Anul acesta, mai abitir ca în alți ani, s-a serbat foarte tare ziua copilului trecut de 40 de ani. Evident, e vorba aici de copilul din tine. Dacă nu ai înțeles cum vine treaba înseamnă că ești trecut de 40 de ani și copilul din tine e pierdut pe undeva, între rutină și responsabilități. Ți-ai pierdut inocența, nemurirea, dreptul de a face prostioare. E timpul să ți-l regăsești (pe el, pe copilul din tine) și să mai copilărești puțin, măcar cu ocazia zilei internaționale a copilului. Cel puțin așa am dedus eu din multitudinea de mesaje primite, în care copilul din mine a fost felicitat îndelung, cu ocazia zilei lui internaționale. Puțin stânjenită că primesc nemeritat felicitări, am plecat în parc să-mi plimb cățelul pe sub ploaie, sperând să-mi găsesc copilul din mine în iarba udă. Întâmplarea a făcut ca în iarba udă să nu găsesc copilul din mine, ci doar rahați nestrânși de către iubitori nesimțiți de animale. Poate copiii dinlăuntrul lor sunt atât de inocenți încât nu știu că greșesc atunci când lasă mizerii fecaloide în urma lor. Și cu multă candoare (specifică vârstei copilului interior) trec mai departe, privindu-te în ochi cu seninătate, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Candoarea nu le e maculată de nicio fărâmă de simț civic. Ce pot spune?! Copilului interior i se trec multe cu vederea.

Poate tocmai de aceea, simt nevoia să reamintesc că 1 iunie este ziua copilului minor, acel copil pe care îl ții în brațe, îi schimbi scutecul, îl duci la școală sau la grădiniță. Căruia îi citești povești și îi pui prișnițe. Care îți răspunde obraznic și care îți ignoră sfatul. Care îți mănâncă sufletul și ți-l crește la loc.

De la copiii interiori (dinlăuntrul persoanelor 40 plus) mi-aș dori puțină decență a copilărelii, pentru a lăsa loc suficient copilăriei reale.