Hai că am ieșit cu fetele, cu Divorțata și cu Academica. Ne amenințăm cu o ieșire de pe la începutul pandemiei și, deși orice discuție telefonică se încheia invariabil cu „trebuie să ne vedem”, nu am făcut-o până acum. Ba venea un val, ba era prinsă Academica în niște proiecte, ba divorța Divorțata, ba dormeam eu după o tură de noapte. Așa că ne-am pus hainele bune și largi, să nu se vadă dezastrul de după sarmale și cozonaci și, iată-ne împreună, cu poftă de mâncare, de vin și de vorbă.
Mi-am dat seama că nu am mai ieșit de mult timp și că, în acest timp lucrurile s-au schimbat pe ici-pe colo. Există oare tendința generală ca menu- ul în restaurante să fie scris cu litere din ce în ce mai mici? Se folosește alfabetul cuneiform? Dacă depărtam menu-ul la o lungime de braț față de ochi puteam distinge câte ceva: prostituție, sau proasto, sau prosciuto. Noroc că aveau poze, și alea mici, dar te puteai ghida după culori și forma farfuriei. „De-asta vreau” , mi-am comandat eu, punând degetul pe cea mai colorată poză, care s-a dovedit a fi o salată cu ton, cu morcovi și porumb. Academica avea ochelarii în poșetă, dar a pretins că o îmbătrânesc cu zece ani și și-a ales mâncarea tot după poze. Doar Divorțata, cu nervii praștie și cu imaginea de sine deja șifonată, a citit menu-ul cu ochelarii pe vârful nasului, dându-ne și nouă câteva informații despre ce mâncăm, Ea și-a comandat în deplină cunoștință de cauză și ne-a umplut de invidie, că avea și purceluș, și sos, și cartofiori… În schimb vinul a fost bun, roșu și sec. Ceva trebuie că s-a întâmplat și cu enzimele noastre, că înainte se terminau sticlele repede și fără mari efecte. Ca să vezi, după un pahar am simțit că îmi frig obrajii, iar când am văzut cum sticlesc ochii Academicei am știut că enzimele nu mai funcționează după 40 de ani. Dar vorba, vorba a curs lin, firesc, și ne-a adus la numitor comun: gândeam la fel, ca și cum ne putem citi gândurile. Toate trei doream pentru copiii noștri cea mai bună educație și cea mai bună soartă posibilă. S-a constituit chiar modelul copilului ideal, care ar trebui să fie un mini-adult responsabil, rațional și prevăzător, chiar dacă are 15 sau 16 ani și, de asemenea, am fost de acord că mai avem de lucru la copiii noștri, pe palierul responsabilitate, rațiune sau prevedere. Dar ce bine am căzut de acord când am vorbit despre bărbați, adică am tăcut și ne-am prefăcut că ne gândim adânc, din respect pentru Divorțata, care e în perioada de „toți bărbații sunt niște porci”. Bine ne-am înțeles și asupra dorințelor noastre cele mai intime, pe care, cu siguranță, ni le vom îndeplini în 2022. Academica își dorește o aventură sălbatică la serviciu, cu curierul-motociclist, chel și cu barbă și cu pantaloni strâmți de piele. O cunosc bine pe Academica și nu-l văd bine pe motociclist. Divorțata vrea, nici mai mult, nici mai puțin decât un sclav. Un sclav sexual, cu piele neagră, mușchi reliefați și degete puternice și îndemânatice. „Dezvoltă!”i-am poruncit bietei Divorțate, care ne-a vorbit despre punctele de presopunctură de la baza degetului mare de la picior: niște degete puternice, care mențin bine presiunea acolo unde trebuie, pot face minuni. Îți trece și durerea de cap și cea de șale. M-am emoționat teribil când mi-am anunțat și eu dorința mea cea mai intimă, despre care nu pomenisem nimănui până atunci. Cu sângele fierbând, poate din cauza vinului, și cu obrajii în flăcări le-am spus, cu măreția cuvenită momentului: „în 2022, eu îmi doresc…o mașină de spălat vase”.
Privirile pe care mi le-au aruncat fetele mi-au certificat că scroafa-i moartă-n coteț.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Finalul e academic..foarte tare!. Mi-a plăcut. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E doar o concluzie naturală😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut!
ApreciazăApreciază
Super text! 😀
Gânduri bune, duminică frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, te pup.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un „Exod” de pomina, stropit cu vin, excita imaginatia în mod sublim. 🙂 ))
„Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” – Geneza 3 –
Sa auzim numai de bine, în acest an si-n anul care vine, draga Adore !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, da… n-o să mai spăl nicio linguriță măcar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Criza actuala mondiala, nu este o criza economica sau sociala, ci o criza identitara, în care inteligenta primara, naturala, originala, se pierde treptat, pas cu pas în lumea virtual-imaginara ireala, care atrage si înghite cu lacomie din ce în ce mai mare, sufletele si spiritele ratacite, slabe si gregare, absorbindu-le în adâncul obscur lipsit de valoare, al filozofiilor, simbolurilor, numerelor, cuvintelor, culorilor, imaginilor, artelor si artefactelor culturale trecatoare, schimbatoare, transcendentale, aspatiale & atemporale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Degeaba imi spui, că tot n-o să mai spăl nici măcar o linguriță. E criză!
ApreciazăApreciază
Poziționarea „defunctei” față de ușa cotețului mai are vreo relevanță ? Întreb pentru o prietenă…..😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😄 Contează. Pentru condițiile de resuscitare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am înțeles….să nu se ivească vreo problemă de orientare….😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apropo, am fost într-o instituție în care existau trei băi: baia pentru femei, baia pentru bărbați și baia pentru persoane care nu se regăsesc în cele două categorii anterioare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare e doar senzația mea că prietenele din Sex and the City s-au reîntâlnit? 😜
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu excepția toaletelor, pantofilor Manolo Blahnic și a NY.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Orientarea – de orice fel ar fi ea – nu e treabă ușoară….
Aș plăti – o sumă modică – să stau pe coridor și să văd ce fel de specimene deschid a treia ușă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar eu, că era liberă, dar cred că te-aș dezamăgi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤣🤣🤣
ApreciazăApreciază
Piesă de teatru, nu alta, scrierea ta.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, doar simpatica și cruda realitate…
ApreciazăApreciază
E ca o piesa de teatru. 😮
ApreciazăApreciază
E atit de exagerata dorinta?! Pfiuuu… Si eu care imi doream o masina de framintat aluatul…….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nuuu, de ce nu. Exagerat e ca restul lumii să se gândească la sex.
ApreciazăApreciază
Mi-au trebuit câteva ore ca să îmi dau seama cam despre ce este vorba în ultima propoziție. 🤔
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mmm….nu știu la ce te gândești😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha, ha, ha…. Asa este! Toate aceste dorinte au in abscons aceeasi problematica, eterna… Vorba lui Chaplin, daca buzunarele de la palton iti sint rupte, iar de la sacou iti lipseste mai mult de jumatate dintre nasturi…. ori trebuie sa te casatoresti, ori sa divortezi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne ce mică e lumea si ce calapoade puține a avut creatorul. Nu demult cineva (persoana foarte importantă, nu spui cine, da’ nu becher), mi-a povestit la întoarcere cum a fost la întâlnirea cu fetele. Asemănările sunt de-a dreptul uluitoare, plastografie, înțeleg, dar până unde? Singurele mici diferențe notabile ar fi că în cazul (care devine al) mieu, Divorțata si Academiciana erau una si aceiași (cumul de roluri), si in plus mai apăreau, ca figurante, Pioasa si Diva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Calapoadele-s puține, într-adevăr. Niște modele de comportament și atât. Sper că ți-a mai venit inima la loc, că a început Nole antrenamentele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))))
Data viitoare ai putea reformula astfel: „Vreau un sclav care să facă totul în bucătărie pentru mine, mai precis să spele vasele la comandă, să nu comenteze, să aibă tenacitatea, precizia și atitudinea unui robot, propriul meu spălător de vase disponibil pentru mine la orice oră din zi și din noapte, iar eu să fiu șefa lui în bucătărie, uite, numiți-mă kinky dar pe asta mi s-a pus pata acum!” 😀 Cred că scapi mai ușor și nici nu le minți, să zicem așa. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi ca-n bancul ăla: amanta crede că-s cu soția, soția crede că-s cu amanta, iar eu citesc liniștit în bibliotecă. (la ce-s bune și amantele!) 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un tip își înșela soția. Soția (și ea o năzdrăvană, dar nedovedită) a plâns, a aruncat cu scrumiera în capul creștinului și i-a aruncat pantofii dincolo de ușă. L-a dat afară, dar după vreo trei zile, l-a chemat înapoi: îl iartă, cu o singură condiție, și anume să-i spună de ce a făcut-o. El a răspuns: „ce să fac, să stau toată ziua cu nasul în telefon?” Explicația a fost acceptată și cuplul rezistă și acum, doar ei știu cum.
ApreciazăApreciază
E chiar așa de străveziu? Ce te faci cu corectitudinea politică? Nu pot să spun chiar orice.
ApreciazăApreciază