Investiția pe termen lung în educație se dovedește a fi o investiție inteligentă. Țările nordice investesc cel mai mult în sistemul de învățământ și modelul educațional nordic este considerat cel mai performant din lume (structură, cercetare, programe, resurse umane). Consecințele unor astfel de investiții nu se văd imediat, dar, în timp, produc modificări în calitatea societății, așa cum se întâmplă în țările nordice, unde inechitatea socială este minimă, iar egalitatea de șanse nu este doar un concept. Se presupune că oameni educați vor fi părinți educați, care vor transmite în mod natural, prin puterea exemplului, valori sociale sănătoase.
Nu știu dacă în România s-a pus cu seriozitate problema educației, care nu aduce cu sine câștiguri financiare imediate, așa cum își dorește orice om ajuns într-o poziție cheie, ceea ce nu poate însemna decât că guvernanților noștri nu le pasă de mine sau de tine, de societate în general, ci doar de ei înșiși. Îmi amintesc că în urmă cu un an și ceva educația și sănătatea rămăseseră ultimele pe listă, după împărțirea ministerelor. Nu le dorea nimeni, deși sănătatea și educația sunt factorii care caracterizează cel mai bine o societate. Adică spune-mi cât de educat ești (și cât de sănătos) ca să-ți spun cât de civilizată e țara în care trăiești.
Clocotul mediatic privind educația sexuală este complet inutil, atâta timp cât educația sexuală nu va ajunge niciodată acolo unde este mai multă nevoie de ea: în păturile sociale defavorizate, unde oricum este dificil orice acces la educație, iar abandonul școlar este uriaș. Sărăcia și lipsa de educație sunt într-un cerc vicios, fără să însemne că acolo unde sunt bani există obligatoriu și educație, Este evident că educația este necesară cu orice preț (orice fel de educație, inclusiv educație sexuală) .
Până la luarea în serios a educației și a importanței ei în societate, fiecare își educă progenitura după forțele proprii și după propriul calapod (dacă modelul nordic nu ne tentează, e bun și modelul autohton de cartier). O mamă grasă și frumoasă spărgea grațios între dinți semințe vărgate, o delicatesă. Scuipa cojile pe jos și se înconjurase de un covor vărgat, în jurul băncii pe care ședea, că avea mare spor. Copilul dumneai juca fotbal mai încolo, cu alți băieți de șapte-opt ani. Cum se întâmplă uneori între băieți s-a iscat și un scandal, pornit de la vreo pasă greșită. Scandalul a degenerat și fotbalistul a venit zbierând la mamă-sa, cum că a fost jignit de alți fotbaliști. Mama s-a oprit din scuipat semințe și l-a întrebat pe fiu-său dacă i-a spart fața nelegiuitului care-l înjurase. Nu-i spărsese fața, abia dacă i-a tras un șut în fund. Mama s-a ridicat de pe bancă, rotundă ca o bilă și i-a spus fiului ultragiat că acum, dar chiar acum, vor merge împreună să vadă și ea cum îi sparge fața. Și au mers, au identificat vinovatul de pe terenul de fotbal și, sub ochii atenți ai mamei, micul fotbalist a cărat pumni în fața osânditului, paralizat de atenția care i se acorda. Aș spune că bazele educației au fost deja puse, de o mamă iubitoare, care nu are habar că-și nenorocește copilul. E o mamă la care educația a ajuns deformat, în urmă cu ceva timp, că nici atunci nu erau fonduri.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Educația e un subiect care îmi înfierbântă creierul mai ceva decât canicula de afară. Încă ne mai amintim, unii dintre noi, cum râdeam de „proștii aia de americani, că nu știu nici unde e România”. Ia faceți un sondaj prin școlile din cartierele mărginașe, să vedeți câți din copiii de azi știu. Ar trebui să ne bucurăm, că i-am ajuns pe americani din urmă? Amar răspunsul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am cunoscut câțiva proști de americani. Complet inculți, dar pe palierul lor de muncă erau brici și știau mai mult decât ar fi fost necesar. Măcar să-i ajungem pe americani din urmă: am avea și noi o economie.
ApreciazăApreciază
Mi se pare foarte corect. Locuiesc in Anglia si situatia este cam aceeasi aici. Muncesc intr-un depozit, iar marea majoritate a colegilor sunt britanici. Ma intrebam de ce stau si fac munca grea din depozite in tara lor, dar cunoscandu-i mai bine am descoperit ca fiecare dintre ei au un hobby sau o alta activitate pe care o fac pe langa munca si sunt extraordinari de buni in asta. Unii dintre ei au norocul sa faca si bani din acea pasiune. Asa am ajuns la concluzia ca nu sunt prosti. Mai mult de atat, sunt mult mai relaxati si fericiti decat noi… De ce trebuie sa stiu cate putin din toate, cand pot sti ceva ce fac foarte bine si este ceea ce ma face fericit, implinit?
