Oameni

Eu de ce nu am ochi albaștri?

Am avut mereu senzația că ce-i spun eu fiică-mii, în calitate de părinte, intră pe o ureche și iese cu viteză pe cealaltă ureche. M-am emoționat să aflu că lucrurile nu stau chiar așa: fiică-mea a reținut, dintr-o discuție mai veche, legile lui Mendel, despre care i-am povestit când m-a întrebat de ce nu are ochi albaștri, așa, ca taică-său. De fapt, nu m-a întrebat, ci mi-a reproșat de-a dreptul. Strânsă cu ușa, că i-am transmis copilului gena nepotrivită, l-am chemat în ajutor pe Mendel, cu legile lui cu tot. I-am vorbit despre gene, despre caracterul dominant și despre cel recesiv. I-am explicat cum culoarea căprui a ochilor e dominantă și culoarea albastră e recesivă. Cu creionul în mână i-am făcut un tabel pe o coală, cu ochii albaștri și ochii căprui, să mă dezvinovățesc cumva: concluzia a fost atunci că a avut doar 25% șanse să aibă ochi albaștri. Explicația ar fi trebuit să se oprească aici, câ părea că m-a iertat, măcar 75%. Dar eu a trebuit să mai spun ceva, cum că dacă aș fi avut și eu ochii albaștri, șansele ca ea să fi avut ochi albaștri ar fi fost de 100%. Nah, s-ar fi întâlnit recesivă cu recesivă și iată caracterul: ochi albaștri. Nu mi-a mai reproșat niciodată că nu are ochi albaștri și nici despre Mendel n-am mai vorbit. Dar nu l-a uitat.

Mai zilele trecute, vine fiică-mea de la școală și-mi spune că s-a uitat minute în șir în ochii Andreei. „Părinții Andreei au amândoi ochi albaștri”. „Da. Și?” „Andreea are ochi căprui, fără nimic albastru. De ce are Andreea ochi căprui? Că ai zis că e imposibil.” L-am simțit pe Mendel fix în moalele capului și, în loc să găsesc o explicație plauzibilă, m-am trezit străduindu-mă să mi-o amintesc pe mama Andreei. Mama Andreei, da, da, foarte dezinvoltă, fâșneață, mi-o amintesc. Oare mama Andreei….

„De ce are Andreea ochi căprui?” Ce să zic, o fi vreo anomalie genetică. Noroc că am găsit pe internet că există cazuri de copii cu ochi căprui, cu părinți cu ochi albaștri. Am domolit astfel monstrul curiozității, care a citit toată seara despre transmiterea ereditară a caracterelor recesive. Evident, fiică-mea nu a fost mulțumită cu explicațiile găsite, pentru că a venit la mine să mă întrebe dacă nu cumva pe Andreea au schimbat-o în maternitate, din greșeală, cu un alt bebeluș, cu ochi albaștri. „Asta trebuie să fie”, am zis eu, înciudată că nu m-am gândit la explicația asta. „Dar, vezi, nu mai spune și altora ce ai descoperit, că e un subiect sensibil”, și nu exageram deloc când spuneam asta.

Ieri a venit fiică-mea de la școală: „Părinții lui Teddy au amândoi ochi albaștri. Ghici ce culoare au ochii lui Teddy?” „Nu-mi spune… și p-ăsta l-au schimbat la naștere!”

Categorii:Oameni

Etichetat ca:

21 de răspunsuri »

  1. Am început ziua cu un zâmbet maaare pe fata.
    Stii, uneori mă întreb dacă nu cumva copiii, dincolo de curiozitatea firească, nu cumva sa bucura să ne pună în încurcătură, pentru toate acele dăți în care aud ca adulții stiu mai bine. Culmea e ca le și iese!😉

    Apreciat de 3 persoane

  2. Cred că ”dominanți” sunt doar ochii de culoare căprui închis, aceia ziși ”negri”. În rest, cunosc și eu cazuri de părinți cu ochi albaștri care au copii cu ochi căprui, dar e un căprui deschis, ”light brown”.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Complicata si din ce în ce mai ramificata, coroana arborelui genealogic, iar (r)evolutia tehnico-stiintifica a (r)eformarii „omului nou” îndeparteaza omul din ce în ce mai mult de cunoasterea AAAE, cunoastere de care doar copilasii inocenti sunt mai aproape, câta vreme nu le-a fost implementate în gândire povestile sf. si minciunile aparent frumoase si placute, cu care s-au alimentat si se alimenteaza parintii lor, din generatie în generatie îndepartându-se direct proportional cu dezvoltarea inteligentei artificiale de realitatea obiectiv-pragmatica.
    Zile senine, luminate, binecuvântate în toate, draga Adole… !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cred că cineva cu ochi albaştri nu se gândeşte, la momentul când decide să-şi „unească destinul” cu altcineva cu ochi albaştri, la ce limitări se expune de-a lungul vieţii… 🙂
    Eu, posesor de ochi albaştri la fel ca ambii mei părinţi şi ca toţi bunicii mei, am avut noroc. Copiii mei au ochi căprui, ca ai maică-sii.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s