Social

Finu’ lu’ Gică de la sculărie

Când am fost odată să o iau pe amica Academica de la serviciu, mi-a plăcut foarte mult: eram prietena șefei. Mi s-a ținut ușa, am fost întrebată dacă vreau o cafea și am stârnit panică atunci când am cerut și un strop de lapte în cafea, că nu aveau. Academica avea niște fumuri în cap de nici nu i le bănuiam, că altminteri e o fată de treabă: strâmba din nas, nu-i convenea nimic, împărțea ordine în stânga și în dreapta și, în general, tuna și fulgera în toate direcțiile. Din biroul ei, destul de mare, vedeam biroul principal, compartimentat strict, unde slujbașii obișnuiți își făceau de lucru. Vreo șapte oameni, fiecare pe scăunelul lui, cu computerul lui și cu grămada vârfuită de hârtii în față. Imaginea generală era de viermuială umană, dinamică și foșnitoare. Doar la un singur birou nu era nicio mișcare. Era cel mai ordonat slujbaș, pentru că în fața lui nu era nici măcar o hârtie, iar pe monitor intrase screen saverul, semn că nu fusese folosit de o bucată de timp. Tânărul de la birou, în contrast cu tot restul, stătea pe scăunelul lui și întorcea pe toate părțile un creion, din acela cu gumă în capăt. Hop, creionul era cu guma în sus, hop, în secunda următoare era cu guma în jos. L-am privit mai atent, pe deasupra cafelei fără lapte și, oricât am stat la pândă, nu l-am surprins făcând altceva. Doar creionul acela era învârtit pe toate părțile, cu liniște, calm și niște nepăsare. M-am uitat, pe furiș, la creion și am descoperit, ca un detectiv adevărat, că acel creion era chiar ceea ce părea, adică un creion. „Ce face domnul acela?”am întrebat și eu pe șefa slujbașilor, care le știa pe toate. „El? El nu face nimic, că e o pilă. E finu’ lu’…. ” și mi-a spus un nume care mă lăsa indiferentă, dar care pe ea o impresiona doar la simpla pronunție. „Vine la opt, pleacă la patru, mănâncă la prânz și e foarte cuminte. Nu te deranjează niciodată și e foarte conștiincios. Nu întârzie și nu se învoiește. E o pilă agreabilă. Că am mai avut o pilă, tot finu’ lu’….(și aici iar s-a emoționat), dar ăla voia să muncească și am fost nevoita să-i interzic să pună mâna pe ceva. L-am lăsat să joace Minecraft cu volumul la maximum. Bine că a plecat. Ăsta e de treabă, e cuminte”. M-am uitat la pila cuminte: se juca în continuare cu creionul. Guma în sus, guma în jos. „Îl plătiți?” am fost eu curioasă. „Ohoo! Salariu corporatist.”

Poate veți spune: „al naibii, ce noroc să fii finu’ lu’ Gică de la sculărie și să stai degeaba pe bani mulți”. Poate că aveți dreptate și poate că vă gândiți că în locul lui ar putea fi o nonpilă competentă, care produce profit și aduce valoare. Poate veți spune că nu merită bani nemunciți. Ei, aici vă contrazic: știți ce greu e să te joci cu un creion opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână? Nu sunt ironică deloc și dacă nu mă credeți, puteți încerca. După mine, ar trebui ca finu’ lu’ Gică de la sculărie să primească bonusuri regulate și un spor constant de plictiseală. Mie mi-ar fi imposibil să accept un astfel de job. Poate dacă mi-ar da mașină de serviciu…

Categorii:Social

Etichetat ca:,

37 de răspunsuri »

  1. Trebuie să spun că e foarte greu să stai pe un scaun și să nu faci nimic atâtea ore. Zic asta din proprie experiență, stagiar fiind într-o fabrică în care am ajuns prin marea repartiție, pe locul altcuiva. Eram tânăr și simțeam că vreau și pot să mut munții din loc, dar ei m-au pus într-un birou în care desfășuram o activitate ce nu era departe de rotitrea creionului pe toate părțile. Cred că după o lună eram în depresie, pentru că mi-am luat ore la o școală, nu pentru bani, ci ca să fac și eu ceva.
    Citind textul tău, a

    Apreciat de 2 persoane

  2. Nu’s ce sa zic, existenta mea este ruinata zilnic de treburi si responsabilitati si de-aia parca as vrea sa schimb cu tanarul angajat al amicei Academica. Cand pleaca, pune tu, AdoRe, o vorba buna pentru mine la Academica.
    Totusi mi-e putin frica de momentul ala in care se emotioneaza amica ta. Sigur e o emotie pozitiva? 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  3. Ca bine le mai zici (parca ma cunosti! 😅)! Asta inseamna ca trebuie sa apelez la Dl Goe, ca el zicea ceva de astfel de taramuri fermecate, de fildes, mangaiate de apele involburate ale Atlanticului.
    Uf, ma duc sa mai ucid ceva treburi si responsabilitati pana nu ma ucide pe mine gandul la ele.. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

      • Dl Neamtu, io zic sa nu ne precipitam. Eu am rugat-o pe AdoRe sa-mi puna o pila, ea a zis ca nu, ca dorintele mele nu se pupa cu nevoile mele si pe urma mi-a descris nevoile! Si stii ce? AdoRe are dreptate, tabloul cu plaja, umbreluta, cu surubelnita, sunt chiar ce am nevoie, dar cum ea nu ma poate ajuta mai departe, eu am zis sa ma adresesz dlui Goe ce mi-a facut ieri, spre seara, O Recomandare in directia asta. Da, O Recomandare, nicidecum O Propunere. 😅 Dupa Recomandare m-a lasat cu ochii-n soare sau am plecat eu, nu mai stiu exact de la surubelnitele fara numar.
        Deci nu Dl Goe este sifilitic, eu sunt raia de care nu mai scapi daca o prinzi. AdoRe stie. 😅

        Apreciază

      • Dl Neamtu Tiganu a deshis de cateva ori gura pe Arca lui Goe, si s-a pomenit ca are sifilis. E normal sa aiba banuieli si sa faca presupuneri despre cum s-o fi contaminat. Intre timp s-a retras de pe Arca sperand ca se vindeca. Aiurea. Nicio sansa.

        Apreciază

      • @Adore – Imi datorezi doi lei, întrucât vizitatorul-comentator Neamțu Țiganu a ajuns pe blogul tău via Arca lui Goe.

        P.S. De fapt cred că suntem chit, întrucât un vizitator de cam același calibru a ajuns pe Arca lui Goe, via blogul tău. Am impresia că facem comerț cu intelectuali în barter ca să fentăm fiscul.

        Apreciază

  4. Am un prieten care e prieten cu un amiral adevarat. Mi-a povestit cum a fost el primit cu onoruri militare pe nava amiral. Prietenul meu mai e prieten si cu un mare bogatas american. Mi-a povestit cum a fost la el si a fost plimbat pe la cele mai marete si luxoase chestii. Ca spune-mi cu cine te insotesti..

    L-am intrebat de ce e prieten si cu mine, sau nu e?

    Nu prea am avut parte de a sta degeaba si a primi bani, sau altceva. Pt toate a trebuit sa lupt.. chiar si pt femei… Doar de la prietenul care are prieteni suspusi mai primesc cite o sticla de tuica, pe care o bem impreuna.

    Apreciat de 1 persoană

    • Dl Neamtu, cred, adica stiu sigur, ca dvoastra ati si avut cu ce sa luptati, adica detineti armele potrivite. Majoritatea lupta cu mainile goale si tot cu mainile goale raman in viata. 😔

      Mai cred, adica stiu sigur, iar, 😅 ca prietenul cu prieteni sus-pusi, a gasit in dvoastra alte comori decat cele gasite la amiral si la celalat bogatas. 🙂