ApreciazăApreciază
Vai de viața noastră! Cu așa mame, nu știu ce viitor ne așteaptă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bucuroși le-om duce toate…
ApreciazăApreciază
Întreb și eu: tu ai asistat la chestia asta și n-ai intervenit?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am intervenit (și îmi reproșez asta) pentru că nu sunt în stare. Nu știu să mă cert, să cer socoteală etc. Mă bazez pe bunul simț al interlocutorului și acolo unde lipsește bunul simț nu am cale de abordare. Adică sunt mocofană. Puteam cel mult să chem poliția.
ApreciazăApreciază
Nu-i vorba de a cere socoteală. Și înțelegeam dacă era vorba despre oameni mari. Dar era vorba despre un copil pe care nu-l ajuta nimeni. Te-ai gândit măcar un moment ce-ai fi făcut dacă era copilul tău? Ai fi stat să te uiți și atunci? Și încă ceva, din câți ți-au apreciat articolul și unii chiar au comentat numai eu sunt cea indignată de atitudinea ta? Imi ești simpatică dar acest articol al tău mi-a arătat încă o dată că fiecare este pentru el și că dacă ne facem că privim în altă parte înseamnă că nu se întâmplă. De-aia lucrurile merg prost. Noi facem societatea nu societatea ne face pe noi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Repet, cu alte cuvinte: când am cu cine mă înțelege, intervin. Când nu am, nici nu încerc. Stiu exact ce pot și ce nu pot face. Forma mea de protest este acest articol. Copilul bătut avea propria lui mamă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu, în locul meu, ce ai fi făcut? Sunt curioasă. Ai fi călcat-o în picioare, ai fi legat-o de gard, ai fi înjurat-o?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimic din toate acestea, cel puțin în primă fază. M-aș fi dus direct la copii și i-aș fi despărțit. După care în funcție de reacții aș fi reacționat și eu. Ce pot să-ți spun este că pot ucide un om doar cu privirea, fie el bărbat sau femeie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu, nu. La asta se pricepe soțul meu😁
ApreciazăApreciază
Eu, nu. La asta se pricepe soțul meu😁 . Ai fi ajuns la violență și, atunci, nu ai fi la fel ca cel pe care-l detești?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cred că stimabila ar fi îndrăznit. Am un fizic atletic în ciuda vârstei. În plus am experiență de viață cu tot felul de indivizi, din toate păturile sociale. La fel ca și animalele (de altfel asta suntem) oamenii se hrănesc cu frica celorlalți. În momentul când dau de cineva căruia nu-i este frică se schimbă situația. Psihologia umană este un lucru complicat.
ApreciazăApreciază
Reactiile acestor gen de persoane sunt asa de imprevizibile ca te poti trezi nu numai batut dar te pot urmari, pot face rau si familiei, iti pot distruge masina si cate si mai cate. Aici nu este vorba de o persoana ci de un clan. Te contrezi cu unul/una si dupa putin timp apar zece. Nici autoritatile nu au solutii. Nu este vorba de lasitate doar ca pur si simplu iti aperi viata. Batausul nu tine cont de nimic el apeleaza la violenta chiar si fara motiv. Doar legislatia si autoritatile pot gasi solutii viabile. Daca era copilul ei sigur ca intervenea, o mama pentru propriul copil isi da viata. Dar indiferent cat de omenosi am fi chiar credeti ca ne putem da viata in orice circumstante? Oricum daca raspundeti cu DA, eu tot nu va cred………nu cred ca ati muri pentru altcineva ………poate, poate doar pentru copilul dumnevoastra
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa văd și eu lucrurile. Și ajyngem, astfel, la importanța educației, la nivel de sistem organizat. Că dă unul din gură pe terenul de fotbal al copiilor nu rezolvă nimic.
ApreciazăApreciază
Sigurul lucru pe care l-as fi incercat era sa o rog, sa o implor sa il lase in pace. Iar cand incepea cu ce te bagi tu si sa se dea la mine, sa bat in retragere, sa parasesc zona. Am vazut scene intre altii. Cum s-a intervenit cum totul s-a transformat intr-un conflict
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În mod cert frica este dușmanul omului. Când o majoritate se lasă terorizată de o minoritate se numește lașitate. Vorbesc la modul general acum. Este exact ceea ce se întâmplă acum peste tot în România. De ce? Pentru că nimeni n-are curaj să ia atitudine. Acea minoritate, numită țigani, despre care vorbești, are tupeu pentru că poliția este mână-n mână cu ei. O viață trăită fără valori morale, dar bazată pe valori materiale și subiective, e o viață trăită degeaba, în opinia mea. Nu spune nimeni să-ți dai viața în orice circumstanțe, Cât de a-mi da viața pentru altcineva nu cred că aș sta să analizez în acel moment acest lucru. Dacă oamenii ar reacționa toți așa atunci nu s-ar mai face nimeni pompier sau salvamontist și sigur nu s-ar mai duce nimeni să lupte pe front pentru țara lui, nu spun pentru alții. Când ajungi să pui în balanță viața ta cu cea a unui copil cred că ți-ai pierdut deja din omenie. Când o pui pe a ta deasupra celei a copilului tău ai pierdut tot.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu prea sunt o minoritate, în primul rând, că ne iau la natalitate fluierând din buze. În al doilea rând, țiganii sunt oameni obișnuiți, ca nețiganii: unii mai buni, alții mai răi. De multe ori fac nefăcute ca răspuns la faptul că sunt tratați ca niște oameni de categoria a doua. Ei bine, te asigur că dacă-i tratezi cum trebuie fac pe dracu-n patru să nu te dezamăgească. Încearcă, dacă nu mă crezi. Pun pariu că o să ai o surpriză. Foarte inteligenți, foarte inimoși, dar fără acces la educație. Am făcut voluntariat la o fundație care se ocupa de alfabetizarea romilor. Sunt cu toții personaje de roman și au tot felul de drame în spate. Unii nu au ce mânca și sunt în stare să facă orice pentru o bucată de pâine. Eu sunt fascinată de această etnie și acum mi-au venit în minte țiganii care-și puneau șatra la marginea satului bunicilor mei. Aveau căruțe cu coviltir și făceau alambicuri de țuică pe care le vindeau în sat. Firesc ar fi să li se dea o șansă. Decât să te știe de frică, mai bine îi trimiți la școală și îi integrezi social.
ApreciazăApreciază
Am prieteni țigani, am copilărit cu țigani și nu vorbeam despre ei la modul general ci răspundeam celei care i-a pomenit. Abia acum îmi dau seama că ești foarte alunecoasă, cum spune Biblia ești Căldicică. Nici usturoi n-ai mâncat nici gura nu-ți miroase. Sincer, oamenii ca tine sunt cei mai periculoși. Si aici închei discuția pe orice temă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am vorbit nicăieri, in articol, despre țigani, ci despre niște oameni de proastă calitate. Nu e deloc același lucru. Nu sunt alunecoasă și nici periculoasă: dezbatem.
ApreciazăApreciază
Vorbeam de Aila
ApreciazăApreciază
Eu as analiza in primul rand proporțiile. Adore a scris ca este vorba de o persoana grasa, asa ca sigur m-ar nimicii si nu m-as aventura. Mai mult decat atat eu nu m-am batut niciodata iar privirea o am de mielusel sau de curca plouata. Asa ca nu as putea decat sa ma rog de ea sa se calmeze si sa inteleaga ca copilul a gresit. I-as da intr-un fel dreptate doar sa o fac sa se simta bine si sa ii distrag oarecum atentia. E ca si cum din intamplare m-as afla in fata unui crocodil si as spune cutu, cutu. Pompierul si salvamarul sau salvamontistul isi aleg meserii care implica riscuri asa ca ei sunt constienti ca oricand pot da chiar si ortul popii.La razboi mergi obligat, nu este o alegere. Tac, pac si te-ai dus. Oricum sunteti draguta si aveti dreptate asa ca mai putem discuta si intr-o alta data viitoare, poate pe un alt subiect. Nu pun viata in balanta dar in accept conditia de neputiincioasa in imi apara chiar si propria viata.
ApreciazăApreciază
„Si aici închei discuția pe orice temă.” – Ce drăguț !!!…. m-Ucenica diavolului e amarnică la mânie.
ApreciazăApreciază
Am avut un şef, zidar de meserie şi acum era şef peste mai multe magazine telecom, că el îşi învaţă băiatul de grădiniţă că „decât să plângă mama lui, mai bine plânge mama celuilalt”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu vorba, am tot auzit-o, ceea ce nu e de bine.
