostul, nu identific prostia, nu astept sa-mi cada drobul de sare pe figura. Fentez. Dau cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. La urma urmei consider ca poti fi chiar si prost de bun cea ce este un lucru extraordinar. De ce sa nu vad eu partea frumoasa a prostiei. Daca IQ ar fi delimitat clar care sunt prostii si care sunt desteptii, ar fi fost mai usor. Stiai sigur ce esti, cum esti unde te incadrezi chiar si ce ai de facut sa treci dintr-o categorie in alta. Oricum cred ca si sa fi destept e teribil de greu. Chiar mai greu decat sa fi prost. Nu e lucru usor sa ai mintea treaza premanent fara sa mai furi si cate o partida de somn adanc in locul somnului de veghe. Atotstiutor e si prostul dar si desteptul aici sunt asemanatori, ambii stiu tot, chiar tot deci foarte multe lucruri. Nu prea inteleg de ce unii ar fi speriati de prostie cand in fond exista si desteptaciunea prostilor ori desteptarea prostiilor si atunci sa vezi Doamne ce va fi sa fie. Cred ca vom ajunge Prosti de destepti si Destepti de prosti.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Prostul nu ar fi deranjant, dacă nu ar muri de grija altora. Te contrazic: doar prostul le știe pe toate, deșteptul nu știe nimic și cu cât cercul cunoașterii e mai mare, cu atât ignoranța ce înconjură cercul e și ea, la rândul ei, mai mare. La prost și ignoranța e nevolnică.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Desteptul stie si el atat cat stie si prostul diferenta este ca primul are puterea de a intelege. Oare chiar crezi ca Desteptul nu moare de grija altuia? Oare nu sta in natura omului sa se raporteze unul la altul mai cu iubire, mai cu lacomie ……. nu sunt de acord cu citatul ca doar prostul moare de grija altuia…..iar ca la prost ignoranta ar fi nevolnica eu nu vad in nestiinta o slabiciune.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu văd. Prostia fiind o slăbiciune. Mai mult de atât, cred că este o plagă socială, de care nu e vinovat prostul, ci societatea însăși. E posibil să confunzi prostia cu inocența sau nu ai întâlnit încă prostul care să-ți demonstreze că-ți este superior. Pentru că nu are alte argumente, își demonstrează superioritatea prin forță: forța fizică, forța jignirilor, forța matrapazlâcului.
ApreciazăApreciază
(999)Noi unA, credem în Cuvântul AAAE, iar acesta se regaseste în Cuvântul lui Dumnezeu (Logosul) infinit, fara început si fara sfârsit.
Nu exista „prosti” si/sau „destepti” absoluti. Totul tine de Legea Cauza-Efect sau Legea Bumerang.
Legea conservarii masei substantelor (Mikhail Lomonosov – Antoine Lavoisier) spune:
În cursul reactiilor chimice, masa produsilor de reactie trebuie sa fie egala cu masa reactantilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E posibil ca prostia să se conserve. De inteligență mă îndoiesc.
ApreciazăApreciază
Depinde de materialul din care sunt facute „conservele” si de „adjuvantii” asociati uneia sau alteia dintre cele doua „produse” ale ratiunii. Etichetele pot fi adeseori înselatoare !
ApreciazăApreciază
Cel mai util ar fi să poți depista prostia înainte de a te lovii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană