Doar ei doi se vedeau în lungul străzii, mergând agale, mână în mână, fără să fie deranjați de bălțile de pe trotuar sau de ploaia care le șiroia pe fețe. Se plimbau ca într-o primăvară verde crud, pentru că ei erau primăvara, așa cum împrăștiau lumină în jurul lor. Frumoși, tineri și curați, le puteai vedea de departe dragostea, deconspirată de pasul moale, măsurând leneș asfaltul ud, de strângerea mâinilor cu degete împletite sau de fețele curate, strălucind sub ploaie. Arareori își spuneau ceva, cu gândul, dar mai ales cu mâinile libere de îmbrățișarea degetelor, prin gesturi blajine, in care își atingeau buze, piept și frunte. Sunetele nu-și aveau rostul, pentru că nu învățaseră să iasă din laringele debile. Erau surdo-muți și cuvintele lor nu cunoșteau redundanța, ci aveau greutatea gândului, materializat prin atingeri abia simțite sau prin volte pasionale, după cum cerea momentul. Ploua cu găleata când ei s-au oprit, ca la un semn. Degetele s-au desprins din îmbrățișare, umărul s-a îndepărtat de umăr și fețele și-au pierdut lumina, privindu-se în ochi. Gesturile s-au precipitat, și-au pierdut amploarea, înghesuindu-se în fața piepturilor, cu o repeziciune amețitoare. Fata își pierduse blândețea, se făcuse stacojie, cu sprăncenele negre, unite deasupra ochilor într-o unică sprânceană amenințătoare. Femeia furioasă, capabilă să rupă oricând lumea în două și să aibă dreptate, ieșise la lumină din acea adolescentă timidă. Mâinile cu degetele lungi descriau gesturi precise, scurte și sacadate, în timp ce băiatul își muta centrul de greutate de pe un picior pe altul, neobosit să explice, să tot explice, în fața pieptului, atingându-și iute buzele sau bărbia. Fără voie, distanța dintre ei a crescut, lăsând loc ploii să cadă, și, doar în sunetul constant al picăturilor căzând pe asfalt, cearta între îndrăgostiți trebuie să fi fost asurzitoare, de proporții cosmice, provocând erori în tăcerea structurală. Noroc că nu a durat mult și îndrăgostiții nu au făcut implozie, prin prăbușirea înlăuntrul lor a tăcerilor prea încărcate. Pe negândite, sprânceana fetei s-a rupt în două, umbrind doi ochi blajini, distanța și-a pierdut măsura până la dispariție, iar degetele s-au regăsit într-o îmbrățișare fierbinte și indestructibilă. Umărul s-a aliniat umărului, iar pasul și-a reluat cadența leneșă, printre stropii de ploaie. În cenușiul străzii se vedeau doar ei, luminând în jur, cu o lumină puțin stacojie, provenind din rămășițe de furie feminină, amestecată cu lungimi de undă verzi, ale unei vinovății proaspăt iertate. Brusc s-a oprit și ploaia, dezvelind o primăvară pe care nu ai fi bănuit-o posibilă, așa cum stătea ascunsă de trotuarul ud, pe care nu se zărea decât o pereche ce tăcea drăgăstos, cu gesturi ample și moi.
Categorii:Dragoste, Proza scurta
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Ghicitoare: Ce are o fată, mare când e mică si mică când e mare?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu: speranța de viață.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Raspunsul corect a fost o-ferit de d-na Stely, pe Arca lui Goe: Distanţa dintre „ţâte”. 😝
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E corect răspunsul, tehnic vorbind? Probabil că da. Chestii de unghiuri, distanțe și gravitație. Nu m-aș fi gândit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred ca este vorba doar de lungimea rochitei de vara.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hm! Merge. Ai oferit un răspuns bun. De nota 7+. Doar ca nu e valabil doar pentru fete. Merge si la băieți. Sa vedem daca mai primim si alte răspunsuri. De preferat unele mai specifice, care sa meargă numai la fete. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
@Adore, dintr-o extrem de regretabila eroare, mesajul meu de mai sus, a alunecat altundeva decât intenționasem. Sper că te-ai prins că era un comentariu referitor la răspunsul tău dat ghicitorii.
Să vedem dacă se mai încumetă si alții sa ofere o dezlegare ghicitorii: Ce are o fată, mare când e mică si mică când e mare?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, da doar eu m-am prins. Era inevitabil. Ma asteptam la eroare. Dar trec cu vedere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Satisfacut (cu nota). Oricum, fizica si matematica le-am detestat dintotdeauna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Iosif, iosif, iosif. Ce te intreb eu si ce raspunzi tu. Nota aceea era pentru Adore. Tu ai 0- (zero minus), ca n-ai răspuns la întrebare.
Ai detestat fizica si matematica? Nu e de mirare (ca si ele pe tine), dar eu cred ca te lauzi. Dupa cum te manifești tu le-ai detestat pe toate, mai puțin religia. Si asta doar pentru religia nu se făceam in școală pe vremea ta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu știu de unde exigenta asta deosebită, pentru că merit cel puțin un 9.După cum se vede , răspunsuri mai bune nici nu se arată. Așa că nu mă lăsa cu cimilitura în aer , ci spune odată care e răspunsul corect.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ei, o sa-ti spun, firește că o sa-ti spun, nu te teme, in cazul in care răspunsul tau va rămâne unicul, dar haide să le dam o șansă si celor care gândesc mai… lent si poate mai profund (ca Baltazar) si/sau celor timizi care s-or rușina să facă public răspunsul la care s-or fi gândit ei.
P.S. Dacă nu-ti convine nota, poți sa vii la mărire! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oricum, eu din start merit un punct din oficiu pentru lentoare.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nemo, Nemo, Nemo, dus cu Nautilus
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit.
La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
El i-a pus numele Noe(Mângâiere), zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care l-a blestemat Domnul.”
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază