Despre Mihai Eminescu nu aș fi în stare să spun nimic nou, nimic din ce nu au spus alții înaintea mea, cu mult talent și cu multă simțire. Așa că astăzi las mai jos o fărâmă din intimitatea poetului, suficient cât să-i bănuim dragostea, dorul, gelozia sau neputința.
Scrisoare către Veronica Micle:
„Draga mea Veronicuță,
Sunt cinci ceasuri de dimineață și eu, luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. Acum, după ce-am sfârșit câte aveam de făcut, îmi închei ziua gândind la tine, pasărea mea cea sprintenă, cea voioasă și tristă totodată și aș vrea să pun mâna pe tine, să te sărut pe aripă… pe locul unde va fi fost odată două aripi, pe umărul tău cel alb și rotund și frumos. Dar trebuie să-mi pun pofta-n cui, căci în acest moment tu dormi dusă, în pătuțul tău așternut desigur c-o fină pânză de in, iar eu mă uit în lumânare și gândesc la tine. Dormi și nu te trezi, draga mea Nicuță, că eu te păzesc tocmai de aici.
Iar mâni când te vei trezi, ai s-aștepți scrisoare și poimâni are să-ți vie și atunci ai să știi și tu ce făceai pe când eu scriam aceste șiruri și eu cum te-nchipuiesc pe tine, dormind nesărutată, în pat. Oh, nesărutato, tare te-aș mai săruta!
Ieri seara, mititicule, am fost pentru întâia dată de când te-ai dus tu, la un concert. Pablo de Sarasate, violonistul spaniol, e aci și cântă admirabil, așa precum n-am mai auzit violonist și tu știi bine că pe Sivori l-am auzit. Sivori era un mare technic, acesta nu are numai technică, ci și inimă. Niște ochi mari, negri, sălbateci are creștinul acesta, și, deși e urât ca dracul, trebuie să fi plăcând la cucoane. Dar toate acestea tu le vei fi citind abia poimâne, căci acum dormi, nu-i așa?”
Veronica Micle, îndrăgostită (poate și geloasă) îi scrie iubitului:
„…dacă aș ști că o altă femeie te va iubi ca mine, dincolo de durerea pe care mi-ar da-o rivalitatea, te-ncredințez c-aș binecuvânta-o. Dar ele nu iubesc, ele nu știu să iubească, adevărata dragoste este atât de rară, atât de dureroasă, atât de dulce, atât de crudă, că e preferabil să n-o cunoști, și cu toate acestea eu mă socot fericită de a te iubi cu această iubire ce ucide și care salvează, care pedepsește și care iartă, care întristează și care mângâie, care n-aș vrea niciodată se se sfârșească.”
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Dragostea primara, carnala, animala,
E o nimfa ireala, înselatoare, criminala.
O legenda milenara a Sarpelui din Eden,
Ce a înselat pe omul facut de Tatal Suprem
Weekend minunat, binecuvântat !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, Iosif, și cu nimfele astea criminale…să ai zi frumoasă și tu.
ApreciazăApreciază
Ce dulce si amara a fost iubirea dintre ei, Eminul si Veronica, o iubire fara martori, interzisa, furata, chinuita, singuratica, mintita, tradata, doar trecut si prezent, niciodata viitor.. De-aia a fost atat de frumoasa, de-aia a ramas in galeria Marilor Iubiri si azi cautand mai departe, prin noi, o altfel de soarta decat cea care le-a fost sortita..
Stiu ca despre Emin s-a scris mult dar nu destul, niciodata nu se va poate face asta.. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oare mai există scrisori de dragoste? Oare mai există scrisori?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca se mai scriu scrisori de dragoste, de mana, cred ca se scriu in locuri cu podele ce scartaie sub pasi usori, cu mobilier vechi, acoperit de dantele cu parfum de trandafiri si levantica, locuri in care un vechi gramofon canta:
🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
A murit secolul despre care îmi vorbești.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… si uscat foşni mătasea pe podele, între glastre,
Între rozele de Şiras şi lianele albastre…
🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sublim🙏👁
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si pretios totodata😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Când dragostea se ridică deasupra materialului, sufletele deschid porțile inspirației și așa apar geniile…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi place să cred că dragostea se ridică mereu deasupra materialului și ne face (dacă avem noroc) geniali sau foarte proști. E bine oricum, dragoste să fie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E frumos că îți place să privești din unghiul care prezintă fața nevinovată a vieții! Și ai dreptate când spui că dragostea nu naște doar genii, dar și orbire, care de multe ori e echivalentă cu prostia…
Sub orice formă vine, să ne bucurăm de ea, chiar dacă mai apoi vom suferi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doar un schimb de scrisori. Între Veronica și Eminescu a mai fost și Caragiale. Care anulează toate cuvintele din scrisoarea ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Caragiale era mare curtezan. Știi cum se întâmplă… Și Veronica avea o inimă zburdalnică, ceea ce nu înseamnă că nu l-a iubit pe poet. L-a iubit și pe poet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eminescu e Poetul. „L-a iubit și pe poet” dă măsura Veronicii…😋
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Categoric.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@castan
Dacă l-a iubit și pe nuvelist și pe poet, o măsură desigur că foarte mare. A iubit de două ori mai mult.
Și încă pe cine a iubit! Majoritatea dintre noi ne mulțumim cu câte o Vasilica sau câte un Gigel.
ApreciazăApreciat de 2 persoane