Oameni

Buletin de marți

La televizor rulează o dramă, în care personajul principal, ursul Arthur, moare de glonțul unui prinț, împărțind lumea în două: vânători și ecologiști. Se pare că a fost o moarte legală, în care nu există vinovați, ci doar regrete, care îl transformă post-mortem pe Arthur în vedetă-trofeu. Nu văd nicio legătură fățișă, dar Arthur mă face să mă gândesc la un biet pictor flămând, cu o ureche tăiată, ce a orbecăit în căutarea drumului până la epuizarea sa ca ființă umană. Altă vedetă. Alt trofeu. Post-mortem.

E oficial. După mai bine de un an de zile, fiică-mea va merge mâine la școală. De când a aflat vestea, se lamentează și se prăpădește cu firea: „de ce mi se întâmplă mie așa ceva?”. Ca o pasăre ce și-a petrecut mult timp în colivie și, care atunci când i se deschide ușița, e înspăimântată de ideea libertății. Nu-și cunoaște colegii, deși anul școlar se apropie de sfârșit. Înspăimântător este că nici nu-și dorește să-i cunoască, iar „revenirea la normal” e percepută ca o pedeapsă sau cel puțin ca o corvoadă.

Am ieșit să plimb câinele și, după mult timp, am lăsat masca acasă. După câțiva pași am început să mă îndoiesc de mintea mea, crezând că renunțarea la mască e doar o fantezie construită de frustrările mele: în afară de mine, toată lumea întâlnită purta mască. M-am simțit vulnerabilă, vinovată, inconștientă și un pic rebelă. Ca și cum aș fi fost în pielea goală. După un timp m-am obișnuit și m-am bucurat să inspir forțat de câteva ori. Am strănutat și am lăcrimat îndelung: în aer pluteau pufi.

O vecină a încercat (din nou) să-mi salveze sufletul. M-a oprit să mă întrebe dacă am observat că Hristos a înfrânt virusul. Nu știu de ce, mi-a venit să-mi pun masca pe față.

Pe marginea autostrăzii, între niște boscheți, două curve ne fac semne prietenești-ridicol-obscene. Au pantalonași scurți-scurți și bluzițe scurte-scurte. Sunt ca doi lujeri albinoși și subnutriți, care, în absența luminii, se lungesc firav spre cer. Au gurile roșii și rotunde ca niște cercuri perfecte și o înduioșătoare lipsă de sâni. Nu cred că au împlinit 13 ani și mă trezesc întrebându-mă dacă au păr pubian. Primul impuls a fost să trag pe dreaptă, să le adun din boscheți și să le iau acasă. Să le hrănesc, să le spăl, să le trimit la școală. Să le șterg rujul pus cu kilogramul și să le descopăr liniile adevărate ale buzelor. Oare știu să râdă? Doar că vocea rece a rațiunii, de pe poziția mortului, mi-a urlat să fiu atentă la drum: „proasto, nu poți salva tu lumea și nici lumea nu vrea să fie salvată!”

O zi obișnuită de marți, în care oamenii buni nu fac fapte rele. De fapt, nu fac nimic.

Categorii:Oameni, Social

29 de răspunsuri »

    • Normal ca binele nu se poate face cu de-a sila, pentru ca te baneaza. 🙂 Cei care sunt dependenți de droguri au tendința de a fi violenți in a respinge binele, care, in mintea lor, nu poate fi altceva decât un gest brutal, făcut cu forța, inacceptabil, care ar periclita satisfacțiile pe care i le furnizează drogul. Este cazul dramatic al d-lui Sperling, omulețul care interzice pe „blogul” sau orice comentariu inconvenabil si orice ironie la adresa dependentei sale de drogul vorbitului de singur cu martori.

