Social

Întrebări subliminale

Nu aș indrăzni să le spun cu voce tare, pentru că se coagulează greu în fundul minții, în spatele gândurilor, dar mai ales pentru că refuz să le conștientizez activ. O strategie simplă, strategia struțului de a băga capul în nisip, considerând că ce nu se vede nici nu există. Dacă am suficient curaj să consider strategia struțului greșită, întrebările subliminale capătă o urmă de formă, îmbrăcând un conținut ce îmi scufundă corăbiile și îmi strică bună dispoziție și optimismul unui viitor decent. Dacă merg cu vitejia și mai departe și încerc să răspund la întrebările subliminale, viitorul devine de-a dreptul cenușiu și îmi certifică, fără putință de tăgadă, că prezentul e greșit, cu societatea lui cu tot, din care, cu mândrie și onor, fac parte, neavând, de altfel, altă opțiune.

Conceptul de fraudă. Întrebările subliminale au în centrul lor conceptul de fraudă, de o complexitate desăvârșită și de o amploare extraordinară. Ce învață copilul la școală, împreună cu operațiile matematice fundamentale, care nu se pot frauda? Învață plagiatul, făcut cu sârg și cu pricepere. Îl poți învinui? Nu, pentru că tema de la școală este anostă și presupune o înșiruire de informații pe care copilul nu și le dorește, pe bună dreptate, pentru că nu se va reîntâlni niciodată cu ele. Spun asta pentru că am deschis, din plictiseală, manualul de biologie al fiică-mii, la o lecție oarecare: în 20 de rânduri tipărite apar cel puțin 10 termeni noi, ce necesita memorare (și, evident, uitare imediată, după trecerea momentului lecției, pentru a scăpa de balastul inutil). Nu văd de ce ai reține termeni precum oomicete, zoomastigine, bazidiomicete, boletus edulis și altele asemenea, la fel de interesante. Sunt curioasă dacă cei care fac programa școlară și conținutul acesta mirific ar putea lua note de trecere la un test oarecare, din manualul de biologie (o disciplină foarte ofertantă, ce ar putea fi iubită oricând, de oricine). În aceste condiții, când nu prea ai ce povesti despre bazidiomicete, plagiatul devine o soluție, dacă vrei să obții notă mare. Cealaltă soluție, unica posibilă, ar fi să-ți păstrezi integră demnitatea și să aștepți să ajungi microbiolog, cu ani de studiu în spate, când poți vorbi cu lejeritate despre bazidiomicete. Din diverse motive, acest tip de fraudă este prezent la orice nivel (vezi fraudă academică) și, deși este pedepsită de lege, de etică și deontologie, nu poate fi înlocuită cu nimic, fiind obligat să apelezi la ea, dacă vrei să treci clasa, să obții un job sau o avansare pe scara ierarhică. O lucrare onestă, muncită și personală nu ar fi niciodată la fel de prețuită ca o imixtiune de concluzii la care au ajuns alți deștepți înaintea ta. De aceea, fraudă nu are leac, atâta timp cât sistemul social însuși o promovează.

Alt tip de fraudă. Mita. Am văzut oameni refuzând să ia mită, ceea ce e firesc și civilizat. Atâta timp cât nu le auzi și argumentarea refuzului: „nu, că avem supraveghere video”, sau „vreți să pățim ceva”, sau „mi-e frică de înscenări”. Adică mita e refuzată, dar de frică, prin constrângere, și nu printr-o motivație sănătoasă, pozitivă, de genul „nu-mi trebuie banii tăi, că sunt în stare să-i am pe ai mei”. Deocamdată, lupta împotriva corupției pare fără vlagă și anemică, pentru că, din nou, sistemul social promovează un model social greșit: „să iei șpagă, dar fii deștept, să nu te prindă”. Am motive să-mi fac griji privind viitorul luminos, poavazat cu fraudă, mai ales pentru că am un copil, pe care (am greșit? am făcut bine?) l-am învățat să fie corect. Consecința pe care o văd cu ochiul liber e îngrijorătoare, dovedind că e ineficient să fii cinstit. De altfel, o grămadă de oameni cinstiți stau la cozi, respectă programări, îmbătrânesc la biroul de studiu, dau examene. Oameni fără noroc în viață.

Categorii:Social

Etichetat ca:, ,

11 răspunsuri »

  1. Monstruoasa coalitie e imposibil de destructurat. Scoala contemporana este o masina de spalat(format)…creiere carteziene si fântâni arteziene activate de ca(n)tene.

    O seara si o saptamâna cu bucurie, pace si Lumina Divina, drag Adolescentrebel !

    Apreciat de 2 persoane

  2. Cu masca sau fara masca; toti avem pe cap o basca
    doar un OM dintre o mie, azi mai poarta palarie.
    Când Adam musca din fructul, oferit de-a sa consoarta,
    s-a schimbat Nordul cu Sudul, pierzând a Raiului poarta…

    Apreciat de 1 persoană

  3. O fi scoala in impas nu zic nu , dar la ora actuala exista „n ” posibilitati ca acest impas sa fi depasit.. Fiecare generatie a fost la un moment dat in impasul ei. Pe vremea mea impasul era anafalfabetismul majoritatii parintilor, analfabetism ce il impiedica pe parinte sa-si supravegeze copiii scolari ( multi la numar). Ei abia puteau sa le cumpere un ghiozdan , cateva caiete. , un creion si o guma. O uniforma de elev era destul de scumpa . Trebuia sa traga de ea sa -l tina pe copil doi ani, intrucat , avand multi copii nu reauseau sa le cumpere uniforme si incaltaminte la toti deodata. Ii luau mai intai celui mai mare ,anul urmator celui mijlociu, iar celui de-a treilea ii revenea una purtata de cel mare ,in caz ca era tot o fata sau un baiat. Cu mancarea era si mai greu , mai ales la tara.. Iarna vacuta nu avea hrana verde din care sa produca lapte mai mult , gainile nu se ouau , iar porcul taiat la Craciun se termina repede, mai ales in iernile calduroase , cand carnea se altera in camara , din cauza ca nu era curent electric , frigidere etc. Cum sa invete cei doi ,trei copiii scolari mai ales iarna cand trebuia sa fie multe lemne pentru caldura si gaz in lampa, pentru lumina atuni cand se intuneca devreme. Stiti ce greu se gasea gazul ? Cozile mai ales iarna se intindeau pe sute de metri , cand venea cisterna cu gaz.

    La scoala era la fel. Sobe aproape sa cada, fum in clase de la lemnele umede, plus miros irespirabil de la motorina data pe dusumele . Invatatorii , profesorii , doar cativa dintre ei aveau studii superioare, restul liceul . Se invata mai mult de frica . Bataia la palmuta sau trasul de ureche erau meodele cele mai eficiente pentru invatarea lectiei sau efectuarea temelor . Multi dintre parinti isi dadeau acordul pentru acest gen de metoda , intrucat ei nu se simteau in stare sa-l ajute cu ceva . Si el scotea cureaua cateodata dar bataia lui nu era atat de eficienta.
    Cu toate acestea impasul a fost trecut. Din generatia mea de 60 de elevi care au terminat clasa a VII a, 6 au reusit admiterea la liceu. 5 dintre ei au terminat facultatea, unul scoala postliceala . Ceilalti au mers la scoli profesionale, doar cativa au ramas sa muceasca pamantul.

    A venit apoi generatia copiilor mei. Am fost cu ochii pe ei (nu numai noi )iincepand cu gradinita, pana cand au terminat liceul. Nu i-am slabit din ochi, mai ales eu. 🙂 Ma criticau profesorii ca sunt prea mamosa , dar simteam ca asa trebuie . Nu am avut probleme cu ei . Au invatat bine , cu rezultate excelente. Am fost o mama cam revolutionara. Erau si atunci profesori cu apucaturi autoritariste :bateau, jigneau, umileau etc. Nu le-am permis . Am fost pe faza de fiecare data cand aveau probleme.

    Nu sunt chiar in tema cu scoala de acum , insa daca as avea copii la scoala as gasi solutii sa-i fac sa invete bine. Sa -i fac sa gaseasca metode alternative de descifrare a manualului si a cunostintelor predate de profesor , in caz ca nu au inteles ceva. Sunt o multime de surse independente pentru o invatare corespunzatoare. Ca parinte as putea doar sa verific daca elevul (copilul meu) a folosit sursa corecta si daca timpul afectat pentru teme si invatarea lectiilor a fost folosit judicios. In nici un caz nu le-as canta in struna , dand vina pe sistem. Desigur, exista ingrijorari, dar tocmai acestea sa fie imboldul de a gasi solutii. Nu trebuie sa te bizui, ca parinte ,doar pe scoala . Parintele are aproape aceleasi responsabilitati cat ale unui profesor. Cum sa invete , metodologia invatarii, este cheia pentru un succes scolar. Am inteles ca manualele de acum sunt destul de incalcite si supraincarcate cu termeni greu de digerat si informatii inutile , care se uita repede. Ei bine , ca parinte, daca vezi ca elevul (copilul tau ) acuza greutate de invatare as incerca sa descalcesc mai intai eu problema. Desigur, acolo unde sunt notiuni teoretice , nu insa si la probleme grele de matematica si fizica, mai ales la clasele de liceu.

    Prin urmare , nu sunt in nci un caz de acord cu tentatia pentru fraudare , nici la scoala si nici in viata de toate zilele. A crede ca nu se izbuteste in viata decat eludand legea – mai ales acum cand sunt posibilitati materiale, intelectuale , tehnologii avansate, puse si de parinti la indemna copiilor- este total gresit.

    Apreciat de 1 persoană

    • Toată școala e cam încâlcită. Când e online , când e hibrid. Când o lasă mai moale, când o iau la trap cu predarea. 7 ore cu ochii în monitor e foarte obositor și, cred, că și nesănătos. Partea bună e că nu-mi mai fac griji cu tramvaiul, traversarea marilor bulevarde, că nu mai e cazul. Partea proastă e că nici nu mai vor să iasă pe afară, la aer (copiii). Lecțiile se predau, copiii își fac temele și învată câte ceva, simțindu-se lipsa relației directe elev-profesor, specifică sălii de curs. Orele sunt mai fără vlagă. Părinții se implică, fiecare după puterile proprij, si descurcă sau încurcă, dupa caz, procesul educativ. Eu resimt totul (ca părinte) ca ceva lipsit de consistență și provizoriu.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s