Oameni

Românul s-a născut poet

Dacă vreau să-mi iau un produs oarecare și să fie bun, ieftin și rezistent, citesc, așa cum face toată lumea, specificațiile tehnice. Mă gândesc punctual la telefon, că i-am aplicat lovitura finală, după multe încercări involuntare, a decedat definitiv și iremediabil și nu mai face nimic, nu mai scoate niciun sunet. După ce citesc specificațiile tehnice, închid ochii și pun degetul, aleator, pe pagina cu pozele telefoanelor, pentru că sunt mult mai confuză după ce m-am informat. Glumesc, nu fac așa, că mai întâi citesc review-urile, să văd ce mai spun consumatorii. Cele mai multe review-uri sunt negative, iar consumatorii se plâng de display, culori, cameră, viteză de încărcare și altele. Unul dintre consumatori, de exemplu, face o comparație profesională între vârfurile de gamă ale unui producător, de la modelul 4 în sus, cu toate variațiunile posibile, SE, Pro și altele, ceea ce mă face să cred că sunt persoane care consideră telefonul un consumabil oarecare, ce este înlocuit imediat cu modelul nou. Altul și-a cumpărat două telefoane vârf de gamă și producători diferiți, ca să poate spune cu certitudine care este prost și care deștept. Două telefoane vârf de gamă costă fiecare peste 6000 lei, adică împreună (ba chiar separat) au prețul unei mașini second hand funcționale sau al unui teren cu o casă locuibilă în Cucuieți. Altul a încercat să vadă dacă protecția ceramică funcționează și, imediat ce a avut telefonul, l-a încercat cu un cui, certificând că specificațiile tehnice sunt o minciună și telefonul se zgârie imediat. Câte unul se plânge de prețul prea mare, pentru care a făcut credit cu rată piperată, ca și cum cineva l-a obligat, cu pistolul în ceafă, să-și cumpere dispozitivul. Sunt consumatorii din categoria „mașina mai scumpă decât casa” și „telefonul mai scump decât mașina”. Dacă nu sunt vârfuri de gamă, review-urile sunt obligatoriu proaste. Nu, n-o să-mi iau un telefon vârf de gamă, nu că nu mi-ar plăcea sau că are review-uri negative, ci pentru că nu mi-l permit. O singură dată am avut un astfel de telefon și mi-a plăcut la nebunie: a fost frumos, deștept și zglobiu, rezistent peste măsură (ocazional am spart și niște fistic cu el). Singurul defect a fost însăși rezistența sa, care m-a convins să nu-l schimb, chiar dacă, între timp, compania producătoare murise. Totuși, odată, în Tulcea, înspre miezul nopții, m-a supărat foarte tare când nu se încărca Waze-ul, care mă soma să virez la stânga, în niște boscheți ce mărgineau o curte, iar eu, căutând în mijlocul șoselei portalul lui waze către autostradă, am decis pe loc că-mi trebuie alt telefon, după o relație frumoasă de cinci sau șase ani. Noul telefon era, conform review- urilor, nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar prin comparație cu vechiul Nokia – vârf de gamă, părea un ozn (avantajul de a cumpăra rar un telefon). Îmi aduc aminte că nu m-am putut despărți de el ore în șir și, când mi-am ridicat ochii din ecran am fost uimită de calitatea pixelilor din lumea reală. Cu toate review-urile negative, telefonul și-a făcut treaba câțiva anișori și poate și-o mai făcea și azi dacă nu-mi cădea din buzunar (a 20-a oară, cu ghinion). Vă întrebați de ce citesc review-uri, dacă tot nu țin seama de ele. Pentru că sunt al naibii de amuzante, scoțând în evidență ceea ce e cunoscut deja, și anume că românul s-a născut poet. Unul mofturos, mare consumator de tehnologie.

Categorii:Oameni

25 de răspunsuri »

  1. Am lucrat la o firma care ne punea pe mine si pe o colega sa punem review-uri pe emag false la produsele lor. Aveam target zilnic cu numarul de review-uri 😁 Asta ar putea fi o explicatie de ce sunt recomandate asa de mult cele care sunt varf de gama…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Apropo de telefoane și de tipologia unora, îmi amintesc o fază petrecută cu mulţi ani în urmă. Eram într-un magazin care dădea credit cu buletinul și îmi așteptam liniștită rândul. Precizez că n-am apelat niciodată la acest tip de credit, deci nu pot oferi alte date.
    În faţa mea erau două tinere care voiau să achiziționeze mai multe produse cu credit. Când angajatul magazinului le-a comunicat că nu le pot lua pe toate, valoarea lor fiind mare, după o scurtă discuţie între ele au ales să cumpere doar telefonul.
    Pe mine m-a amuzat gestul lor, faptul că au apreciat ca indispensabil telefonul.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ce spui tu!… Ți-ai uitat vreodată telefonul acasă? Chiar atunci primești o sută de apeluri sau mesaje superimportante, deși în alte zile nu te sună nimeni. Lasă că provoci panică pentru că nu răspunzi . Nu e indispensabil teoretic, dar practic mai bine pleci de acasă fară haine pe tine, decât fără telefon.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Apă caldă nu prea am, că mă ține primăria la călire, dar nici mai câte nu prea am, că nu pun preț. Mașina mi-am schimbat-o când a luat foc în trafic, televizoare am două, că am câștigat unul la o tombolă, hbo și netflix am, ce să zic. De obicei îmi cumpăr lucruri, când se strică cele vechi. Să vezi cum arată blugii mei preferați.

    Apreciază

    • La aia cu ”vezi cum arată blugii mei preferați” am vărsat vro 2 lacrămi. (mă leși!)
      Anyway, m’oi usca io pân’la vară. Și dacă tot suntem la ”acel” moment de sinceritate (și nu mă’ndoiesc c-ai putea minți vreodată pe cineva în orice circumstanță- timp/loc), în bucale e voie montarea centralelor de apartament, au ba. C-am auzit atâtea! Din ceea ce știi tu, normal.
      Și chiar nu vreau să te forțezi în vreo oareșce explicațiune.

      Doar:

      da
      nu
      nu știu.. etc poate

      Apreciat de 1 persoană

      • e urâtă ?
        fucking gizăs! p’asta n’am mai auzit’o, indeed.

        și cre-că’i taman bun momentul să ne despărțim aici.
        în sensul că n’oi mai comenta nica p’acilea. so,
        poți să zici că m-ai banat cum ar veni (pe motiv de agresivitate verbală, whatever).
        las loc altora mult mai… frumoși.

        btw. l-am cunoscut personal pe a. păunescu (sic!)
        ca om…zero barat. ca scriiturăăă.. altă poveste.

        o să rămân veșnic cititoarea ta
        .
        si iartă-mă dacă nu vreau să te cunosc ca mai bine

        Numai bine adolescentrebelpunctcom

        Apreciat de 1 persoană

      • Luatul trebilor la modul (prea) personal provoacă suferință.
        Așa că te rog să treci peste asta. Dacă poți.

        Eu nu pot, și d’aia am simțit că trebuie să mă retrag.
        Îmi stau în gât prea multe vorbe, și… Habar n-am. Vorbe care fac mai mult rău decât bine.
        Și chiar nu-mi doresc asta.

        Și nu, nu vreau să schimb nimic din felul tău de-a fi, ori din ceea ce (deja) ești ca om.
        Da’ nici io nu mă poci schimba. Iertare.
        …………

        Când ți’o fi d’un dor,
        tastează NOSTRA
        și voi veni. 😆

        Apreciază

  4. Decât telefon (pe care-l poți uita sau pierde), n-ar fi mai bine un „cip„? Sau cip-cirip?

    Adore, din cate-mi amintesc, tu te-ai vaccinat anti-Covid (mă rog, alții te-au vaccinat). Nu simți niciun cip prin corp? Mai știi !? Poate că nu mai e nevoie să-ti ei telefon. 🙂

    Apropo (apropo?) are cineva idee cum se face că google glass au dispărut de pe piață si din atenție ca si cand n-ar fi fost? Conspirație, conspirație, daca interesele umanității o cer, dar s-o stim si noi. Nu?

    Apreciat de 1 persoană

    • Au dispărut? Nicio pierdere, ca-mi dădeau grețuri. Nu am cip, dar niște tranzistori ceva tot mi-au pus că parcă nu cântam sub duș până acum. Să fie clar: nu mi-am cumpărat niciodată ochelari vr, dar m-am jucat cu unii la o serbare de copii (mă ceartă Nostra că nu-mi cumpăr centrală și dau banii pe Netflix).

      Apreciază

      • Nu știu cu ce ochelari virtuali te-ai jucat tu, dar eu ma gândeam la aceia care iți permiteau sa faci discret si eficient (practic neobservat) fotografii si filme la tot ce vezi, oricând, oriunde, iar ca bonus primești pe coada ochiului informații in legătură cu obiectivul privit: localizare geografica, adresa, proprietar, scop, informații istorice, orar de funcționare, etc, etc… Ceea ce ar fi fost super-cool in materie de democratizare a informației… Mai ales cand te duci in alt oraș sau alta tara….

        Ma rog, la limita puteai primi informații de interes public (if any) despre persoana pe care o privești prin acei ochelari, cand te afli la mall sau la plaja, sau ma rog in spatii publice.

        Apreciază

      • E așa de minunat să vezi oameni care detin in dotare depozite de pace si iubire din care oferă cu imensă mărinimie (la schimb) si altora, asigurând astfel polenizarea si circuitul păcii si fericirii in natură. E la mijloc un soi de activitate sexuală, prin care se transfera material genetic de la o fericire la alta si de la o pace la alta într-un foarte optimistic si exhibiționistic proces de hibridizare (a fericirilor !?).

        Singurul detaliu stânjenitori ar fi acela ca martorii inocenți ar putea fi incluși in ecuație ca voyeuriști, masochiști sau mai cine stie ce. Psihologii, poate.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s