      Apreciat de 1 persoană

      • Dl Sperling e liber să vorbească fix cum vrea el, după cum liber ești și tu să ai opinii. De asemenea, e liber să nu vorbeasca cu tine, dacă asta poftește. Mă tem că nu te place. Părerea mea intimă e că nu sunteți compatibili😀

        Apreciază

      • Exagerezi. Eu sunt compatibil cu absolut toata lumea, fiind de o versatilitate aproape incredibila. Doar n-oi crede ca ești tu mai compatibila cu dl.Vrabie decât as fi eu? 🙂 Singurele „dificultăți” (surmontabile si acelea) le am cu cei care, ne fiind compatibili cu ei înșiși, nu-s de fapt compatibili cu nimeni. Sper sa nu întreții tu însăți, fără voie, o confuzie. N-am nici cea mai mica intenție in a-l forța pe „dl” Sperling sa vorbească cu mine (de altminteri ce-ar putea sa-mi spună?). Ceea ce mi se pare de-a dreptul abuziv este ca m-a banat totalmente nejustificat pe blogul sau public, interzicându-le practic altora să citească ce spun si răpindu-le mișelește șansa de a-mi da eventual replica. Ceea ce face d-lui este un abuz incalificabil si o desconsiderare in contra lui însuși (treaba sa, mare), dar mai ales a vizitatorilor blogului sau, ceea ce nu mai e deloc treaba sa. Dar, ma rog, fiecare vrabie pe limba sa piere.

        Apreciază

      • Normal, ca sunteti compatibil cu lumea larga. In fond daca ati putut fi compatibil chiar si cu mine care sunt compatibila atat cu mine cat si cu Iosif care este compatibil atat cu el cat si cu D-l Ioan care fiind compatibil cu el dar si cu mine rezulata ca suntem compatibili noi cu toti si toti cu noi, deci exista numai compatibilitati. Cu alte cuvinte toate bune si frumoase!

        Apreciază

      • @Aila – Ha-hadriana He-heretica, specie comuna, pe marginea drumului. Se chinuie si ea să fie compatibilă cu cineva, cu cine s-o nimeri, si ca să fie sigură de reușită încearcă varianta plenară, compatibilitatea universală, adică că cu toata lumea, de unde si ideea că se poate baga mereu in vorba, pe post de gluon, gata întotdeauna să-si câștige faima in diagrame Feynman, încercând sa inter-medieze acțiuni si re-acțiuni intre quarcuri. Adriana, faptul că tu ești in echilibru indiferent (tu cu tine) si că te simți bine in orice poziție ai sta, nu înseamnă că ai fi universal compatibilă sau măcar cu cineva. Nu te mai amăgi. De exemplu nu ești compatibilă cu Ilinca Bernea sau cu Sorin Cucerai, ca sa dau numai doua exemple… Asta desigur nu înseamnă că ai fi incompatibilă cu cineva, cu oricine, ca nici asta nu se poate. Nici de incompatibilă, nu ești incompatibila cu nimeni. De ex. nu ești incompatibila cu Bill Gates. Aproape ca si când n-ai fi… fiind…totuși (dar nu-i cam devreme?) o simplă babă comunistă (ca-n filme).

        P.S. Nu cred că-i cazul să pariezi nici in privința vreunei compatibilități intre dl. Ioan si dl. Iosif că dai chix si ei teapă, întrucât pur si simplu nu există așa ceva, marile asemănări dintre ei ne fiind capabile să surmonteze nepotrivirile ca caractere. Când o să-i vezi conversând pe ăștia doi, te rog să-mi dai neapărat de știre. N-as vrea cu niciun chip să pierd un așa spectacol. In rest desigur toate (celelalte) bune si frumoase.

        Apreciază

      • Măi copile, măi Goiță, cine ti-a spus tie ca io nu-s compatibila cu Gates, Barnea si Cucerai cand eu sunt compatibila cu ei si chiar ii completez frumos, le recunosc meritele si ii reapreciez la adevarata lor valoare.

