Un coleg își face un CV pentru că mai vrea un job. Cum prietenul la nevoie se cunoaște, sărim și noi să-l „ajutăm” cu CV-ul: ai spus că vorbești engleză? ai spus că ai permis de conducere? spune că ești dispus să lucrezi ore suplimentare (vrăjeală!); bag-o și p-aia cu flexibilitatea (tot vrăjeală). spune și că ai rezistență la stress (ai experiență în sensul ăsta!), și spune că ai rezistență și la bullying (de nivel ridicat, ești imun). Chiar, cum ar arăta un CV foarte onest?
Dacă vorba că „ce nu te omoară te întărește” e adevărată, o mare parte dintre angajați (cei care nu și-au luat câmpii încă) ar trebui să fie obișnuiți, în sensul de adaptați, la bullyingul cotidian. În realitate, lucrul acesta nu se întâmplă, pentru că niciun angajat nu poate deveni imun la o atitudine ostilă, agresivă, susținută, îndreptată împotriva sa. Oricât de puternic și echilibrat ai fi sau poate nesimțitor și indiferent, bullyingul îți face rău, măcar că îți strică ziua și te umple de resentimente.
Bullyingul (pentru cei care nu cunosc termenul sau care nu s-au lovit de acest fenomen) este un comportament de intimidare, bazat pe agresivitate fizică sau verbală, care durează o perioadă lungă de timp și are la bază inegalitatea de forță (socială, fizică etc). Dacă se țipă mult la tine, dacă ești monitorizat excesiv, dacă ești etichetat în vreun fel ofensator, sau dacă ești pedepsit prin izolare de restul grupului în baza unei vinovății nedovedite e foarte posibil să fii victima bullyingului. În plus se adaugă reacțiile vegetative prin care corpul tău știe să reacționeze la bullying: îți vine să vomiți, la modul propriu, când lucrezi cu X sau cu Y. În aceste condiții, cum ai putea dezvolta „imunitate” la bullying, cu atât mai mult cu cât situația este greu de dovedit și, deși există oarecare legislație în România, sorții de izbândă în instanță sunt aproape inexistenți.
Un mod la îndemâna oricui de a face față bullyingului este de a-ți muta atenția de la persoana ta la persoana agresorului. În mod obișnuit, la aceste persoane, comportamentul ostil este cvasipermanent și nu este îndreptat doar împotriva ta. Aceste persoane nu știu și nu sunt capabile să funcționeze altfel. Nu pot avea argumente solide pentru a-și consolida poziția de superioritate față de persoana ta și singura conduită ce le este la îndemână este răcnetul, umilirea, jignirea și … folosirea poreclelor, în lipsă de ceva mai bun. Ce persoană ar putea face asta? Desigur, o persoană foarte, dar foarte nefericită, cu grave carențe emoționale, cu punct de plecare din copilărie. Fiți siguri că o persoană care dă bullying la orice pas este foarte nemulțumită de sine, încercând, prin atitudinea ostilă față de alții, să-și mai domolească demonii. Cu alte cuvinte, cel care dă bullying, a primit bullying cu lopata. Dacă reușești să îți vezi agresorul așa cum este el în realitate, o victimă, vei privi cu alți ochi comportamentul lui, iar acest fapt va transpare în atitudinea ta. Vei fi mai puțin afectat și agresiunea va scădea în intensitate: un agresor este agresor atâta timp cât are o victimă. Dacă victima nu se recunoaște pe sine ca fiind o victimă, agresiunea nu mai există. Nimănui nu-i place (și acum vorbesc din perspectiva agresorului) să agreseze pe cineva care nu se sinchisește sau, și mai rău, îl privește cu compasiune.
Concluzia mea și sfatul meu totodată este: privește cu milă spre cel care dă bullying. Dacă vrei să întorci raportul de forțe, poți să-l mângâi pe obraz, „săracul de tine!”. Ultima propoziție e o exagerare, folosită doar pentru clarificarea situației. Nu vă recomand să puneți în practică.
Date fiind cele de mai sus, nu cred că e o idee bună să scrii în CV că ești rezistent la bullying.
Acest articol este pentru cei care suferă la locul de muncă.
