Oameni

Efecte secundare

Pe asta trebuie să v-o povestesc, că merită. E despre masca de protecție pe care suntem obligați s-o purtăm atunci când ieșim din casă și de care abia aștept să scap, dacă se va întâmpla vreodată.

Reclamații la adresa portului măștii sunt multe: că se aburesc ochelarii, dacă ai ochelari; că favorizează dezvoltarea bacteriilor și, dacă n-o schimbi destul de des, face mai mult rău decât bine; că te dor urechile; că e urâtă; că nu oferă protecție și o porți degeaba; că portul îndelungat al măștii favorizează apariția ridurilor. Reclamațiile sunt întemeiate în mare măsură, fără a anula totuși beneficiile. Una peste alta, masca e o neplăcere, suficient de mare pe alocuri, căt să producă mitinguri de protest care să-i transforme pe protestatari în teroriști. Dacă e așa sau altfel nici că-mi pasă, considerând că subiectul e neimportant în comparație cu alte probleme sociale, fiind totuși de acord că masca este o pacoste, dar una necesară.

Să vă spun despre masca unei prietene și despre un efect secundar pe care nu l-ar fi visat niciun prezicător om de știință. Fata asta a mers, în familie, la o petrecere: era ziua mamei ei. Toți erau sănătoși, așa că s-au îmbrățișat, s-au pupat, și-au dat cadouri, au mâncat și-au băut, așa cum se face în astfel de situații. Nu le-a trecut bine mahmureala că au început să se simtă rău: capul, burta, articulațiile, mușchii. Nimic nu mai era în regulă și de abia mai aveau energie să zacă. Au știut ce au, iar testele au confirmat că sunt bolnavi de covid. S-au organizat exemplar, s-au izolat ca la carte: prietena mea s-a izolat împreună cu mama ei, sărbătorita, într-un apartament de două camere și de acolo nu a mai ieșit timp de doua săptămâni. Ca o fiică iubitoare ce este, a purtat în tot acest timp mască FFP, gândind să nu crească viremia în aerul respirat de maică-sa, de 70 de ani și diabetică. Chiar când dormea purta masca FFP, din același motiv. Dacă nu ați purtat o mască FFP, nu știți ce ați pierdut:ai doar câțiva centimetri cubi de aer pe care te străduiești să-i reîmprospătezi printr-o respirație aproape voluntară și conștientă, marginea cauciucată a măștii îți intră în fața și-ți sapă șanțuri adânci, urechile stau să-ți pice de durere și simți tot timpul nevoia să le pipăi, să vezi dacă le mai ai. Sunt foarte aderente la față și simți lucrul ăsta cu vârf și îndesat. Ei bine, hai că au trecut două săptămâni, și fată și mamă au ieșit din izolare, galbene, sfrijite, amețite. Încet s-au pus pe picioare și au revenit la starea de sănătate dinaintea bolii, fără efecte secundare. O singură excepție: fata, proaspăt ieșită din izolare, își pierduse somnul. A crezut că e insomnia cauzată de boală, un simptom descris de specialiști. Nu-și găsea locul, picioarele erau neliniștite, perna prea tare, era prea cald sau era prea frig. Oboseala se acumula, își simțea ochii plini de nisip și în plină criză a somnului a încercat o ultimă soluție: și-a pus FFP -ul pe față. A adormit instantaneu, ca un bebeluș care și-a regăsit suzeta pierdută. Blestemăția aceea de FFP era în stare să producă, prin lipsă, fenomene asemănătoare sevrajului.

Acest efect secundar al portului măștii, nedescris pe nicăieri, ar putea fi amuzant, dacă nu ar fi înspăimântător, prin caracterul de adicție pe care îl descrie.

68 de răspunsuri »

    • Ca vrăbiuța cu ciocul sub aripă. Să mă ierți, dar m-am gândit, fără să vreau, la criminalii ăia care te asfixiază cu perna. Văd o fază din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Tot pasăre e și cucul. Nu știu dacă anoxia o adoarme, dar e posibil. În schimb nu e sănătos. Suntem organisme aerobe.