        Apreciază

      • @Aila – V-ați pierdut cu firea, ceea ce vă sporește comicul. Compatibilitatea d-voastră cu „orice” deriva din aceea ca „nimicul” nu poate intra în contradicții cu nimic, oricât de tare ați încerca matale să forțați prin declarații realitatea să fie alta. Zgomotele goale pe care le produceți nu înseamnă nici compatibilitate nici incompatibilitate cu Bernea, Cucerai sau Gates, ci doar încadrarea domniei voastre la categoria „iosif-sperling”. Nimic altceva. Ci numai stai cu binișorul si nu te mânia. 🙂

        Apreciază

      • Nu ca-i comica vrabia? Vorba ceia, vrabia moare de bătrână si tot pui e. Insul e emigrat in UE (fugit din Romania) si critica UE si dorința Rumâniei de a fi parte din UE. Genul de creatura care poate avea extaze doar tăindu-si creanga (logică) de sub picioare. Faptul ca nu e in stare sa accepte nicio opinie critica pe blogul sau denota ca, într-o oarecare măsură măcar, e conștient de șubrezenia discursului sau gol de conținut. Tot ce-i trebuie e sa-si „audă vocea” cu martori. Altminteri probabil nu i-ar veni nici lui însuși sa-si dea crezare. 🙂

        Apreciază

  1. @Adore – Drăguță proza. Lucrătura sfântului Gheorghe a funcționat impecabil. Ai reușit să creezi in cele din urma suspans, introducând in conținut unele detalii contradictorii care pe mine unul ma pun in mare dilema: Iti va aprecia sau nu dl. Iosif prestația? Cred că proza ta il pune in mare încurcătură… Să fie mărinimos (si sa te ierte) sau nu. Aceasta-i e întrebarea. Sper ca mesajul meu sa fie imboldul final care sa-l ajute sa se decidă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Nu-i trebuie alta biserica. Este el însuși un lăcaș „de” sau „in” cult. Iconoclast.

        Se pare ca proza ta n-a oferit dozajul tolerabil de „otrava” încât sa-l facă acceptabil d-lui Iosif, spre a te gratifica cu niște binecuvântări. Cred ca ti se trage de la vecinătatea prea ostentativa a lui Isus cu intenția gestului de a te ascunde sub masca.

        Apreciază

  2. Sunt un idiot ! … Nu stiam care-mi este cauza contracțiilor bruște, convulsive și involuntare ale diafragmei. 🙂 😀 )))
    Bonne nuit, dragi mioritici sim PA…

    Apreciază

      • E, hai ca sunteti compatibil si in apropieri, e hai ca usor, usor va eliberati, e hai ca se poate atemporal sa atingenti culmea intelegerii cu lumea toata, hai ca sunteti pe drumul cel bun, e hai la mare si la soare, e hai, e hai ca-i bai……

        Apreciază

      • @Ailaaaaaa – Ce faceți d-nă, sunteți follower? M-am pricopsit!

        Uneori înțelegerea si fericirea sunt două lucruri total diferite. Presupun că este si motivul pentru care sunteți mereu fericită si veselă. Nevoie mare.

        P.S. Nimic on topic? Dar nu-i cam impolitețe la adresa Adorei si a prozei sale?

        Apreciază

    • Probabil că „table” este singurul joc pe care-l știi. Vad ca anunți lumii că ti-ai dat singur marț. De ce nu încerci să joci pe blogul enoriașului Sperling? Ti-e trama ca va realiza ce fel de fake enoriaș ești tu si te va repudia? Ar mai conta?

      Apreciază

  3. Eu o urmaresc doar pe Adore, am dat like articolului care este frumos scris dar nu am ce comenta pe subiect asa ca m-am impiedicat de-o barca si-am cazut cu comentariile pe Arca. Dar ma opresc, nu mai comentez aici ca se supara Adore pe mine si nu vreau.

    Apreciază

  4. Și fiică-mea a început școala. De pe 11 martie 2020 n-a mai fost. E în clasa a noua, își cunoaște doar 5 colegi. Este ultrafericită. Noi n-am purtat mască deloc, am stat la țară tot anul. Acum orașul ni se pare străin. Curve minore? Văd tot timpul. La distanță de un telefon scurt se află un proxenet înarmat. Te rog eu, salvează o pisică, un pui de rândunică picat din cuib. Pentru fetele și proxenetul din boscheți există și un polițist care le ia dreptul, uneori bani gheață, alteori sex. Doar nu crezi că numai noi știm că ele sunt acolo?

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s