      Apreciază

      • @Xandi – Nu cred că ar trebui să iei ad litteram bucatele nemțești. Omul îi declară prieteni pe toți care i se confesează la un pahar lăudându-se si ei cu cine stie ce chestie, care-l lasă pe „dl” Neamtu cu gura căscată, ceea ce musai îi declanșează sentimente prietenești… destul de vagi si mai ales unilaterale… Prietenii d-lui Neamtu habar nu au că sunt prietenii săi. Si de parcă asta n-ar fi de ajuns, omul devine automat, prin alianță, prieten cu prietenii prietenilor lui, fiind cum ar veni prieten si partener de confesiuni cu amirali, bogătani si celebrități. Plus intelectuali. D-lui e prieten bun cu Dorin Tudoran (…), a fost si cu Liviu Antonesei până când l-a dat ăla afară din casă pentru că se îmbătase (…) unul dintre ei, iar cu Gabriel Liiceanu este adversar de idei. Si la fel si cu mulți alții. Chiar si pe Arca lui Goe venise să-si propună prietenia, de vreo două ori. Omul este într-adevăr încunjurat din plin de prieteni imaginari, după cum se poate vedea cel mai bine si pe blogul său magistral, prieteni care se înghesuie să aprecieze si să savureze umorul, spiritul, talentul, experiența de viată si aventurile sale uluitoare. Că de ex. a fost la schi. De unde a si postat o poză de grup, d-lui si soția (nefasta, după cum o alintă), un cuplu de altminteri admirabil am putea zice. Fotografia înfățișează o pereche germană care la prima vedere nu-si trădează originile (întrucât nu vorbesc în poză), decât cel mult printr-o ușoară disonanță coloristică intre gecile purtate si „petul” de plastic in care mai sunt două degete de cola si pe care doamna il strange cu tandrețe la piept. Motiv pentru care dl Neamtu a si ales acea poza ca fiind reprezentativă de pus pe blogul plin de prieteni. (AICI). Sper că Adore o să mă scuze că fac un pic de reclamă mascată altui blog pe care îl recomand căldură multora dintre cei prezenți ca fiind foarte potrivit de frecventat. Si asta încă fără să mă aștept la vreo recunoștință.

        Apreciază

  5. Dl Goe, ma puneti in incurcatura, zau asa, intre ciocan si nicovala cu marturisirile (dezvaluirile?) de mai sus. Nu stiu ce sa fac, sa zic ceva, sa tac? Stiu, sunt femeie si am o scuza daca mi-o ia gura pe dinainte dar totusi, zic sa mai pastrez o oarecare fatada cuminte daca se poate, cat se mai poate.
    Oare inteleptii lumii cum ar proceda in situatia asta? Dar o femeie inteleapta ce ar face, daca s-ar trezi intre domniile voastre? Si-ar pune oare lacat gurii sau poalele-n cap? Hmm, greu de stiut pentru ca nu sunt o inteleapta. O sa fac ca surioara mea, o sa schimb vorba. Stiu, e innebunitor obiceiul dar asa face cand nu-i convine ceva.
    Voiam sa va spun ca la finalul saptamanii trecute v-am citit pana tarziu, in noapte (orele 2-3) hlizindu-ma de mama focului.. 😅 Multumesc. 🙂

    Apreciază

    • Că-n spatele personajului de succes Xandi s-ar găsi o femeie puternică, s-ar putea presupune (oarecum in mod firesc) după aparențe, după vorbă, după port… Există amănunte care indică prezente feminine în compoziție. N-as putea spune cu precizie câte prezente anume (una, două…) Că de.. pe toți ne ating uneori sindroamele personalității multiple. D-voastră cam câte sunteți? Asta așa, în caz că, aflându-vă vreodată între mai multe domnii si veți decide să vă puneți poalele-n cap, să nu rămână nimeni fără… alternativă.

      P.S. Ah, de la d-voastră se auzeau chicotelile acelea nocturne. Cu plăcere.

      Apreciază

  6. Dl Goe, multumesc. Sunt un om simplu, greu de supus, imi place sa „beau libertatea din ciuturi
    şi-n ea să ma-afund ca un cer în bulboane
    şi zărzării ei peste mine să-i scutur”!
    Ca femeie, nu sunt atat de puternica pe cat as vrea. As fi vrut mai mult de la mine dar atat s-a putut. Cum ziceam, sunt greu de supus, totusi, am si luptat pentru asta dar si vin dintr-un neam de femei puternice, razbitoare prin viata, reusind sa fie si sa ramana extraordinare, de inceput pana la final. In comparatie cu ele, noi, urmasele lor, eu si surioarele, verisoarele, suntem niste blege, niste moace. 😅
    Personalitatile mele nu cred ca sunt multe, unele sunt atat de timide incat nici nu stiu daca exista, oricum sunt simple, vesele, triste, plicticoase, visatoare etc! Deci s-ar putea sa ajunga pentru toata lumea si gusturile, in caz de! Sa stiti totusi, ca sunt acuzata ca sunt chiar prea feminina, poate nu rasare asta din prezenta mea aici dar e adevarat. 😅

    Voi continua sa va lecturez si la momentul potrivit, sa va comentez! 😅

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu știu ce să zic? Nu că n-as știi, că mereu am impresia asta, dar parcă aș zice că însemnele feminității (si masculinității) trebuie să rămână colaterale, reverberații subînțelese ale manifestării personajului. Când sunt etalate explicit si ostentativ nu denota feminitate (sau masculinitate), ci dimpotrivă. Poate (fi) feminism, poate angoasă, insecuritate, poate exces de disponibilitate. Cine stie? Uneori este un simplu truc sau test de oferit interlocutorului. Sau o farsă. M-am dat si eu personaj feminin în câte un bal mascat virtual in travesti si tot cam tot la mijloace din acestea apelam. Succesul disimulării a fost mai mereu partial. Dar tot succes se cheamă. Nu?

      D-voastră poate chiar sunteți femeie, dar in niciun caz nu sunteți așa ceva pentru ca ați fi declarând răspicat acest lucru, ca si cum înainte de a fi fiind un simplu om ați fi find femeie (adică un soi de zeu sau măcar un înger, care merită doar prin asta un supliment de respect si protecție).

      Apreciază

  7. Dl Goe, eu, asa cum apar aici, asa sunt in realitate, adica nu sunt un personaj. Poate ca in realitate nu am mereu mediul si persoanele potrivite sa ma manifest si de-aia haladuiesc prin virtual in cautare de astfel de locuri, dar asta sunt eu. Cum ma vezi cu ochii verzi. 🙂
    Sper sa nu va dezamagesc prea mult. Mi-ar parea sincer rau. Altfel imi place sa glumesc, atat cat pot, sa ma prind in joc si sa-l si joc, ma si pliez pe caractere, sunt flexibila, sunt cameleonica dar in sensul bun.

    Apreciat de 1 persoană

    • Fiti pe pace. Nu mă dezamăgesc eu așa cu una cu două. Ca să mă puteți dezamăgi ar trebui să mă amăgiți mai întâi. Latura narcisistă a personajului pe care-l joc mă face greu de amăgit, mai ales că-mi si place să intru bine în personaj. 🙂

      Hm. Xandi nu e personaj, ci de-a dreptul persoană. Am impresia că, fără să vreți, îmi propuneți de fapt perspectiva rară din care, privite, umbra persoanei arata identic cu umbra personajului, încurajându-mă să iau asta drept dovadă… de autenticitate si naturalețe. Dar oare nu cumva orice ins care vrea să disimuleze realitatea sau crede că o disimulează… își va declara martorilor inocenta si sinceritatea? La fel ca cel sincer si inocent? Cred că puteți găsi mijloace mai sofisticate de a fi încă si mai convingător / convingătoare. Oare nu?

      Apreciază

  8. ShalOm, dragi si simpatici mioritici… 0micron, în virtual, nici unul dintre voi nu este Om. Cu totii sunteti doar simboluri scrise în secvente, si rezonati (sau nu) unii cu altii, pe lungimi de unda si frecvente. Purtati pe valuri prin curenti de energii universale, de gânduri-vânturi si conexiuni neuronale, emise din dimensiuni atemporal-exterioare, v-ati ratacit identitatea în cutume ireale. 🙂
    Bonne nuit mes chers compatriotes myoritiques !

    Apreciază

    • ah, a venit simpaticu. Scade seara.

      iosif = malaxorul de bazaconii extrase aleatoriu din dicționar… ce din coadă-i au să sune. Dobitocul francofon. rușinea discretă de a fi om.

      Iosifoane ce fumezi măi frate? Sau mai bine lasă-ne pre noi, simbolurile, si spune-ne ce ești tu in context, mărețele altfel (Doamne ajută). Sigur ne-am lămuri ce fumezi.

      nici unul dintre voi nu este Om„, zise omul, si mai luă o gură de asfalt. Ptiu drace. Ecce homo. Ca curu. Pardon de cacofonie.

      Apreciază

  9. faza buna e ca exista o uzura „fina” a creioanelor pe mia de locuitori in Romania 🙂 Mi-a placut povestea si cum e spusa. Multumesc frumos!

    Apreciază

  10. Mișto scris – mi-a plăcut cum ai întors-o la final. Și în subtext ai dreptate: cred că cea mai mare ratare nu e a firmei (că-și angajează pietre de moară sau consumatori care nu produc nimic), ci a respectivului nefericit. Singura diferență față de o închisoare este că la firmă îl plătesc.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s