A venit pe la mine neanunțată, „să bem o cafea”. Eu tocmai ce încercam să mă sinucid cu niște bomboane moldovenești de ciocolată; mai aveam vreo două și terminam toată cutia. Eram la momentul în care făceam un pic de efort să le înghit, că nu mai alunecau pe gât, dar un nuștiuce compulsiv mă împiedica să mă opresc. I-am pus cafeaua în față, iar ea a început să plângă, cu niște lacrimi mari și grele. „M-a părăsit! M-a părăsit pentru trei zile.” Mi-a fost greu să înțeleg ce spune, că plângea cu sughițuri, iar mesajul în sine era greu de descifrat. Cum să o părăsească trei zile? Am cerut lămuriri. Avuseseră o discuție cu o zi în urmă și el i-a mărturisit că s-a îndrăgostit de o altă femeie. Dar nu s-a îndrăgostit foarte tare, doar așa, puțin și, „înțelegi sper câ sunt în plină criză a vârstei mijlocii”. De altfel, el e înnebunit după perioada aceea de început al unei relații, când trebuie să cucerească femeia, pas cu pas, până la capitulare. Ce vrei, îi e dor de romantism. Ar trebui să recunoască și ea, nevasta, că nu-i mai poate oferi plăcerea asta, după 20 de ani de căsnicie și culcat în același pat tot atâta timp. Dar să stea liniștită, că se întoarce la ea, iubirea lui dintotdeauna. Doar o pauză de trei zile cere, să-și consume romantismul excedentar, pe care criza vârstei mijlocii i l-a exacerbat peste măsură. Așa-i că ea îl iubește și-l înțelege? Cel mai bine e să fii onest, domnule, să existe comunicare în cuplu.
Ea, cătrănită, l-a înțeles și i-a apreciat sinceritatea. I-a făcut cu mâna ei bagajul, după ce i-a călcat cămășile cele mai bune. A fost atentă să nu uite obiectele de igienă, deodorantul și parfumul. „Să nu zică aia că nu are grijă de el”. Peste igiena soțului ea e stăpână. I-a dat și bani de buzunar să nu se facă de râs în fața ăleia și, înainte ca el să iasă pe ușă fericit, cu geamantanul în mână, i-a dat un pupic pe obraz.
Ce a făcut după ce el a plecat? Ce să facă….ce face orice femeie când e părăsită: a plâns și… a spălat aragazul, gresia și faianța. A șters praful de după mobile, pe care le-a urnit cu greu. O să facă și musaca, mâncarea lui preferată. Cam atât, ce altceva putea să facă? Nu vreau cumva să-mi șteargă praful, că… se cam vede.
Mi-am simțit epiglota dulce și cleioasă, atunci când am întrebat-o ce are de gând să facă în continuare. Divorțează? Se separă? Ea s-a uitat la mine, în timp ce executa ultima bomboană moldovenească: „ești nebună? Îl iubesc!”
Nici nu m-am chinuit să înțeleg povestea asta. Doar m-am bucurat că sinuciderea mea a eșuat.
Categorii:Dragoste, Proza scurta
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Ce idei traznite pot să-ți vină! Mi-a plăcut la maxim faza cu banii de buzunar! Dacă-i punea în valiză și un sandviș și un măr îi dădeam nota zece!😂🤣
ApreciazăApreciat de 3 persoane
De unde crezi că-mi vin „ideile trăznite”? Din mediul înconjurător.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu i-as fi dat zece daca punea in valijoara derbedeului un pistol cu dedicatia: „Impusca-te! Daca nu, o fac eu!” 😅
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar ești prea pasională. Omori omul pentru atâta lucru?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, Adolescento, 😂😂😂… adevarul e ca sunt si alte cai de potolire a romantismului ce da pe dinafara, nu trebuie sa fac moarte de om dar caile astea sunt mai rele ca moartea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici trebuie să mă lămurești, că mor de curiozitate.
ApreciazăApreciază
În afară de castrare nu mă pot gândi la nimic, „mai rău ca moartea”.
ApreciazăApreciază
Saracia, spalarea pe creier (mai ales dupa Revolutie!) ca barbatii au o sexualitate puternica si trebuie sa se manifeste ca atare, adica cam asa cum vedem la Animal Planet, printre maimute (ce prostie!!!), sunt cauzele prostelii romancelor ce accepta si tolereaza relatii in care sunt desconsiderate si umilite de cel pe care-l iubesc.
Daca romancele s-ar uita peste gard, la cum traiesc altii, poate si-ar da seama in ce hal de prosteala se afla. Oamenii (femei si barbati! si tampesc cand aud ca numai barbatul e om!) de peste gard sunt foarte responsabili in tot ce tine de o relatie, de o familie. Se ocupa de copii in egala masura, de treburi casnice etc si lucrurile astea chiar par ca ii fac fericiti.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Omul și femeia, nu? E foarte actuală treaba.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lol… îți dau si eu temă, un guru de pe fb, care mi-a picat random pe pagina mea 😀
Boul, cu adepți, cu programarea și cu taxă, a scris deja 6 cărți și susține că bărbatul e Dumnezeu, că femeia trebuie bătută și abia apoi, cînd prinde gustul supunerii absolute, va fi pace și armonie în casă. Nu-i țin minte numele, dar îl caut, la o adică.
Mi-a fost prea silă să scriu despre așa ceva, dar poate ar trebui. E incredibil ce adepte care-i dau dreptate are prin comentarii.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sila, oroare, da, e tot ce trezesc indivizii astia ce si-au gasit, totusi, la noi, un mediu propice in care sunt aprobati, adulati. Si pentru ca barbatii tin cu barbatii si femeile tot asa, gastele care-i aplauda se afla, cred, in relatii inegale si nefericite si ideea ca si altele vor fi la fel de nefericite, le da o satisfactie meschina.
La ce rivalitati am vazut intre femei, in materie de barbati, m-am ingrozit. O haita de hiene pare o gasca de iepurasi pe langa ele. Unde mai pui ca rivalitatile erau pentru barbati ocupati!
Cunosc un tip ce are trei tiitoare si o piedica in calea lor, adica o sotie. Sa vezi scandaluri intre ele ca de ce nu se da la o parte sotia aluia, sa le faca lor loc! 😕
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Acum, serios, lucrurile sunt mai complicate decât apar la prima vedere. Uneori, nefericita are doar două opțiuni: să moară de foame sau să fie „supusă”, ca un animal de povară dresat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să vezi femei bătute, cu splina scoasă… și ele se întorc „acasă”, la soțul agresor. „Îl iubesc”.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu știu pe unul care are (le-a avut) trei surori. A rămas cu prima, dar prima a fost practic de acord cu combinarea celorlalte două. + omul n-are voie să se căsătorească.😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, stiu, de femeile astea nu as rade niciodata indiferent de cum gandesc si vad viata langa un barbat. Stiu ca poarta niste lanturi grele si ca le este foarte greu sa le rupa chiar daca primesc ajutor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Florin, nu stiu ce sa mai zic. Nici oamenii cavernelor nu erau in halul asta.
Ce cutu’ simpatic ai, si eu am dar alta rasa.
ApreciazăApreciază
Adepte sau adepți? Sper că ai greșit, altfel chiar nu pot să inteleg…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Adepți, mai degrabă. Sunt mulți bărbați care cred că sunt Dumnezeu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adepte, că-n asta-i tragedia, altfel ar fi rămas o parodie oarecare.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Dureros…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
penibil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să scrii despre asta. Nu pot să comentez: îmi ies din maniere.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sper că i-ați dat un like.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți dau ție :))) Taman acummă ocup de el, să-l pun și pe wp…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că da, trebuie distribuit la tot cartierul.😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îl pusei, lua-l-ar naiba
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii, asemeni corpurilor ceresti si microorganismelor pamântesti, sunt într-o evolutie perpetua si sufera modificari si „mutatii sentimentale” si structurale în functie de conjunctura spatio-temporala trecând prin fazele celor patru An0timpuri.
Dupa o anumita vreme, majoritatea femeilor devin misandrine, iar unii barbati misogini. 🙂 ))
Seara faina, relaxanta, binecuvântata, draga Adole…!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Da, tu ești cu iubirea absoluta și necondiționată. Seară frumoasă și ție, dragă Iosif!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul e bine când se termina cu bine. Macar te-a salvat de la…sinucidere ! 🙂 🙂 )))
ApreciazăApreciază
Norocul meu.