Categorii:Social
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Nu e un fenomen recent nici la noi; mai demult se numea ”prigonire”, dar între timp s-a renunțat la româna arhaică.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
„Toate-s vechi și nouă toate”. Aș forța puțin și aș spune că e specific uman. Nu e nevoie decât de doi oameni ca să apară „necesitatea” de supremație. Dovadă – relația de cuplu (uneori).
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Sunt convins că fenomenul apare şi în comunităţile de maimuţe antropoide.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum că ați spus, îmi dau seama că da.
ApreciazăApreciază
Dupa ce terminasem de citit Imparatul mustelor mi-am spus ca asa ceva e imposibil sa se intample, mai ales intr-o lume a copiilor!
Pe atunci nu stiam ca viata bate filmul (fictiunea).
Bullying-ul are de-a face, printre altele, cu un dezechilibru psihic la cei care-l practica. Refuz sa cred ca sunt sanatosi ca daca sunt, merita niste pari pe spinare, de toata frumusetea, sa simta macar fizic durerea pe care o provoaca celor vulnerabili. Trebuie zero toleranta si trebuie pedepsit ca e un act criminal..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu unde crezi că este Bestia? În afara noastră sau în interiorul nostru? Suntem niște creaturi bune sau rele?
ApreciazăApreciază
Suntem un amestec de bine si de rau, „suflet pur si tina” si cred ca la unii din noi cantarul se inclina mai mult spre rau iar la altii mai mult spre bine.
Si de-aia cred ca nu toti avem o Bestie dar daca o avem numai interioara poate fi. Copilasii de pe insula credeau ca Bestia zburda pe afara. Credeau asta pentru ca Bestia daca exista creste odata cu noi. In ei nu apucase sa creasca, erau doar copii. Cruzimea insa nu le era straina. Foarte greu si complicat roman.
ApreciazăApreciază
„Poate că există o fiară … poate că suntem doar noi.” Numai citatul asta naste o intreaga filizofie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reprezentativ…
ApreciazăApreciază
Bullyngul e scris în gene,
Daca stam si ne gândim.
Simboluri scrise-n cat(r)ene,
Doua puncte… Yang si Yin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sau orgoliul, lipsa de empatie, reproducerea unor modele comportamentale, egocentrismul…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Beautiful article and very interesting! Yes we should look with pity on the bully! Well shared ☺💕🙂🎉
ApreciazăApreciază
Despre lumina si întuneric, bine si rau, alb si negru, frumos si urât, cald si rece, întelepciune si prostie, s-au scris tomuri de carti, si înca se vor scrie, iar omenirea va continua sa Fie, sa existe, sa traiasca, sa moara si sa…învie…:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://crowdbunker.com/v/QO2iIzvCnZ?fbclid=IwAR37v_GhgA-aL9ohXrv3mQzh3HY3_FcOJVJk7I2ywezjVvl1RtrHmHuswsw
PARTAGER :
ApreciazăApreciază
ar trebui învățați și copiii de școală primară sau cei de gimnaziu ce înseamnă și ce implică bullying-ul. De exemplu, în lipsa acestei înțelegeri, în școală, eu îi vedeam pe cei care-mi făceau asta ca pe simpli agresori, brute fără milă, monștri, fiind prea mic pentru a-mi pune problema suferinței lor. Copiii/oamenii ăștia suferă și ar trebui sprijiniți. Na, c-am zis-o! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La școală e și mai grav. E una din cauzele abandonului școlar, dar dacă nu se implică adulții (profesori, părinți, psihologi) problema nu se rezolvă. Și eu am primit bullying, ca elev, așa cum primesc toți tocilarii. Mai eram și slabă…și lungă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păcat, nu mai știam cum stă situația, dar văd că nu s-a schimbat nimic. Îmi pare rău că și tu ai primit bullying. Eu, din motive diferite, dar ce mai contează? În liceu am scăpat de tara asta, în schimb un amic, coleg de bancă, primea tot bullyingul din clasă, lucru care l-a adus, așa cum scriai, la o situație de abandon… dar nu școlar, în sensul că nu s-a lăsat de școală, dar a preferat să se mute la alt liceu. De acolo, nu mai știu povestea lui.
Din păcate, lucrurile astea cam lasă urme, de regulă… și urmele persistă pe toată povestea vieții cuiva
ApreciazăApreciat de 1 persoană