Trei domni, nici prea tineri, nici prea bătrâni, stau la o masă. Au câte un pahar de vin în față și sticla ce este aproape goală le atrage atenția că sunt în fața unei decizii importante: ori se ridică de la masă și pleacă fiecare în treaba lui, ori mai comandă o sticlă și încropesc o conversație plicticoasă în jurul ei. În seara asta lucrurile nu se leagă, iar dispoziția specială pe care vinul roșu o construiește atât de frumos nu apare. Așa că cei trei domni, cu obrajii roșii și cu sentimentul unei seri pierdute, își caută scuze pentru a se ridica de la masă. Cer nota de plată și chelnerul, plictisit de moarte, îi întreabă neutru dacă nu vor să completeze un bilet la loto. De ce nu, se grăbește să răspundă unul din domni, spre dezaprobarea celorlalți doi. Biletul vine, odată cu nota de plată, pentru care domnii cer o amânare: mai bine încă o sticlă de vin, să poată discuta în liniște. Vinul curge în pahare și spiritele se încing deasupra biletului de loterie. Numerele trebuie alese cu multă atenție și sunt doar șase. Prea multe zile de naștere, prea multe numere semnificative și prea multe numere cu noroc. Seara se încinge și, cu pixul tremurător, cele șase numere câștigătoare sunt trecute pe bilet. Niciunul dintre domni nu e mulțumit complet, pentru că fiecare a avut dreptul să noteze doar două numere, iar restul de numere, numerele celorlalți, par complet lipsite de șansă. Plata biletului e făcută frățește și seara se înfierbântă mai tare, pentru că biletul trebuie păstrat la unul din ei. Cel care a ținut pixul în mână și a notat numerele pe hârtie se consideră îndreptățit ca biletul să rămână la el: de fapt a fost ideea lui. Ceilalți doi consideră că, dimpotrivă, atribuțiile ar trebui împărțite și că biletul ar trebui păstrat de altcineva. Încă o sticlă de vin amorțește puțin neîncrederea și biletul merge în buzunarul celui cu ideea și cu pixul, după ce numerele câștigătoare au fost repetate pentru memorare, de fiecare dintre ei. Paharele sunt pline, seara e reușită și câștigul a fost deja împărțit în trei părți egale. Unul dintre domni vede, cu ochii închiși, cum numele lui este caligrafiat pe un banner uriaș, ce acoperă în întregime un zgârie-nori din centrul orașului. Da, e blocul lui, cu apartamente de lux și cu o priveliște uimitoare de la ultimul etaj. Evident, și-a investit cu folos partea lui de câștig și, cu multă muncă și tenacitate, a ajuns regele imobiliarelor, iar numele lui e o garanție a calității și a alegerii inspirate. Al doilea domn, privind în fundul paharului, vede cum tablourile lui rup toate galeriile de artă și el, maestrul, își permite să refuze cumpărători care nu-i plac, pentru că el nu face artă pentru ageamii, ci doar pentru cunoscători. Nu știe cum să rezolve cu o mare galerie englezească, ce nu-și deconspiră cumpărătorii, ci le păstrează anonimatul. La naiba cu marea galerie, că poate oricum s-o refuze. Din preaplinul inimii sale, editura cu care colaborează acum, ca ilustrator al unor cărți pentru copii, va primi, pro bono, câte un desen făcut de el, ceea ce, evidenr, va propulsa uimitor editura cu pricina. Al treilea domn, mai prozaic din fire, își vede canapeaua din piele, pe care se odihnește câinele familiei (nici nu știa că vrea un câine), în timp ce piscina din spatele casei, de dimensiuni uriașe, e plină de femei blonde, cu costume de baie minuscule, care râd și împroașcă în jurul lor cu apă. Cumva, nevastă-sa, brunetă și îmbrăcată din cap până în picioare, e de acord cu nebunia asta, dar, pentru siguranța tuturor, o plasează, imaginativ, într-o bucătărie uriașă, care o face fericită. În fața casei, pe stradă, să o vadă toți, e parcată o mașină mare, ca o plăcintă argintie, care nu are încă o marcă certă. Alegerea unei mașini e o treabă serioasă și (o adevărată năpastă), s-ar putea să nu-i ajungă banii. Domnul, roșu în obraz și cu paharul în mână, se foiește pe scaun și, cu speranță în glas, dar și cu neliniște, îi întreabă pe ceilalți, regele imobiliarelor și artistul care rupe galeriile, dacă îl pot susține la ananghie cu niște mărunțiș. A fost momentul în care seara a luat foc și cearta a izbucnit năvalnică. De fapt, a fost momentul în care s-a spulberat o prietenie veche, o prietenie ce unea un agent imobiliar, un ilustrator de carte și un pierde vară, ce au fost colegi de liceu. Orgolii noi, de oameni bogați, au făcut imposibilă orice reconciliere și cei trei s-au urât cu pasiune, așa cum nu s-au iubit niciodată.

E inutil să spun că biletul de loterie nu a fost câștigător. Nu au ieșit șase din șase, nici cinci din șase, de fapt, nu a ieșit niciunul din numerele propuse.