Sănătatea, definită de OMS ca fiind o „stare de bine completă, fizică, psihică și socială, și nu reprezintă doar absența unei boli sau a unei infirmități”, a devenit, în condițiile actuale, un obiectiv greu de atins. Este suficient să faci un control de rutină, care atrage după sine investigații suplimentare, pentru a afla că nu ești nicidecum sănătos. De fapt, singurii oameni sănătoși pe care i-am întâlnit în ultimul timp erau complet neinformați și nu aveau habar despre dezvoltarea interdisciplinară a medicinei. Sunt oameni de la țară, preocupați de creșterea curcanilor sau a caprelor, care cunosc secretele sănătății animalelor și nu știu nimic despre bolile umane, dar au o încredere fără margini în miracolul paharului de vin roșu, băut cu regularitatea unui ceasornic. Se pare că panaceul funcționează, dat fiind că țăranii neinformați îndeplinesc criteriile OMS pentru starea de sănătate.
În altă ordine de idei, ziua mondială a sănătății este sărbătorită anul acesta, mai abitir ca în alți ani, prin muncă asiduă, ce vine la pachet cu epuizare, nervi întinși, satisfacții și eșecuri. Toate în lumina reflectoarelor, care punctează exagerat latura demonică sau arhanghelească a lucrătorului din sănătate.
Profit de ocazie să le transmit tuturor celor implicați în păstrarea și dobândirea sănătății să aibă multă putere de muncă, nervi tari, reușite profesionale și câteva zile de concediu de odihnă. În limita posibilităților, le doresc, de asemenea, o stare de bine completă, fizică, psihică și socială.
Categorii:Social
Beautiful blog
ApreciazăApreciază
Please read my post
ApreciazăApreciază
Ce să zic, la mulți ani cu sănătate ! …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vaga urmă de îndoială din urare este pricinuită, probabil, de definiția stării de sănătate a OMS😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu neapărat, dar urmele de îndoială fac parte din viața necredinciosului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sau este instrumentul cercetătorului, în calea către adevăr.
ApreciazăApreciază
Cercetătorul științific e de fapt un credincios neabătut de la principiile sale. Se îndoiește doar de adevărul din altceva, nu de cel din sine.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ceva trebuie să-i mâne în luptă, că e credință, că e pasiune, că sunt amândouă… Știi că pasiunea, din perspectivă psihologică, are conotații negative? Te stăpânește, te domină, te conduce, îți întunecă judecata. Însă în cercetare mișcă munții.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În general psihologii nu stau prea bine cu definițiile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba stau foarte bine, dar au măsura relativității.
ApreciazăApreciază
De fapt este chiar invers. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😁. E aproape același lucru. Detalii care nu schimbă esențialul.
ApreciazăApreciază
Sunt în fond niște profitori; nici cu teoria, nici cu practica, uneori fac pe oamenii de știință :), alteori metaforizează la nivelul unui scriitor prost… Psihiatrii au altă stofă, să ne înțelegem.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai citit „Omul cu sobolani”, dar nu ți-a plăcut😀 . Psihiatrii au altă stofă, mai mult cu farmaceutica, nu prea stau la palavre; se adresează mai degrabă bolii. Psihologia, prin metamorfoze multiple, se adresează bolnavului. Oricum, nu-i motiv de dispută, că psihiatria și psihologia au clienți diferiți.
ApreciazăApreciază
Mda, aș mai sta de vorbă, dar sunteți prea mainstream 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
După putință😀
ApreciazăApreciază
Ba după voință …
ApreciazăApreciază
Încă ceva și tac. Presupunem că feciorul nu vrea să-și facă tema de vacanță. Tu folosești din plin diverse tehnici de persuasiune pentru a-i schimba comportamentul. Dacă reușești să construiești o motivație frumoasă, pozitivă sau chiar una negativă, dar eficientă, îți vei atinge obiectivul și copilul va face tema, cu voie bună sau cu obidă dar o va face. Ai fost psiholog și ai produs o modificare într-un comportament. Dacă persuasiunea nu funcționează (ești un psiholog slab) e posibil să te enervezi, sa-țî pierzi cumpătul și să spargi mobila în casă (e un eșec al adultului, copilul nu are nicio vină). În acest caz ai nevoie de psihiatru. Cam astea ar fi diferențele.
ApreciazăApreciază
E blogul dvs. și puteți să vă exprimați oricât. În ceea ce mă privește, să știți că nu sunt chiar atât de ageamiu cum par (unora).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă m-a luat valul, imi cer scuze. Știu cine sunteți.
ApreciazăApreciază
@Nautilus – Categoric aceasta este si părerea mea că mai de folos v-ar fi psihiatrii decât psihologii. Ați putea s-o rugați pe Adore să vă dea trimitere. Desi cred că nu v-ar strica nici un drum la veterinar, fără trimitere. Mă refer la dl. Sperling, colegul d-voastră de teoria conspirațiilor in culcare si-n sculare.
@Adore, fiind prea „mainstream”, ai pierdut un potential mușteriu cu gene ancestrale din ordinul moluștelor cefalopode. Ca unii au scaun la cap, iar alții direct picioare. De la vrăbii la moluște. In curând vor apărea si trilobiții pe blogul tau. Tot din încrengătura anti-mainstream. 🙂
ApreciazăApreciază
Daca psihologii ajung să spargă mobilele prin casă din cauza unei loaze greu mobilizabile, nu înseamnă musai că au nevoie de psihiatrii. Ci de altă loază, de altă mobila si poate de un alt psiholog, mult mai mare. Eu cred că majoritatea psihiatrilor ar avea nevoie de psihologi, doar că (1) nu se prea găsesc destui psihologii (suficient de mari) pentru cați psihiatri există, si (2) pentru că psihiatrii prefera pastilele.
Să citești romanul „Întrerupătorul” de H. Salem. Este acolo un psiholog (unul Meerovici), super meseriaș de la care oricine ar avea câte ceva de învățat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă adaug și eu cu urările de bine și de bucurie!💐
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne-ajută!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate nici măcar copiii nu se mai încadrează în această definiție. Starea de bine a devenit o utopie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sî pe mine m-a amuzat. În egală măsură m-a întristat.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Mucenicul's Blog.
ApreciazăApreciază
Mda, sărbătorim amar. 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trece ea și beleaua asta. Din păcate, și noi ne trecem, odată cu ea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La multi ani! Eu le doresc cadrelor medicale tot binele din lume alături de admirația și recunoștința mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să nu ai nevoie! Adică să fii sănătoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Adriana – Dintre cadrele medicale preferați psihologii sau psihiatrii? Vă întreb pentru că exista o dilemă in curs pe firul comentariilor si mă gândesc că un sondaj de opinie democratic ar putea ajuta la clarificarea problemei si priorităților. Eu unul, de exemplu, ca sa dau numai un exemplu, prefer psihologii, întrucât psihiatrii mi se par in genere a fi duși cu sorcova, dar mai ales pentru că mi se pare software-ul este întotdeauna mult mai interesant decât hardware-ul. D-voastră cu cine ați vota? Bine acuma, în afară de veterinari. 🙂
ApreciazăApreciază
Psihiatrul este medic iar psihologul nu are pregatire in medicina. Au doar un obiectiv comun dar metode diferite de abordare a mentalului. Psihologul jongleaza cu emotiile si gandurile si trateaza cu vorbe pe cand psihiatru pune un diagnostic si trateaza cu medicamente. Nu am apelat la serviciile niciunuia cu toate ca am avut caderi
ApreciazăApreciază
@Adriana – Am remarcat ca practicați auto-medicația, plus pisicuță pis-pis-pis, cățeluș cu parul creț, si număratul oilor. De ați mai da banii pe doctori?
Dar acupuncturiștii se pot considera cadre medicale sau nu?
Acuma am putea folosi un termen ceva mai generic precum „terapeuți” in care pot intra si medicii, si psihiatrii, si psihologii, si veterinarii si chiar si dentiștii. Poate si persoanele care practica magia si vrăjitoria. Ar fi trebuit sa va întreb daca aveați terapeuți preferați… M-am încurcat. Rămâne pe data viitoare.
ApreciazăApreciază
Eu consider cadre medicale doar pe cei cu studii finalizate de ex Facultatea de medicina/Scoala de asistent medical. Restul terapeuților au titulaturile lor bioenergeticeni, acupunturisti, kinetoterapeuti practicanti de terapii complementare cu un rol important pentru sanatate. Ii prefer pe toti important este sa ai incredere cand apelezi la un astfel de serviciu. Cred mult si in autosugestie.
ApreciazăApreciază
Mi se pare super-misto „ca-i preferați pe toți”. Inimă largă. 🙂
Si da, credința si încrederea sunt totul. Iar daca ai încredere si credință in auto-sugestie, nimic nu-ti poate sta in cale. Prin auto-sugestie iți poți spori credința si încrederea, si tot așa, obținând un perpetuum mobile de toata frumusețea. Non-stop pana la ora 10!
„Ii prefer pe toti important este sa ai incredere cand apelezi la un astfel de serviciu.” – super frază, mai ales dacă o reciti dintr-o răsuflare… Are mama o fetită, frumușică ioc.
ApreciazăApreciază
Nu știu in ce măsură ar (mai) putea conta opinia mea, dar as putea confirma că într-adevăr Nautilus nu-i chiar un ageamiu. Este foarte posibil să fie băiat bun. 🙂 Imi pare rău că l-am judecat superficial.
ApreciazăApreciază