ApreciazăApreciază
Una dintre cele mai slabe proze scurte văzută pe acest blog. Serios acuma? Parca aveai si tu niște standarde…
In schimb ai un fix cu educația sexuala. Cred ca ar merita sa aflam mai in amănunt ce frustrări stau la baza acestei mici obsesii . La ce te referi soro cu educația asta sexuala? Pare ca de fapt ai susține formal educația contracepțională dar cu puțin spirit de observație s-ar putea deduce ca te-ar interesa o educație erotica pentru un sex de calitate daca nu cumva de performanta. Ai putea sa fi un pic mai explicita, ca sa avem o baza de discuție.
Asta cu tarile nordice e o alta marota de-a ta (tot prozaica)… Oricât de jenanta ar fi o mama grasa care-si asista copilul in a-si rezolva conflictele de pe maidan si tot nu poate întrece in dizgrație starea unei societăți bolnave precum cea norvegiana, care ia copii unei familii ii acorda altei familii iar atunci cand i se acorda mamei dreptul de a-i vizita in prezenta „lucrătorilor sociali”, mama este trimisa la psihiatru pentru ca e prea emoțională (plânge cand își vede copiii) si-si permite sa-i îmbrățișeze, considerându-se ca astfel de manifestări pot afecta negativ dezvoltarea psihica a copiilor. Ceva e putred in Norvegia si probabil ca sistemul de învățământ si educația sexuala din tara fiordurilor are o oarecare responsabilitate pentru starea de fapte.
In privința guvernanților din alte tari (ce tari?) care spre deosebire de cei mioritici nu se gândesc in primul rand la binele personal ci, cu altruism si abnegație, se gândesc la binele social, cred ca ești victima a orelor de socialism științific, ateism si educație cetățenească din comunism. Ai rămas cu sechele din acestea cum ca progresul unei societăți trebuie sa se bazeze pe conștiința cetățenilor, pe spiritul de sacrificiu al cetățenilor si guvernanților. Chiar vorbești serios? Cred ca ai fi putut fi o activista excelenta pe vremea lui Ceasca. In realitate societatea ar progresa si prospera daca fiecare si-a urmări consecvent binele personal, cu condiția de a-l identifica corect. Confuzia este in Romania cea mai mare piedica in calea progresului. Dovada si articolul de fata propus ca proza scurta. Apropo, este una dintre cele mai slabe proze scurte văzută pe acest blog. Serios acuma? Parca aveai si tu niște standarde…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
1. Asta nu e proză, ci e o relatare a unui fapt divers. 2 Am un fix cu educația, în general. Mi se pare punctul de plecare pentru rezolvarea multor probleme. 3 Îmi plac țările nordice pentru că au în centrul atenției individul, pe care și-l doresc fericit, mulțumit. Lucrurile sunt simple: mulțumirea nu te îndeamnă să faci fărădelegi. 4, Am frustrări, dar nu sunt grave; totu-i sub control.
ApreciazăApreciază
1. Dupa cum zicea si nemuritorul… Moliere ?! nu ne putem exprima decât in proza sau in versuri. Ca poem s-ar putea sa fie mai interesant…. articolul. 🙂
2. Interesanta opinie. Numai un om educat poate avea o asemenea opinie. Adică că există. Dacă există oameni educați, înseamnă că educația există. Si ea. De ce unii acceptă educația, iar alții nu, asta este o problemă delicată care însă nu tine de educație. Rămâne o tema interesanta de inclus si in strofele poeziilor, nu doar in titlu. Chiar m-ar interesa viziunea ta despre reformarea revoluționară a învățământului. Cum ar trebui sa fie? In privința educației sexuale văd că ai rămas evazivă, prin pseudo-generalizare. Ceea ce denotăăă… 🙂
3. „Îmi plac țările nordice pentru că au în centrul atenției individul, pe care și-l doresc fericit, mulțumit. Lucrurile sunt simple: mulțumirea nu te îndeamnă să faci fărădelegi.„. Asta da poemă. Admirabilă. Mai zi-o odată că vreau s-o-nvăt. țările au in centru atenției … țările își doresc… cred ca vorbești despre niște zâne bune. Auzi, tu chiar vorbești serios? Sau pur si simplu faci misto de mine si de ceilalți gura-casca de prin zonă? Vedea-te-as emigranta-n Norvegia. Eu parca as alege Grecia…
4. Totul e sub control… până nu mai e. 🙂
ApreciazăApreciază