O viață de câine

Deja-vu kafkian

De pe • ( 69 comentarii )

Absurdul cotidian își are farmecul său incontestabil. În apărarea mea pot să spun doar că nu eu am început. Iată cum a fost:

Plimbam cățelul în parc, în pas lejer, oprindu-ne la fiecare tufă, stâlp sau rahat „uitat” de alți iubitori de animale. La fiecare plimbare, micuța mă surprinde, cum a făcut și acum, când a întâlnit o pasăre moartă, putrezită pe jumătate, în care s-a tăvălit scurt, înainte să pot face vreun gest. Nu mi-a rămas decât să păstrez o distanță suficientă față de blana ingrată. Am întâlnit și un prieten, din aceeași categorie de talie, cu o stăpână aferentă la capătul lesei. Un ghem alb, pufos, rotund, privind printre șuvițe cu doi ochi de ciocolată amăruie. „Mama” lui a început. Mi-a vorbit cu tonul acela de dreptate absolută, care nu tolerează posibilitatea existenței unui alt adevăr. Mi-a spus că bichonul ei e foarte deștept, privind cu ceva compasiune la frumoasa mea, care chiar atunci își găsise să alerge după coadă. M-am ținut demnă și aș fi trecut cu vederea incidentul, dacă „mama” de bichon nu ar fi continuat, spunându-mi că bila pufoasă urcă Jepii Mici în goană. Ba chiar, atunci când a prins-o noaptea pe munte, cățelul ei a condus-o pe cărare, salvând-o de la înnoptarea din munți. Demnitatea mea s-a topit și, gândind răutăcios despre bichon că a urcat pe Jepii Mici în rucsac, am zis că a mea preferă marea, pe care o despică în două atunci când are chef să înoate. Nu am exagerat deloc. Doar că nu am spus că micuței mele nu-i place să se ude și am băgat-o împotriva voinței ei în apă, de unde s-a întors pe mal iute, înotând ca un crocodil furios. Pe mal și-a scuturat blana pe jumătate din turiștii de pe plajă și m-a certat întruna, până s-a uscat. Discuția ar fi trebuit să se încheie aici, păstrând aparențele de amiciție. Dar nu, „mama” de bichon a continuat să-mi spună ce cuminte e cățelul ei, că nici nu-l simți în casă. Dar ce, al meu nu e cuminte? Nu simți nici cățelul meu în casă, mai ales atunci când alege să treacă dintr-o cameră în alta direct prin perete, săpând un tunel. Nu am suflat nimic despre tunel, dar cuminte este, nici nu-ți dai seama că este un câine în casă. Stăpâna de bichon, nemulțumită că nu are ultimul cuvânt, a decis să mă părăsească, luându-și rămas bun și de la cățelușa mea, printr-o mângâiere prelungă pe blana neagră: „al meu este așa curat, nu suportă să se murdărească”, a mai zis ea, iar eu am tăcut, lăsând-o s-o mângâie de-a lungul spinării, acolo unde se tăvălise mai dihai prin cadavrul păsării. Doar am gândit, chicotind mental, că a mea suportă să se murdărească, și încă cu mare drag (o să vezi tu cum o să duhnești ca un câine de vânătoare înainte de atac). Ne-am despărțit convinse fiecare că al lui e mai cu moț și, în drum spre casă am încercat să mă autoiluzionez că am un câine deștept. Acasă am ajuns cu certitudinea că nu e așa (iarăși am dat peste cadavrul păsării, iarăși coada), dar, așa cum se întâmplă în viață, compensează prin frumusețe și iubire.

Are ochi inteligenți, nu?

Frumoasa, în toată splendoarea sa, mi-a trezit o senzație cunoscută, de acum ani de zile, când băteam parcurile cu fetița mea de doi-trei ani. Mamele se grupau după afinitățile copiilor, și purtau exact aceleași discuții: a mea știe să facă nod; da, dar a mea face nod pescăresc; ei bine, a mea face nod chirurgical; v-am luat, că a mea e cea mai îndemânatică, face fundițe . În timp ce mamele se urau politicos, la trei metri distanță, copilele superinteligente își turnau nisip în cap, cu lopețica, cu foarte multă îndemânare, ce-i drept.