      Apreciat de 1 persoană

    • Supunerea asta e discutabilă. Și legile sunt făcute să te supună, că altfel am fi ca în junglă. Ai văzut vreun bolnav de covid intubat? Eu, da, iar îngrijirea lui nu e deloc plăcută: ai un sentiment că te zbați degeaba, aspirând din el litri de muci care îi astupă trahee, sonda de intubație și plămânii. E plin de tuburi, sonde și catetere. Se umflă ca un sac mustind de apă, că îl lasă rinichii, la început. Apa care nu mai e filtrata de rinichi începe să iasă prin piele, partea vizibilă a problemei. Omul e desfigurat de edeme și nu mai seamănă cu cel dinainte de boală. În concluzie, mai bine porți mască, cu multă supunere, dar, mai ales, cu puțină înțelepciune.

      Apreciat de 2 persoane

  1. E de râsu-plânsu, asa ca, zicem (999)Noi unA, românii ar fi bine sa calce pe urmele Dianei Sosoaca, daca nu vor sa devina mascati pentru eternitate. 🙂 😀 )))
    Multa bucurie, binecuvântari elevate, pace, sanatate, libertate, fraternitate, suveranitate si dreptate, drag Adolescentrebel !

    Apreciat de 1 persoană

      • Wazza!!!
        asta-i de pus în ramă, și/ori de povestit nepoților.
        Slăvit fii Tu, o, Gizăs!

        Am trăit s-o văd și pe asta.

        ……

        Multa bucurie, binecuvântari elevate, pace, sanatate, libertate, fraternitate, suveranitate si dreptate, drag Adolescentrebel!
        ..
        Gizăs!!!

        Apreciază

  2. note:

    – Cand se ia cate o măsura, lumea înjura… pe agentul sanitar, si întreabă fără noimă, ce-ai cu noi mă, pentru ce să dăm cu var? (Răspunsul este in alt roman: Nilă stie!)

    – Purtarea măști este la fel de nenaturală si de nesănătoasă precum purtarea chiloților. Adore tu realizezi ce s-ar fi întâmplat daca ar fi existat internet pe vremea cand omul a început sa poarte chiloți (si haine)? Iti imaginezi ce articole ar fi scris strămoșii d-lui Sperling?

    – Adore te-ai scos. Ai intrat in cercul select al celor care scriu articole preluate automat de Mucenicul. Se încearcă astfel atragerea ta in cercul bigoților luminați cu auto-amorsare care lucrează cu hărnicie si habotnicie la salvarea omenirii de povara măștii si de teroarea vaccinării. Blogul tau alături de cel Vrăbiuțelor. Felicitări. La mai mare. Nici nu știi cât te invidiez.

    – Desigur ca orice lucru practicat metodic, in mod repetat, creează după o vreme dependenta. Ia încearcă să dormi in pielea goală si fără așternuturi. Insomnie garantată. In primele zile cel puțin.

    – Ca de obicei dl. Sperling este foarte deștept înțelegând din prima care este explicația lucrurilor. Întotdeauna aceeași, in acord cu obsesiile sale (bine protejate, inclusiv prin cenzurarea oricărei păreri neconforme). Din ce spune d-lui rezulta ca prietena ta avea insomnie si înainte de carantinare (căci pe atunci nu purta mască si hipoxia nu i-l putea aduce pe moș Ene pe la gene. Te rog sa verifici.

    – Pretextul de vorbă propus azi foarte bine ales in context, garantând reacțiile (adorabile) ale publicului. Este totuși posibil ca insomnia prietenei tale sa aibă alte cauze, iar faptul că, epuizata după câteva nopți de insomnie, a reușit sa adoarmă, poate să nu fie musai rezultatul reînceperii purtării măștii. Interesează-te de evoluția viitoare si tine-ne la curent. Cred ca suntem cu toții foarte nerăbdători să aflam continuare.

    – Felicitări si pentru felul in care-ti gestionezi menajeria. Faci progrese. In paralel însă cared ca ar trebui sa lucrezi si la diversitate si sa mai atragi si alte specimene (alta muncă, alta distracție), pentru ca ponderea celor pe care le ai acum in gestiune tinde să devina un balast si o piedica in calea progresului literar. Daca ai putea sa o aduci pe Soșoaca însăși in persoana la postura de comentator, ca colega cu Sperling, Iosif, Mucenicul si alții, asta ar fi un salt major. Cred.

    Apreciat de 1 persoană

      • Ce să mai zicem de prezervativ? Totalmente nenatural, nesănătos si umilitor. Un alt fel de a fi făcuți sclavi.

        P.S. Si pe mine ma enervează (teribil)… purtatul măștii si il evit întotdeauna cand am ocazia, dar de acuma, sporirea densității populației pe planeta de pământ vine la pachet cu multe inconveniente, dintre care purtatul măștii pe pandemie nu-i nici pe departe cel mai grav. Inertia e mare ca si rezistenta la schimbare si la nou, manifestându-se mereu aproape la fel, de-a lungul istoriei, la acest capitol singura noutate fiind amploarea intermediată de progresul fabulos al tehnologiei comunicării de care profită in primul rand retrograzii. Ceea ce ar putea trece drept paradoxal dacă n-ar fi firesc (întrucât aceștia se găsesc din abundentă si daca nu ei atunci cine?). 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  3. Eu, dacă trebuie să îmi pun costum din fier, bocanci din alamă, chiloți din tablă și o mască de gazare pentru a nu deveni un pericol bineînțeles ca o fac neținând cont de obligativitate ci doar din responsabilitate. Nu doresc nimănui să ajungă la ATI.

    Apreciat de 2 persoane

    • Adriana teutonul… O cetate greu de asediat si de cucerit chiar si in absenta unor asemenea costume de castitate… Cred ca tenacitatea retorica a Adrianei ii asigura imunitatea in orice condiții, iar Covidul ar trebi sa se gândească bine înainte de a încerca să se pună cu d-ei. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Pai ce ai uitat? Am avut deja o încercare in arena de la deja-vul tau kafkian, pe care am ratat-o cu succes, fiind învins fără drept de apel de rezistenta nepământeană a Adrianei. N-o să mai văd eu prea curând o altă șansă, doar dacă oi primi, din milă, vreun wild card la turnirul urmator. Până atunci însă, celor cu adevărat bravi, îndrăzneți, cutezători, care nu se tem de moarte (căci să mori de râs este un risc major), le-as recomanda să-si încerce curajul si norocul citind un articol fabulos si extrem de periculos, care se gaseste aici: Evoluția umanității!.

        Apreciat de 1 persoană

      • Adevarul e adevarat. Simt oleaca de nerusinare, nu m-am gandit ca pe pomelnic sa il fi trecut si pe Nikola, ce as mai fi fost io daca nu as fi putut vinde toale, veseline, troace pe feisbuci. Rusine sa imi fie!

        Apreciază

      • Mare figura ești Adore!!! Ai stiut de blogul lui Florin si n-ai zis nici pâs. Ai vrut sa-l savurezi doar tu si sa nu-l împărți cu prietenii. Il răsfoiesc de o jumătate de ora si râd cu lacrimi. E teribil, e grandios. E monumental. Exista!!!

        Apreciază

    • @Adriana – Nu doar pentru d-voastra. Informatiile de pe blogul respectiv sunt practic necunoscute publicului larg, iar felul in care le prezinta Florin face toti banii. Comedie garantata. Mi-e teama ca odata ce am descoperit acest blog il voi neglija pe cel cu vrabiute.

      Apreciat de 1 persoană

      • Desigur că risipești absolut nimic. De aceea am si scris termenul in ghilimele. 🙂

        Oile sunt într-adevăr bune. Si-ale albe, si-ale negre. Pentru carne, lapte, lână si ouă. Aspirația ta pentru păstorit (desi timid exprimată) este de aceeași natură cu cea a berbecului Sperling.

        Apreciază

      • Acum, că ghilimelele sunt puse pe iubire ci nu pe risipire chiar nici nu contează. Orizontul este larg și nu ne împiedicăm noi acum de niște ghilimele. Tradiția transhumanței încă se mai păstrează.

        Apreciază

      • Normal ca nu conteaza nimic. Si zic „nu” doar pentru a evita (inutil) caccofonia, caci altminteri nicio diferenta, pentru o fire nepasatoare ca d-voastra, Adriana. Va rog din suflet sa ma scuzati ca v-am luat la per tu, dintr-o regretabila eroare comisa accidental, intr-un moment de risipire neatentie. Imi pare insa bine ca am reusit sa va stimulez (vorbirea), sa va sporesc stima de sine, dezivoltura (inclusiv la etalare), si nonsalanta de a nu a avea retineri in a fi cum sunteti (foarte superficiala, mi se pare)… Nu?

        Apreciază

  4. Niciun risipitor nu-si realizează risipirea, ceea ce este valabil si pentru mine. Acum. 🙂

    In cazul tau, mai abitir decât in altele, merge… dar bine-ai venit amăgire, mai stai, mai durează un pic, decât aceasta mințită iubire. Oricum e mai mult ca nimic.

    Apreciază

    • Mesajul de mai sus a alunecat, fără voia mea, afara din aria de acoperire, fiind însă adresat (după cum poate v-ați prins), Adrianei de pică. Întâmplător se potrivește si altora. Nu spunem cine. Persoane neimportante. 🙂

      Apreciază

      • Sar si mesajele precum ghilimelele si ghilimelele zboara precum vrabiile totul doar pe fondul emotiilor. Va inteleg, uneori se ma intampla ca doar scopul mai scuza si mijloacele!

        Apreciază

      • Fericiti cei ce cunosc cauza lucrurilor (dar mai ales scopurile care scuza mijloacele). Fericiti insa si cei saraci cu duhul. Adriana, pareti o natura fericita. In care categorie de fericire va incadrati? Ati putea ilustra acea natura spunandu-ne si noua care sunt scopurile pe care le-ati detectat si la care va referiti cu foarte multa perspicacitate, ca si cum ati intelege (prin ele) cauza lucrurilor. Nu luati in seama aerul retoric al intrebarilor mele si tonul inchizitorial, fiti brava si viteaza si supralicitati, mai ales ca este foarte posibil chiar sa fiti in posesia acelor scopuri. Nu foarte straine de propria natura. Incercati? As paria ca nu. Tine cineva pariul? As face prinsoare ca nu? Pe ce? 🙂

        Apreciază

      • Gresita este intrebarea Intâitate la ce? trebuia formulata asa Intâitate pe ce?
        Intâitate pe harta universului!
        De, v-ati luat cu harjoana de pe bArca si v-ati pierdut intr-o formulare incorecta. Mai greseste cel care asiduu munceste. Sa scrii la comentarii e o munca nu o joaca.

        Apreciază

      • Adriana – comentatul o fi o muncă pentru d-voastră. Pentru noi e o joacă. Creadă cine ce-o crede.

        P.S. Mă bucur să aflu că hârjoana cu dl.Goe înseamnă atât de mult pentru d-voastră încât vă dă sperate în a fi pusă pe harta universului, cu prioritate. Onoarea de a apărea si noi în poza respectivă este coplesitoare.

        Apreciază

      • Pai, Domne, nu era vorba despre mine ci de Nostra-Stella. Ea are intâitate pe harta universului! Locul meu este doar la colt aci pe terra si la umbra.

        Apreciază

      • Nu-mi dau seama daca aveți chef de vorbă sau de vorbe. Parole sau palavre. Cred ca faceți un abuz invocând-o in exces pe Nostrastella, oferindu-i cu o generozitate nenaturală loc pe harta universului. De unde aveți atât univers? Si nici nu prea știu de ce mi-o tot pârați mie pe Nostrastella? Mă rog, știu, dar trebuie să mă prefac a fi modest. Si inofensiv. (N-avem cum să ne ascundem de cruda realitate… Mă bucur să vad că v-a venit inima la loc si v-a trecut sperietura, încât v-ați venit in fire, revenind spontan si la arta conversației ușoare (ca o telenovelă). Sclava Isaura. Armando Palacio Valdes da Silva de Cabaleros mă cheamă. Tango muchacha?

        Apreciază

  5. Adore se pare ca tandemul pe care-l fac cu Adriana are darul (minune) de a se plia spontan pe titlurile prozelor tale. Nu pe introducere, nu pe cuprins, nu pe incheire, nu pe intriga, nu pe punctul culminat, nu pe deznodamant (apropo, cum o duce prietena ta cu insomnia? Inca doarme ca mercenarii, cu masca pe figura?), ci pe titlul . Data trecuta perfect cu Deja-vu-ul kafkian, acum mai mult-ca-perfect cu Efectele secundare. Vezi si tu ce titlu alegi data viitoare. 🙂

    Apreciază

    • Abundenta, nu gluma. Exces in toata regula. Combinatia de lux si gaudeamus ar trebuie sa fie tuturor prielnica, nu parelnica. Si nici pardalnica. Dar, na acuma, pana la urma ne vom alege fiecare cu o combinatie bine dozata intre cele trei. Dozarea fiind personalizata individual pentru fiecare patient al blogului,

      Apreciază

Lasă un răspuns la Issabela Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s