Oameni

Veronica și Eminul ei

Despre Mihai Eminescu nu aș fi în stare să spun nimic nou, nimic din ce nu au spus alții înaintea mea, cu mult talent și cu multă simțire. Așa că astăzi las mai jos o fărâmă din intimitatea poetului, suficient cât să-i bănuim dragostea, dorul, gelozia sau neputința.

Scrisoare către Veronica Micle:

„Draga mea Veronicuță,

Sunt cinci ceasuri de dimineață și eu, luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. Acum, după ce-am sfârșit câte aveam de făcut, îmi închei ziua gândind la tine, pasărea mea cea sprintenă, cea voioasă și tristă totodată și aș vrea să pun mâna pe tine, să te sărut pe aripă… pe locul unde va fi fost odată două aripi, pe umărul tău cel alb și rotund și frumos. Dar trebuie să-mi pun pofta-n cui, căci în acest moment tu dormi dusă, în pătuțul tău așternut desigur c-o fină pânză de in, iar eu mă uit în lumânare și gândesc la tine. Dormi și nu te trezi, draga mea Nicuță, că eu te păzesc tocmai de aici.

Iar mâni când te vei trezi, ai s-aștepți scrisoare și poimâni are să-ți vie și atunci ai să știi și tu ce făceai pe când eu scriam aceste șiruri și eu cum te-nchipuiesc pe tine, dormind nesărutată, în pat. Oh, nesărutato, tare te-aș mai săruta!

Ieri seara, mititicule, am fost pentru întâia dată de când te-ai dus tu, la un concert. Pablo de Sarasate, violonistul spaniol, e aci și cântă admirabil, așa precum n-am mai auzit violonist și tu știi bine că pe Sivori l-am auzit. Sivori era un mare technic, acesta nu are numai technică, ci și inimă. Niște ochi mari, negri, sălbateci are creștinul acesta, și, deși e urât ca dracul, trebuie să fi plăcând la cucoane. Dar toate acestea tu le vei fi citind abia poimâne, căci acum dormi, nu-i așa?”

Veronica Micle, îndrăgostită (poate și geloasă) îi scrie iubitului:

„…dacă aș ști că o altă femeie te va iubi ca mine, dincolo de durerea pe care mi-ar da-o rivalitatea, te-ncredințez c-aș binecuvânta-o. Dar ele nu iubesc, ele nu știu să iubească, adevărata dragoste este atât de rară, atât de dureroasă, atât de dulce, atât de crudă, că e preferabil să n-o cunoști, și cu toate acestea eu mă socot fericită de a te iubi cu această iubire ce ucide și care salvează, care pedepsește și care iartă, care întristează și care mângâie, care n-aș vrea niciodată se se sfârșească.”

Categorii:Oameni, Social

Etichetat ca:

18 răspunsuri »

  1. Dragostea primara, carnala, animala,
    E o nimfa ireala, înselatoare, criminala.
    O legenda milenara a Sarpelui din Eden,
    Ce a înselat pe omul facut de Tatal Suprem
    Weekend minunat, binecuvântat !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ce dulce si amara a fost iubirea dintre ei, Eminul si Veronica, o iubire fara martori, interzisa, furata, chinuita, singuratica, mintita, tradata, doar trecut si prezent, niciodata viitor.. De-aia a fost atat de frumoasa, de-aia a ramas in galeria Marilor Iubiri si azi cautand mai departe, prin noi, o altfel de soarta decat cea care le-a fost sortita..
    Stiu ca despre Emin s-a scris mult dar nu destul, niciodata nu se va poate face asta.. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns la Aldus Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s