Social

Cel mai simplu mod de a face față bullyingului

Un coleg își face un CV pentru că mai vrea un job. Cum prietenul la nevoie se cunoaște, sărim și noi să-l „ajutăm” cu CV-ul: ai spus că vorbești engleză? ai spus că ai permis de conducere? spune că ești dispus să lucrezi ore suplimentare (vrăjeală!); bag-o și p-aia cu flexibilitatea (tot vrăjeală). spune și că ai rezistență la stress (ai experiență în sensul ăsta!), și spune că ai rezistență și la bullying (de nivel ridicat, ești imun). Chiar, cum ar arăta un CV foarte onest?

Dacă vorba că „ce nu te omoară te întărește” e adevărată, o mare parte dintre angajați (cei care nu și-au luat câmpii încă) ar trebui să fie obișnuiți, în sensul de adaptați, la bullyingul cotidian. În realitate, lucrul acesta nu se întâmplă, pentru că niciun angajat nu poate deveni imun la o atitudine ostilă, agresivă, susținută, îndreptată împotriva sa. Oricât de puternic și echilibrat ai fi sau poate nesimțitor și indiferent, bullyingul îți face rău, măcar că îți strică ziua și te umple de resentimente.

Bullyingul (pentru cei care nu cunosc termenul sau care nu s-au lovit de acest fenomen) este un comportament de intimidare, bazat pe agresivitate fizică sau verbală, care durează o perioadă lungă de timp și are la bază inegalitatea de forță (socială, fizică etc). Dacă se țipă mult la tine, dacă ești monitorizat excesiv, dacă ești etichetat în vreun fel ofensator, sau dacă ești pedepsit prin izolare de restul grupului în baza unei vinovății nedovedite e foarte posibil să fii victima bullyingului. În plus se adaugă reacțiile vegetative prin care corpul tău știe să reacționeze la bullying: îți vine să vomiți, la modul propriu, când lucrezi cu X sau cu Y. În aceste condiții, cum ai putea dezvolta „imunitate” la bullying, cu atât mai mult cu cât situația este greu de dovedit și, deși există oarecare legislație în România, sorții de izbândă în instanță sunt aproape inexistenți.

Un mod la îndemâna oricui de a face față bullyingului este de a-ți muta atenția de la persoana ta la persoana agresorului. În mod obișnuit, la aceste persoane, comportamentul ostil este cvasipermanent și nu este îndreptat doar împotriva ta. Aceste persoane nu știu și nu sunt capabile să funcționeze altfel. Nu pot avea argumente solide pentru a-și consolida poziția de superioritate față de persoana ta și singura conduită ce le este la îndemână este răcnetul, umilirea, jignirea și … folosirea poreclelor, în lipsă de ceva mai bun. Ce persoană ar putea face asta? Desigur, o persoană foarte, dar foarte nefericită, cu grave carențe emoționale, cu punct de plecare din copilărie. Fiți siguri că o persoană care dă bullying la orice pas este foarte nemulțumită de sine, încercând, prin atitudinea ostilă față de alții, să-și mai domolească demonii. Cu alte cuvinte, cel care dă bullying, a primit bullying cu lopata. Dacă reușești să îți vezi agresorul așa cum este el în realitate, o victimă, vei privi cu alți ochi comportamentul lui, iar acest fapt va transpare în atitudinea ta. Vei fi mai puțin afectat și agresiunea va scădea în intensitate: un agresor este agresor atâta timp cât are o victimă. Dacă victima nu se recunoaște pe sine ca fiind o victimă, agresiunea nu mai există. Nimănui nu-i place (și acum vorbesc din perspectiva agresorului) să agreseze pe cineva care nu se sinchisește sau, și mai rău, îl privește cu compasiune.

Concluzia mea și sfatul meu totodată este: privește cu milă spre cel care dă bullying. Dacă vrei să întorci raportul de forțe, poți să-l mângâi pe obraz, „săracul de tine!”. Ultima propoziție e o exagerare, folosită doar pentru clarificarea situației. Nu vă recomand să puneți în practică.

Date fiind cele de mai sus, nu cred că e o idee bună să scrii în CV că ești rezistent la bullying.

Acest articol este pentru cei care suferă la locul de muncă.

Categorii:Social

17 răspunsuri »

  1. Despre lumina si întuneric, bine si rau, alb si negru, frumos si urât, cald si rece, întelepciune si prostie, s-au scris tomuri de carti, si înca se vor scrie, iar omenirea va continua sa Fie, sa existe, sa traiasca, sa moara si sa…învie…:)

    Apreciat de 1 persoană

  2. ar trebui învățați și copiii de școală primară sau cei de gimnaziu ce înseamnă și ce implică bullying-ul. De exemplu, în lipsa acestei înțelegeri, în școală, eu îi vedeam pe cei care-mi făceau asta ca pe simpli agresori, brute fără milă, monștri, fiind prea mic pentru a-mi pune problema suferinței lor. Copiii/oamenii ăștia suferă și ar trebui sprijiniți. Na, c-am zis-o! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Păcat, nu mai știam cum stă situația, dar văd că nu s-a schimbat nimic. Îmi pare rău că și tu ai primit bullying. Eu, din motive diferite, dar ce mai contează? În liceu am scăpat de tara asta, în schimb un amic, coleg de bancă, primea tot bullyingul din clasă, lucru care l-a adus, așa cum scriai, la o situație de abandon… dar nu școlar, în sensul că nu s-a lăsat de școală, dar a preferat să se mute la alt liceu. De acolo, nu mai știu povestea lui.
    Din păcate, lucrurile astea cam lasă urme, de regulă… și urmele persistă pe toată povestea vieții cuiva

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s