Se pare că nimic nu se schimbă, totul se transformă.

Categorii:O viață de câine

Etichetat ca:, ,

69 de răspunsuri »

  1. În apărarea câinelui nostru prost ca noaptea, pot spune că e mare și frumos. Ciobănesc anatolian, are vreo 65 de kile. Nu-l putem vaccina nici în șase oameni. Când vede seringa rupe garduri, barajul de la Costești, oase de om și de elefant. Vine acasă după ce înțeapă toate cățelele din sat, peste vreo două săptămâni. Dar de deștept e prost ca noaptea, nu mă plâng.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  2. Imi place asa de mult titlul si cum este scris articolul ca amanuntele legate de mama bichonului, bichonul, Jepii, sunt doar fleacuri pentru mine. Catelusa ta e superba te pierzi in bandetea ochilor ei. Bravo! Excelent învârti cuvintele cu maiestrie.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  5. Oare ce ar zice Florin despre aceasta fascinanta proza scurta, în care rolul principal îl ocupa catelusele si catelusii, care mai de care mai… „speciali” ?

    Un sfârsit de saptamâna minunat, relaxant si binecuvântat, draga Arebel !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • @Sperling – Stimate domn, vad ca va bucurati de libertatea de a posta platitudini pe net (altminteri nostime). Probabil ca in ultimii 30 de ani n-ati mai auzit cuvantul „caine”, ceea ce ar putea da sens scurtcircuitelor din mintea d-voastra care v-au dus cu gandul asa de abrupt taman la Radu de la cursul de germana. Ar fi totusi de mare mirare ca un veterinar sa reuseasca sa evite timp de 30 de ani cuvantul „caine”. Care nu musca. Sa stiti totusi ca despre caini se spune ca au privirea inteligenta dar nu stiu sa se exprime, nu ca n-ar intelege nimic si ca prin urmare asemanarea cu d-voastra este nitel fortata. V-as intreba insa de ce nu acordati libertate de exprimare pe blogul domniei voastre, cenzurand abuziv toate comentariile care nu urmeaza strict linia melodica a pseudo-articolelor publicate? Sunteti cumva fragil? Ori te pomenesti ca ati realizat ca „ideile” acelea fabuloase n-au cum sa stea in picioare decat asa, proptite si protejate fata de orice adiere? Si? Stau? Nu-mi pot imagina ca sunteti intr-atat de naiv incat sa credeti asa ceva. Va place sa va amagiti asa dupa cum va place sa va bucurati de libertatea de a posta platitudini pe net.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      • D-l Goe, când să zic că mi-a fost dor de tine, hop, că nu cu mine vorbești, ci doar te folosești de libertatea pe care o ai aici să mi ți-l critici pe Vrăbiuțe. E frumos așa? Mie, când nu-mi place un blog, nu-l vizitez. Încearcă și tu, că funcționează.

        Apreciază

        Răspunde

      • @adore – Fiind gazda (binevoitoare) este (pe undeva) normal sa vrei sa acorzi atentie fiecarui comentator, oferindu-i ca rasplata cate un like sau cate o replica formala (sa-i vorbesti in vorba)…ceea ce este foarte frumos din partea ta. Ceea ce ma face sa stau in cumpana inainte de a-mi exprima recunoștința pentru gestul tau este ca nu-mi dau seama daca mesajul imi este adresat mie sau daca nu cumva si tu (Brutus) tot pe dl. Sperling il vizezi, ceea ce de altfel parca ar avea (prin continut) ceva mai mult sens. Nu stiu cum ai putut trage concluzia ca eu as vizita blogurile care nu-mi plac. M-ar intrista teribil sa stiu ca ai putea lua in calcul o asemenea varianta, in special in legatura cu astea doua bloguri in discutie. Despre al tau nu-i momentul sa zic nimic, dar despre blogul d-lui Sperling pot sa-ti spun ca-mi place la nebunie. Numai cineva lipsit se simtul umorului ar putea sa afirme ca nu-i place blogul sperlingian. Cred ca prin urmare ar trebui sa gasesti alt sfat de dat vizavi de abuzul in contra libertatii de exprimare in spatiile publice. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