ApreciazăApreciază
Vă scriu un banc vechi – la ce se gândesc când fac amor:
Curva Mă plătește, nu mă plătește.
Amanta Mă iubește, nu mă iubește.
Nevasta Zugrăvim mâine, nu zugrăvim mâine.
Scuze, nu m-am putut abține.😀
ApreciazăApreciat de 4 persoane
😂😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat.😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cum se numesc bomboanele?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Se numesc „Bucuria” și sunt foarte bune. Își merită numele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Cred că am mai auzit de ele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este reală, sau fictivă? Sau o combinație a celor două?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E reală și am pus și de la mine, că nu mă pot abține.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) (la partea cu abținutul)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este reală inclusiv grija ei ca el să arate bine, aranjat, gătit, curat pentru a-i arăta celeilalte că este o soție prezentă, de actualitate, eficientă.
ApreciazăApreciază
Aici văd așa: ea îl iubește suficient de mult incât îl lasă să plece iar el o iubește suficient de mult încât are curajul să spună adevărul.
ApreciazăApreciază
Asta e și perspectiva soției. Că e o dragoste mare acolo și că în dragoste totul e posibil. Recunosc că eu am limitele mele și nu le pot depăși. Nu înțeleg genul ăsta de iubire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
> Ar trebui să recunoască și ea, nevasta, că nu-i mai poate oferi plăcerea asta, după 20 de ani de căsnicie și culcat în același pat tot atâta timp.
Poate n-ar fi o idee rea să doarmă în paturi și chiar în camere diferite. Nu glumesc. Să facă din timpul petrecut împreună o chestie magică, nu banală.
După 20 de ani în pat cu aceeași persoană focul se stinge, misterul dispare, pasiunea se estompează, iubirea se erodează iar relația cade în rutină. Celălalt devine un obiect de mobilier, intimității i se substituie pe nesimțite o familiaritate ucigătoare (pentru că opusul iubirii nu-i ura, ci indiferența). Și atunci, simți că vrei să redescoperi magia începutului. Dar cu cine? Cu nevasta care doarme veșnic lângă tine, râgâie, nu se mai îngrijește, nu mai urmărește să fie senzuală, a luat o mulțime de kilograme, e cicălitoare și face amor din obligație conjugală? Sau cu bărbatul care doarme veșnic lângă tine și sforăie, are ditamai burdihanul, nu mai este romantic, nu-ți mai face mici cadouri și surprize, nu-ți mai declară amor nebun etc?
Dacă, în loc de asta, cei doi ar urmări să se distanțeze într-un anumit fel, să doarmă în camere separate, să nu mai fie unul călare peste celălalt toată ziua, să nu mai facă împreună lucruri banale ci doar lucruri frumoase, să-și dea unul altuia întâlniri ca pe vremuri, să se aranjeze mai mult, să-și facă surprize, să aducă mereu ceva nou în relație, să recreeze cumva condițiile magice și tensiunea polară de la începutul relației, atunci el, în loc să zboare spre alte cuceriri, ar putea s-o recucerească pe ea în fiecare zi.
Altfel, chiar dacă lui nu-i trece niciodată prin gând să facă astfel de escapade și rămâne alături de ea (cum ziceai tu mai jos că nu înțelegi genul ăsta de iubire și cum presupun că e cazul majorității), tot degeaba, în sensul că da, vor rămâne împreună, dar tot nu va fi ca la început, din cauză că obișnuința sufocă până la urmă pasiunea. Și atunci cei doi vor trebui să se mulțumească cu o stare de prietenie care-i leagă, cu faptul că au multe în comun, poate o casă, poate un copil etc. Unii se mulțumesc cu asta, alții vor mai mult. Dar și în cazul primilor, focul, elanul, magia și farmecul care existau la început tot pierdute vor fi.
