Proza scurta

Bătrâna ipoteză

De două mii de ani încoace bătrâna ipoteză nu se lasă dovedită. Se lasă studiată, analizată, întoarsă pe toate părțile și contestată. Din tată în fiu, fanatici ai ipotezei cotrobăie după adevăr, dar dovada – Marea Dovadă- se lasă așteptată. Aici e problema bătrânei ipoteze: lipsa de dovezi, pentru că omul vrea dovezi palpabile, care să demonstreze că El există . Bine, au fost câteva apariții, mai ales înainte de inventarea camerei de fotografiat. Camera foto ar fi putut aduce dovada, dar, curios, nu a făcut-o. Doar numărul martorilor care au asistat la minuni a devenit mult mai mic. Apoi a apărut editarea imaginilor digitale și, la fel de curios, numărul aparițiilor mistice a crescut din nou. Dovezile digitale curg, acoperite de damful mistificării, odată cu dezvoltarea și nuanțarea termenilor psihiatrici: delir religios, delir mistic sau halucinații mesianice. Pune un psihiatru să-l diagnosticheze pe Iisus: va umple foi întregi cu scris mărunt și ilizibil, și va vorbi despre crize de identitate, paranoia și schizofrenie. Va recomanda Prozac, pentru ameliorarea simptomelor. Contradovezile sunt mult mai ușor de obținut, iar bătrâna ipoteză se clatină, ca la începuturi, moleșită de Prozac și de măsluirea digitală. Oricine poate mărturisi totuși că e mult mai plăcut să crezi că dincolo este o grădină verde și nu doar lutul plin de larve care se vor îngrășa înfruptându-se din trupul tău. Gândul la grădina verde, alternativa plăcută a descompunerii organice, aproape că face inutilă nevoia de dovezi. Dar nu de tot: dovada e necesară, pentru că omului îi plac certitudinile.

Și dacă cineva va aduce dovada? Credința se va topi în ea însăși și se va autodistruge atunci când va fi lipsită de calitatea ei cea mai de preț: incertitudinea. Iar bătrâna ipoteză va fi părăsită, din pură plictiseală axiomatică.

Categorii:Proza scurta

Etichetat ca:

14 răspunsuri »

  1. „Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
    Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
    Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
    Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.”

    Apreciat de 1 persoană

    • Oops, hait c-a venit si dovada. Că mai dovada decât „iosif” nu crez să se existe. Nu c-o are, ci că chiar este. Culmea este că chiar si așa „pura plictiseală axiomatică” (prevestita cu schepsis de către autoare) întârzie să apară. Dublă chestie de infinit… Pe de-o parte că infinitul e așa de mare, încât mereu or rămâne chestii noi nedovedite, iar pe de alta parte că infinitul prostiei este încă si mai mare… Desi este doar un minor eșantion, totuși Unul mai mare decât Iosif nu cred să existe. E o ipoteză încă ne dovedită, dar care nici infirmată n-a reușit sa fie prin vreun contra-exemplu de Doamne ajută. Bravo Iosif. Felicitări. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s