        • Dacă destinatarul se simte ofensat într-un fel și consideră că expeditorul mesajului/comentariului/replicii i s-a adresat în așa fel încât el consideră că demnitatea lui ar fi lezată are libertatea de a își lua măsurile pe care le consideră de cuviință. Acesta nu este un abuz. Nimeni nu te poate obliga să accepți un mod de adresare nepotrivit. Contează extrem de mult felul în care ne exprimam în scris. Una este să atragi atenția că în text s-a strecurat o greșeală într-un mod cu bună intenție și alta este să dai un verdict de exemplu că nu ai scoală sau ca ești agramat. Dacă scopul este doar de a ridiculiza, de a jigni, de a lovi cu cuvinte înjositoare din păcate locul tău în spațiul public poate fi limitat sau chiar inexistent. Tu ca destinatar iți limitezi locul, nu iți limitează nimeni dreptul tău la libera exprimare. Asta nu înseamnă că nu te poți reabilita, dar doar cu o altă abordare, o alta conduita chiar dacă ne raportam la un mediu virtual. Nu trebuie să existe lipsă de respect în nici un caz. Mie îmi plac comentariile dumnevoastră care îmi sunt adresate mie, personal le consider inteligente, constructive și haioase, dar nici mie nu îmi place atitudinea dumnevoastră fața de Dl Sperling și nici cea față de Iosif. Ați putea fi mai dulce și mai dragăstos, oricum eu știu că puteți fi și altfel, sensibilitatea nu vă lipsește.

          Apreciază

          Răspunde

      • @Adriana – folositi premise fundamental gresite. Mi-ati mai adresat un mesaj foarte asemanator pe Arca la care n-am apucat sa va raspund inainte de a va face nevazuta. Pareti atat de convinsa de ceea ce spuneti si de adancita in confuzie incat ideea de a intra intr-un dialog cu d-voastra pe aceasta tema pare o aventura in genul celor care i-au facut gloria lui Cervantes. Oricum daca voi ceda ispitei de a juca rolul lui Don Quijote in piesa pe care o propuneti asta se va intampla mai degraba pe arca lui Goe, decat aici pe topicul despre catzei. Vad ca si domniei voastre va place rolul de Don Quijote care sare in apararea neajutoratilor (gen Sperling), desi nu v-ati potrivi in egala masura rolului de Dulcineea. Oricum, daca nu se va ivi ocazia potrivita sa avem o explicatie directa pe tema libertatii de exprimare, probabil ca inevitabil vor exista in timp detalii care vor conduce pe o spirala larga tot acolo. Deocamdata v-as intreba cine are caderea si autoritatea sa stabileasca limita dincolo de care anumite mesaj sunt nepotrivite si sa le interzica? Oricine? Uite, de exemplu eu cred ca unele dintre mesajele pe care le-ati scris domnia voastra pe blogul lui Sperling sunt obscene, prostesti, autosuficiente si arogante. As fi indreptatit sa va banez pe Arca lui Goe?

        Apreciază

        Răspunde

        • Pe blogul Dl Sperling doar moderatorul ma poate bara. Fiecare fiinta umana care are discernamant isi stabileste propriile limite, el este autoritatea atat in relatia cu el insusi cat si in relatia cu ceilalti. Doar el ca om poate emite ordine referitoare la viata lui are aceasta legitimitate si chiar responsabilitate. Vom mai discuta pe tema, subiectul ramane deschis.

          Apreciază

          Răspunde

      • @Adriana – V-am intrebat altceva, si anume daca, pe baza faptului ca ati facut, pe blogul d-lui Sperling, comentarii pe care le consider obscene, prostesti, autosuficiente si arogante, la adresa d-lui Goe, in timp ce acesta era banat acolo, as fi sau nu indreptatit sa va banez pe Arca lui Goe? Nu e o intrebare destul de clara? Puteti prefera sa va prefaceti ca n-ati inteles intrebarea. Ingaduiti-mi sa va adresez alta, mult mai simpla. Blogul d-lui Sperling cine ar fi indreptatit sa-l interzica? Este un blog xenofob, subversiv, care vehiculeaza stiri false, care practica dezinformarea, cenzura, si abuzul. Cine ar fi indreptatit sa-l interzica? Astept cu nerabdare raspunsul d-voastra la aceasta intrebare, sau la oricare alta la algerea d-voastra. 🙂

        Apreciază

        Răspunde

        • Am inteles intrebarile doar ca eu nu pot raspunde in locul dumnevoastra. Imi pot da cu parerea, pot avea o opinie dar nu si un raspuns ferm. Ati formulat intrebarea direct si ati omis sa scrieti Ce credeti ca…..? Din aceasta cauza nu ati primit raspunsul meu. Blocarea unei persoane in mediul online este o optiune. Alegerea iti apartine. Ingrijorator mi se pare faptul ca faceti acuzatii extrem de grave la adresa unui blog sper ca aveti dovezile probatoare.

          Apreciază

          Răspunde

      • P.S. @Adriana – Nu ma asteptam sa faceti atat de repede recurs la telenovela. Prin decizile pe care le ia dl. Sperling la blog nu inseamna ca emite ordine referitoare la viata lui ci la textele pe care le posteaza in spatiu public. Nu privat. Va place sa credeti ca blogul d-lui Sperling pe care isi face publice „opiniile” ar fi fiind un spatiu privat, si ca prin urmare cei care scriu mesaje critice sau ironice fac un abuz si-i incalca intimitatea. Nimic mai fals. Toti mai debitam prostii si facem greseli de logica, de gramatica, de semantica, de morala, dar pentru ca tinem sa ne luam in seama si sa le exprimam public, trebuie sa ne asumam faptul ca publicul le va taxa.

        Apreciază

        Răspunde

      • @Adriana – Daca as sti ca intr-adevar nu intelegeti intrebarile mi-ar fi extrem de teama sa port acest dialog de-a surda cu d-voastra. Imi place sa cred ca practicati diversiunea cu buna stiinta. D-voastra aveti vreo dovada dl.Sperling a avut justificari intemeiate sa cenzureze mesajele inconvenabile? Nu, si nici nu va trebuie. Solidaritatea d-voastra „spontana” cu dl.Sperlig (foarte fireasca si naturala) este suficienta pentru ca considera ca opinia d-lui Sperling fata de acele mesaje, impreuna cu abilitatea tehnica de a o face, sunt suficiente pentru a decide interzicerea oricarui comentator. Eu v-am intrebat daca altii care au opinua ca textele d-lui Sperling sunt ofensatoare, xenofobe, diversiuni, intoxicatii, si au si abilitatea tehnica de a-i inchide blogul, ar fi indreptatiti sa o faca? Nu ati raspuns, preferand sa jucati comedia amanatii filozofiei bunului simt (ceea ce nu denota bun simt). Dl. Sperling nu este in niciun caz indreptatit sa judece in locul d-voastra daca trebuie sa cititi sau nu unele comentarii care nu-i convin. Oricat de tare v-ati potrivi la caracter (si nu numai), in contex, cu dl.Sperling si cu blogul acestuia, ceea ce sustineti acum se va putea intoarce candva impotriva d-voastra. Tehnic, Sperling este abilitat sa ascunda mesajele inconvenabile. Moralmente nu are nicio indreptatire sa cenzureze si sa se erijeze in arbitru al elegantei in expriare, doar pentru a-si proteja mizeria de blog si libertatea de a-si da in perec nestingherit:

        Raed Arafat, este tinta unui fake news care vizeaza slujba de Paste. Stirea falsa, care a fost rostogolita pe retelele de socializare din Romania

        Apreciază

        Răspunde

        • V-ati suparat si sincer mie imi pare rau. Deci problema ar fi Domnul Arafat&Stirea. Nu sunteti singurul care duce grija Domnului in ciuda faptului ca este o persoana implicata si chiar face treaba. Nu va placut epigrama Domnului Spreling care are un caracter omenesc si se incheie cu o ironie, sincer imi pare rau. A asocia epigrama cu xenofobism este o exagerare sau a asocia o epigrama cu un fake news inseamna ca sa intors lumea cu susul in jos sau viceversa si nu intelegem beneficiile umorului. Mie mi-a placut epigrama si am zambit. Oricum intentionati sa ma prindeti in capcana si va departati in varfurile degetelor de la picioare de subiectul principal si anume ‘ Jignim cu lejeritate atunci cand nu ne convine ceva” fara a suporta consecintele. V-as recomanda sa abordati subiectul pe blogul dumnevoastra si eu voi comenta acolo. A continua aici mi se pare o exagerare si chiar eu nu vreau sa o deranjez pe Adore cu comentariile mele care contin expresii ”obscene, prostesti, autosuficiente si arogante”
          – ”obscene, prostesti, autosuficiente si arogante”* citat care apartine D-lui Goe

          Apreciază

          Răspunde

      • @Adriana – Protejatul d-voastra propune cu „umor” (in acceptiuna d-voastra) ca prim-ministrul (numit cu mult respect Scartu-Partzu) sa fie asasinat pentru ca cere purtarea mastii in timpul pandemiei, iar d-voastra vorbitti de indreptatirea lui Sperling de a se simti ofensat de mesajele pe care le cenzureaza. Probabil ca nu sesizati enormitatea.

        M-am suparat? Interesant. Se pare ca aveti o parere exagerat de fabuloasa despre d-voastra inseva. Poate ca o sa scriu ceva pe arca lui Goe despre abuzurile comise de Sperling cel viteaz, si, daca n-o sa fiti banata ( 🙂 ) o sa aveti ocazia sa comentati. Mai ales ca pe Arca lui Goe nu se practica cenzura, si, in plus, fiind un spatiu neutru din punct de vedere electric, magnetic si gravitational, oricine se poate potrivi in peisaj in imponderabilitate si echilibru indiferent. Totusi prezanta d-voastra acolo ar fi o risipire, intrucat va potriviti cu mult mai bine pe blogul vrabiutelor.

        Apreciază

        Răspunde

        • Acu ca Dumnevoastra nu apreciati un pamflet politic, ce vina am eu? Stati linistit, eu nu am nici o teama ca as putea fi banata ( 🙂 ) fiindca ma pot reinventa. Astept articolul dumnevoastra pe Arca. Spor si inspiratie. Atentie! Titlul sa se ridice cel putin la nivelul Adorei la Dumnevoastra am alte pretentii.

          Apreciază

          Răspunde

      • @Adriana – sunteti foare frivola ca sa zic asa in ceea ce priveste libertatea de a interpreta ce este ofensator si ce nu este. Dupa cum va vine. Cand asa, cand asa. Tocmai de aceea ar trebui reconsiderati ideea ca nimeni nu este indreptatit sa decida ca poate limita libertatea de exprimare a altuia pentru ca asa i se nazare lui si sa se poata fiecare exprima cum poate si sa fie tratat in consecinta de catre cititori (nu de catre un dictator local). Sa se vada de exemplu daca sunt mai jignitoare mesajele cenzurate de Sperling sau cele aprobate de catre domnia sa, precum cel in care domnia voastra vorbeati nonsalant despre dansa-n-transa. Nu ar fi mai normal asa?

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • Si eu la fel Adriana. Absolut la fel. Si la fel si comentariile mele, ca si ale tale. Cred ca de fapt ne asemanam perfect. Cel putin in privinta asta. Suflete pereche. E mare pacat ca tie-ti apare altfel. As face pariu ca si-n alte privinte am putea fi la fel de compatibili, si tot asa, fara sa ne dam seama. Mie imi place teribil de time. M-a fermecat naturaletea si fermitatea cu care ai decis o data pentru totdeauna ca tu si numai tu poti decide cata ofensa se poate gasi si-n mesajele care-ti sunt adresate si-n cele pe care le adresezi tu. Ma rog, aici adunci mai bine cu dl. Sleeping dar ce mai conteaza? Cand iubesti nu conteaza. Dragostea e mare.

        Apreciază

        Răspunde

        • Lăsați-mă pe mine. Întrebare întrebătoare: – Cât de puternică este acum dragostea dumnevoastră față de postările și comentariile Domnului Sperling. Aveți doar două variante:
          1. le iubesc mult:
          2. le iubesc cel mai mult:

          Apreciază

          Răspunde

      • @Adrianaaaa – Va multumesc din suflet pentru generozitatea de a-mi adresa intrebari (ajutatoare), si pentru faptul ca pre-stabiliti raspunsul adecvat, sugerand concluzia si verdictul, si inca (la super-oferta) cu variante de nuanta, facand conversatia noastra foarte usoara, lejera, floare la ureche, simplificad-o pana spre un nivel la care sa-si vadeasca in asa grad inutilitatea incat pana si domnul Iosif o sa realizeze ca-i risipim timpul cu copilarii si diversiuni. Nu pot decat sa apreciez sincer tenacitatea cu care incercati sa va eschivati de la adevarata tema a harjoanei noastre: dragostea si atasamentul pentru libertatea de exprimare de care nu putem avea parte si de care nu ne putem bucura deplin decat in masura in care o acordam liber si total si celuilalt, indiferent cine si cum ar fi acela. Aceluia pe care pretinde-ti ca-l iubiti sincer, omul. Intr-un univers si asa constrangator, d-voastra, exagerand nemarginit, veniti si spuneti ca are prioritate protejarea sensibilitilor proprii, care ingaduie oricui sa-l interzica pe celalalt (sa-i inchida gura) daca are chef si posibilitati tehnice. Totalitarismul de nisa (practicat in vizuini mici, gen blogul lui Sperling). Oricat ati incerca sa deviati discutia prin padurea unor aspecte colaterale in care atentia sa cada pe detalii neeesentiale, pana la urma devine clar ce ne separa. D-voastra considerati ca, acolo unde o poate face, fiecare priculici vorbitor are voie sa stabileasca arbitrar limita si sa declare vulgar, obscen, intolerant, inacceptabil, orice comentariu sau comentator care nu-i convine (dupa cum i se nazare) si sa-l interzica, pentru a-si proteja sensibilitatea, fragilitatea, trufia, imaginea virtuala si ce-o mai avea, pentru ca acestea ar fi fiind chiar fiinta sa sacra. Eu dimpotriva, cred ca fiecare trebuie sa-si pastreze sacrul si fiinta in el insusi, sa nu umble brambura cu ele pe coclauri, iar in discutiile virtuale sa renunte la ideea ca are dreptul sau capabilitatea de a fi arbitrul-judecator care poate decide ca un mesaj al altuia nu e bun ci rau, atat de rau incat sa-l ascunda, sa-l interzica, sa-l cenzureze, rapindu-si practic sine insusi posibilitate de a critica acel mesaj, de a se exprima liber in contra lui (asa cum poate el) sau de a-l ignora cu detasare suverana. Dl. Sperling este un gândac. Nu merita d-lui sa deviem asupra sa atentia cuvenita ideii de libertate de exprimare.

        Ceva asemanator zicea si un alt domn (mai putin Sperlig)…

        “Costul progresului moral şi intelectual este spulberarea confortului sufletesc, care se bazează pe consens şi conformism. Totul trebuie să poată fi supus criticii, inclusiv convingerile noastre cele mai scumpe. Iar acest lucru, recunosc, este ofensator. Dar e preţul pe care trebuie să-l plătim: de dragul libertăţii, al autenticităţii, al progresului intelectual şi moral trebuie să apărăm dreptul la existenţă al discursurilor critice ofensatoare. Ofensatoare nu doar pentru alţii, ci şi pentru noi. Ofensatoare nu doar la adresa ideilor pe care le dezaprobăm, ci şi la adresa valorilor pe care le preţuim. Oricât de greu ne-ar fi să acceptăm acest lucru, libertatea de opinie merită, cred, acest sacrificiu emoţional.”

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • @Adriana – Ce sa inteleg? Ca pe dl.Sperling il considerati inferior fata de d-voastra? Gasindu-i si acceptandu-i d-lui justificari in a practica cenzura, banarea, interzicerea, pe care d-voastra vi le refuzati, asa s-ar putea presupune. Cei puternici n-au voie dar neajutoratilor li se permite. Sau poate ca dimpotriva, considerati ca d-lui e o fiinta mult deasupra altora, un fel de Raskolinov cu dispensa de exteriorizare, care-si poate permite ceea ce muritorilor, ca mine si ca d-voastra, nu le este ingaduit. In tot cazul nu-l considerati egalul d-voastra. Inclin sa cred ca in privinta asta aveti dreptate, mai ales in contextul celor mai recente manifestari comice ale domniei sale. 🙂

        Apreciază

        Răspunde

        • Domnul Ioan este prietenul meu, il iubesc la pachet impreuna cu familia sotia, copii, nepotii si catelul. Este vorba de sentimente umane. Am slabiciuni recunosc. Stiu multe despre Dumnealui si este un om minunat.

          Apreciază

          Răspunde

      • P.S. Daca ziceti ca as fi scris frumos este posibil sa fie asa, intrucat „the beauty is in the eye of the beholder”, cat priveste adevarul cred ca va hazardati cred cam mult.

        Apreciază

        Răspunde

      • Adriana – Sunt sigur ca aveti dreptate in privinta minunantiei de om care este dl.Ioan la pachet, iar slabiciunea d-voastra este de inteles. Cand il voi intalni, il voi recunoaste certamente din descrierea pe care i-o faceti. Ma bucur sincer pentru d-voastra si pentru usurinta cu care legati prietenii si infiripati iubiri durabile. Aproape ca va invidiez, si chiar v-as invidia daca as sti ca nu-i frumos sa invidiezi. 🙂

        P.S. Totusi personajul omonim pe care dl.Sperling il intuchipeaza (actoriceste si foarte convingator), in timpul sau liber, este bigot, intolerant, optuz, usor dus cu pluta in teoria conspiratiei si pe deasupra interesat. De exemplu ii elimina pe cei cu bloguri comerciale, iar apoi cand i se ia apararea, vine cuminte si intreaba daca un like-ofranda este acceptabil ca (rås)platå. Si cate alte comicarii nu mai face personajul cu pricina. Are noroc cu d-voastra care sunteti clarvazatoare si strapungand cu privirea carapacea personajului, ajungeti la minunea de om-vrabiuta, delicat, gingas, sensibil si chiar altruist pe alocuri.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  9. Faina întâlnire de mămici. Ai surprins-o perfect! Este foarte frumoasa pitica. Parcă văd mămică aceea mangaind-o. Mi-a plăcut mult.
    Și noi avem căței prosti, da’ ne-au ales. Pisicii și ei sunt cam tâmpiței, da’ ne chinuim unii pe alții. Mulțumesc! Seara buna! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  11. Defapt am vrut să spun că prințesa ta este superbă și m-am îndrăgostit de ea.❤
    Cățelușii noștri sunt foarte inteligenți. Îi văd că se pregătesc să se parfumeze cu chanel nr.5 pt căței ( rahatul de gâscă sau rață este cel mai minunat) și strig la ei ” Mili, Joey, pfui! Nein! Nu-i voie!”. Mă privesc amândoi cu ochi inteligenți și înțelegători, așteaptă până mă întorc și se aruncă rapid în rahat și la fel de repede se ridică sperând că nu am văzut. 😏

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  12. Am observat de destul de multe ori, cu mare uimire, asemănări incredibile intre câini si stăpânii lor. Asemănări in fizionomie, expresie, apucături (ceea ce este oarecum firesc pana la un punct, ținând seama de concubinajul îndelungat si de influențarea reciproca de durata) dar si asemănări care exced simple rezultate ale inter relaționării. Analogii la fizic, la atitudine si poziție in univers (ca sa zic vorba mare). O ilustrare adesea spectaculoasa a proverbului despre cei care se aseamănă (se găsesc) si se adună. Privind poza inclusa in topic am senzație ca ma uit la varianta canină a Adorei, si sper sa fie clar pentru toata lumea ca nu încerc sa strecor nicio urma de malițiozitate in exprimarea acestei constatari.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Lasă un comentariu