Noi luăm (în mod greșit) unele lucruri de-a gata și credem că de exemplu dacă ne-am îndrăgostit de cineva la un moment dat și ne-am căsătorit, gata, totul e rezolvat, nu mai e necesar să facem nimic. Fără să ne dăm seama că relația este un organism viu într-o continuă transformare, un fel de floare care trebuie mereu îngrijită, plivită, udată, un copil care trebuie crescut și hrănit, de care trebuie să avem grijă. Presupunem în mod nefondat că totul va decurge minunat în virtutea inerției și ne trezim peste 20 de ani că viața ne dă cu o măciucă în cap. Sau nu, dar oricum devenim atât de rutinați, încât nici nu ne mai aducem aminte de stările minunate pe care le trăiam la început, rămân poate doar o vagă amintire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Replica anterioară voiam s-o postez ceva mai sus, în ramura cu comentariile mele. Văd că am postat-o din greșeală aici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite: o nevastă nu ar recunoaște nicicând că nu mai poate oferi plăcere după 20 de ani. Mai degrabă l-ar omorî pe împricinat, vinovat că nu mai e sensibil la farmecele ei, fie și trecute.
Căsniciile care merg au în comun o motivație a partenerilor: amândoi vor să meargă și trag serios în direcția asta. Și o s-o zic și pe aia, că sunt femeie și nu mă dezic: se reduce totul la sex? Nu. E o poveste în spate, care se tot dezvoltă și tot crește, până ce nu mai poți ieși din poveste.
ApreciazăApreciază
> Uite: o nevastă nu ar recunoaște nicicând că nu mai poate oferi plăcere după 20 de ani.
Poți oferi plăcere și după 20 de ani, dar trebuie să știi cum s-o oferi. Să fii „șmecheră”, să zic așa. 🙂 Ca să încerc un fel de analogie, oricât de mult ți-ar plăcea salata de vinete, chiar dac-ar fi mâncarea ta preferată, dacă ai mânca zilnic numai salată de vinete, până la urmă ți s-ar acri de ea. Și atunci, ca soție, e bine să găsești modalități de a-i condimenta salata diferit, de a i-o servi diferit, de a-i mai face și alte feluri de mâncare, dacă înțelegi ce vreau să zic. Pentru a combate rutina care, de regulă, tinde să se instaleze după un anumit timp. Evident că-i valabil și invers, adică nu-i ceva ce doar soția trebuie să facă, și bărbatul trebuie să facă la fel.
> Mai degrabă l-ar omorî pe împricinat, vinovat că nu mai e sensibil la farmecele ei, fie și trecute.
Dar mai sunt actuale aceste farmece? Gândește-te cum era(i) la început, când abia vă cunoșteați și îl plăceai și voiai să te remarce, și cum ești acum, după 20 de ani. Cum te îngrijeai atunci și cum o faci acum. Cum te comportai atunci versus acum. Cum îi vorbeai, cum totul.
> Căsniciile care merg au în comun o motivație a partenerilor: amândoi vor să meargă și trag serios în direcția asta.
Foarte bine, iar ce spuneam mai sus se încadrează perfect în ideea cu trasul la mersul relației.
> Și o s-o zic și pe aia, că sunt femeie și nu mă dezic: se reduce totul la sex?
Nu. Dar mno, bărbatul și femeia sunt diferiți. Începând cu fizicul și terminând cu psihicul. Știi gluma aia: sexul e prețul pe care femeile îl plătesc pentru căsătorie, căsătoria e prețul pe care bărbații îl plătesc pentru sex? 🙂 Plus că ce ziceam mai sus nu se reduce la sex.
Nu e așa ușor să păstrezi focul într-o relație de lungă durată. De fapt, e foarte greu – chiar și-n majoritatea cazurilor în care cei doi rămân împreună toată viața, sentimentele au tendința să se estompeze după o vreme. Ce-i rău în a lua din când în când pulsul relației și a încerca să-i dai un impuls nou? Nu cum a făcut tipul din relatare, ci în cadrul cuplului, ca femeie inteligentă ce ești și care vrei să-l faci pe soțul tău să devină din nou nebun după tine, sau invers, ca soț care vrei s-o recucerești pe iubirea vieții tale. 🙂
> E o poveste în spate, care se tot dezvoltă și tot crește, până ce nu mai poți ieși din poveste.
Dacă nu mai poți ieși din poveste, atunci există și riscul ca în loc de palat, povestea voastră să fie o închisoare. Când v-ați cunoscut și te-a cerut în căsătorie, era liber. Nu faptul că nu putea ieși din poveste l-a determinat atunci să te ceară, ci faptul că îi plăceai și îl atrăgeai foarte mult. Deci, cred că asta este cheia, indiferent cât de mult s-ar dezvolta povestea sau castelul vostru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază