Social

La colț, pe coji de nucă

Sper că pandemia se va sfârși curând, pentru sănătatea mea psihică, la un loc cu sănătatea psihică a întregii lumi, nu prea bine nici ea. Ce a făcut pandemia din mine? În primul rând m-a făcut o fricoasă. Mi-a fost frică să nu mă infectez și să nu infectez pe alții. Mi-a fost frică de izoletă, încă mai mult decât de virus: de prima dată când am văzut-o mi-a dat frisoane de oroare. Izoleta aceea hidoasă, de la începutul pandemiei, echivala în mintea mea cu un container al rușinii, plimbat pe scări, pe uliță, pe alee, pe sub ochii vecinilor mulțumiți că au despre ce vorbi și, de ce nu, că nu sunt ei în postura de ocupant al containerului. Izoleta a dispărut așa cum a apărut, adică brusc, din cauza exploziei de cazuri noi. Izoleta a fost scoasă din uz, de teama intensificării traficului de containere și a dificultăților de manevrare, mai ales când aveau încărcătura contagioasă. În afara fricii, pandemia mi-a cultivat un lanț întreg de vinovății și pedepse, prima pe listă fiind vina de a te îmbolnăvi, urmată de pedeapsa (televizată dacă se poate) izoletei purtate de ambulanțieri. Când cazurile nu erau încă multe, ghinionul de a te îmbolnăvi era dublat de rușinea de a fi pus la colț și arătat cu degetul: „de ce ai ieșit din casă? unde, cu cine te-ai întâlnit?” Preferabil era să fi purtătorul unei boli venerice, cu transmitere sexuală, decât purtător și bolnav de covid, o boală mult mai rușinoasă, în opinia vremii respective. În ciuda pandemiei și a restricțiilor, a venit și-o vară, cu niște zile de concediu: am fost vinovată că am plecat în vacanță, pe plaja cu șezlonguri distanțate. Sentimenrul de vinovăție exulta în fiecare seară, la știri, când autoritățile mă certau parcă pe mine personal, că sunt la mare, în loc de a sta izolată între patru pereți. Până atunci nu știusem că vacanța este un păcat și că nevoia de odihnă este un moft sau un răsfăț imoral. Nici restaurantul de pe plajă nu mi-a fost accesibil câteva zile, din două motive: nu mai aveau decât vreo trei mese pe care nu le găseam niciodată libere, și, mai cu seamă, cereau ținută obligatorie, ceea ce mie îmi lipsea din plin. În cele din urmă, mi-am luat inima în dinți și i-am întrebat la ce se referă cu ținuta aia obligatorie. Răspunsul mi-a deschis accesul la acel restaurant, că ei săracii, doreau să ai ceva pe tine când vii să mănânci, dar pentru că plaja de nudiști era aproape au ales să pună acel afiș mare, cu ținuta obligatorie: orice, tricou, maieu, un petic textil, dar să fie ceva, obligatoriu. Am fost vinovată (mi-au spus la știri) că m-am dus la o nuntă și o înmormântare și m-am rușinat și de asta, ca și cum aș fi stat în pielea goală în mijlocul unei intersecții aglomerate. Am fost vinovată, de asemenea, că școala online a fiică-mii mă înnebunea, pentru că o vedeam vegetând la 15-16 ani, înainte, în timpul și după cursuri. Cum să mă dezvinovățesc altfel decât cu argumentul că o singură dată în viață ai 15 ani? Am fost vinovată și că m-am vaccinat și am crezut naiv că viața își va relua cursul. Pedeapsa s-a arătat imediat și am fost pusă la colț: nu, vaccinul nu te protejează cine știe ce, dar te pune într-o categorie- a vaccinaților, cu drepturi. M-au pus la colț nevaccinații, fără drepturi.

Ce să mai zic? Că m-am trezit de dimineață cu gâtul roșu ca fundul iadului și cu senzația că am înghițit un arici? Dacă asta nu e vina supremă, atunci nu știu ce altceva ar putea fi. Pedeapsa a venit foarte repede: hâș-hâș pe nara stângă, hâș-hâș pe nara dreaptă și hâș și pe gât. Test negativ, dar nu cred că scap așa repede. Odios e că mi s-a înfundat și o nară, ceea ce îmi face sentimentul de vinovăție și mai greu. Aroganța gâtului roșu se pedepsește aspru: la colț, pe coji de nucă și…repetă naibii testul!

Categorii:Social

Etichetat ca:

24 de răspunsuri »

  1. Nu este pandemia cea are ne&a pus la colt, este educația greșită care ne-a fost alimentata de când ne-am născut! Educația și oamenii! Unii ne pun la colt pe noi, iar noi într-un fel sau altul ii punem la colt pe ceilalți. Uneori mi se pare că doar noi românii ne simțim vinovați de tot ce se întâmplă rău în lume, chiar și de ceea ce nu se întâmplă… Eu sunt în aceeași situație, sunt vaccinata și am făcut COVID, dar am învățat că problemele omenirii,chiar daca sunt și ale mele, nu înseamnă că le-am creat eu! Te îmbrățișez și îți doresc să-ți fie bine!

    Apreciat de 3 persoane

  2. Da, suntem vinovati, suntem vinovati pt ca mincam carne, sarbatorim Craciunul, mergem cu masina, cu avionul, ne incalzim. Nefasta ma acuza ca se uita muierile la mine, nemtii ma acuzau ca muncesc prea mult si le iau munca lor, copii ca ma bag in viata lor si ca mai traiesc inca si nu le las mostenirea. Sunt acuzat ca am copii, care distrug planeta, ca sunt alb, deci automat rasist, ca sunt sanatos oarecum si nu-i inteleg pe cei bolnavi, ca sunt barbat si habar nu am ce inseamna sa ai pizda, si nu am avut dureri la nastere. Da, bosorogu ocupa scaunele in tramvai, bosorogu e comunist, trage basini.

    Dar stiti ce, ii bag in pizda ma-sii pe toti, incepind cu Goie.

    Apreciat de 4 persoane

  3. A fost odata ca niciodata, si nu e doar poveste inventata, ci o realitate obiectiva demonstrata, un fiu care avea o mama si un tata. De martisor, anul trecut, mama si fiul s-au îmbolnavit, de acest virus rau, necunoscut, prin care unii au plecat, iar altii…au trecut. Tatal s-a îngrijit de mama si de fiu, stiind ca niciodata nu e prea târziu, sa’nalte-o rugaciune catre Cel Ce Este vesnic viu, care a trecut poporul Sau prin foc, prin apa si pustiu. Credinta, dragostea si pacea din sufletul lui, i-au dat speranta vie si adevarata omului, i-a îmbratisat în fiecare zi cu drag, iar el habar n’avea de virusul ce se muta dup-a lui plac. Azi, sunt toti trei uniti într-Unul, sanatosi, continua sa lupte împreuna în adevar, nemaifiind fricosi, si orice valuri vor mai fi peste acest pamânt, ei vor fi protejati de Dumnezeu, biruitori prin Duhul Sfânt…
    Sanatate multa si revigorare, Domnul sa te întareasca si sa-ti dea rabdare, draga Adole…!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Clar, ești femeie! 🙂

    Un banc de pe la începutul pandemiei: „În magazin, ditamai coada la casă. Pentru că mă grăbeam, am tușit. La care toți cei din fața mea au început să tușească. Atunci am înțeles: rându-i rând!”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s