Oameni

Punctualitatea este politețea regilor

Așa spunea Ludovic al XVIII -lea, dar din păcate, nu m-am întâlnit cu niciun rege în ultimul timp, ci doar cu oameni obișnuiți care, cu siguranță, nu apreciază prea mult punctualitatea. Recunosc că mă irită grozav să am o întâlnire cu cineva și acel cineva să-și calculeze timpul necesar pentru a ajunge la întâlnire incluzând și bine-cunoscutul sfert academic. Ne întâlnim la 12? Foarte bine, că eu sunt la locul de întâlnire la 12 fără cinci, oră la care cel cu care mă întâlnesc e încă acasă și se bazează pe acceptarea mea a sfertului academic, la care se mai adaugă un sfert, mai puțin academic probabil, pentru că, deh, chiar se poate întâmpla ceva neprevăzut. Explică-i celui care întârzie că nu e politicos să faci asta, că o să se uite la ceas și, nedumerit de iritarea ta, îți va spune că nici nu a întârziat, pentru că a venit doar cu 15 minute peste ora stabilită. În replică, aș putea să-i spun că sfertul academic își are originea în Grecia lui Platon, când discipolii săi veneau mai devreme cu un sfert de oră pentru a dezbate ideile predate anterior la Academie. Cu alte cuvinte, sfertul academic este o abatere de la punctualitate, o abatere care și-a schimbat poziția față de punctul de referință (ora de întâlnire). Asta în cultura occidentală. La asiatici, mai ales la japonezi, orice clipă de întârziere este considerată ofensă, în timp ce în America latină sfertul academic poate ajunge la o oră, fără a ofensa pe nimeni. Mie îmi este rușine să întârzii la o întâlnire și, în semn de respect pentru cel cu care mă întâlnesc, îmi iau toate măsurile să nu mi se întâmple așa ceva. Totul se reduce la timpul necesar. Că timpul e relativ e stabilit deja, fie că este vorba de sfertul academic, fie că e vorba de „ajung imediat”. Dar că punctualitatea e nașpa încă nu am auzit, nici măcar de la cei care întârzie de obicei: aceștia sunt la fel de supărați ca și mine atunci când au o întâlnire la care așteaptă cel puțin un sfert de oră. M-am întâlnit odată cu amica Academica, să-i dau niște bani că era înghesuită financiar. La locul stabilit, am așteptat în ploaie și după 15 minute am sunat-o. „Acum ajung, în două minute”. Cu astea două minute iritarea mea ajunge la cer, mai ales dacă îmi dau seama că Academica nu a ieșit încă din casa ei, chiar și pentru propriul interes. Ulterior mi-a mărturisit că îi e imposibil să nu întârzie și că nu-și amintește să fi ajuns vreodată la timp la vreo întâlnire.

Zilele trecute m-am oferit s-o duc pe fiică-mea la școală. Eram îmbrăcată, încălțată, cu ușa deschisă să țâșnesc pe ea, că întârzia copilul la școală, ceea ce-mi producea o adevărată panică. Dar copilul trăgea de timp: „hai, grăbește-te, că întârziem”, îi zic eu, în timp ce socoteam că e posibil să întârziem pe bune. „Nu te grăbi, că nu-mi place să ajung prima și în primul sfert de oră nu vine nimeni”.

Nu știu când a devenit punctualitatea un defect. Îi mai place cuiva să ajungă la timp, din respect pentru cel care te așteaptă? Nu se pune la socoteală cànd întârzii că ai închis alarma de ceas și te-ai întors pe partea cealaltă. Alarma aia e chiar o tortură, iar întârzierea din pricina sustragerii de la tortură e iertabilă. Și cum somnul de după închiderea alarmei e foarte dulce, sfertul academic de întârziere acceptată capătă dimensiuni colosale. Cum spuneam, timpul e relativ și unde mai pui că nu suntem nici regi și nici măcar japonezi.

Categorii:Oameni

34 de răspunsuri »

  1. Cred ca am mai intarziat la intalniri, asa, ca sa nu par prea disperata!😅 In rest sunt punctuala, rau, ajung cu 15-10 minute mai devreme unde trebuie dar o fac pentru mine, ca sa nu devin stresata din cauza asta, lucru ce mi-ar da peste cap toata ziua.
    Pe pustoaica ta o inteleg foarte bine, tu o duci la scoala si pleci dar ea trebuie sa si ramana acolo!🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu nu am fost rege niciodată, doar prinț într-o punere în scenă a poveștii „Cenușăreasa”, așa că de la mine să nu ai pretenții din astea!😀
    Da, atunci când ai o oră fixă pentru întâlnire, e corect și civilizat să fii punctual. Dar nu știu de ce simt asta ca pe o corvoadă, ca o îngrădire a libertății mele. Sunt momente în care ajung înainte de ora stabilită, dar regula e că trebuie să întârzii puțin. Nu o fac intenționat, ci mă afund într-o grămadă de nimicuri înainte de a pleca.
    Ăsta sunt eu, un imperfect…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nu te lasa robit, coplesit, exploatat, hartuit si învins de timp. Lupta cu el, manipuleaza-l, foloseste-l în favoarea ta, opreste-l în loc, echilibreaza-l, dreseaza-l, exploateza-l si învinge-i curgerea perpetua dupa bunul tau plac.
    O saptamâna relaxanta, în toate binecuvântata, draga Adole…!

    Apreciat de 1 persoană

      • (999)Noi unA nu mai credem azi în timp,
        nici în legendele lui Cronos din Olimp.
        Iar Duhul Sfânt, Mângâietorul din Cuvânt,
        transcede timpul pâna dincolo de mormânt…

        Apreciază

      • @Iosif – Daca voi una nu mai credeți azi in timp înseamnă ca credeți in timp. Azi e timp. Acum e timp.

        Ti-am mai zis de câteva ori in van fără paravan că se zice „transcende” nu „transcede” (așa a trecut Gloria munții)

        „până dincolo de mormânt” – Vai, dar ce limitativ ești. Trebuia să zici până la infinit sau până dincolo de infinit.

        @Adore – Initial am avut impresia ca Iosif vrea sa-si justifice ne-punctualitatea prin cele sfinte care l-ar scoate in afara timpului si când colo el voia să spună că nu are cum să nu fie punctual pentru că el este tot timpul prezent. La datorie. Tu vii cu cinci minute mai de vreme, el e deja acolo. A fost dintotdeauna si așa va fi. Nu știu cum face că e si la mine pe Arcă, tot așa, imediat in permanență. 🙂 Ubicuitatea bat-o vina. Omul are timp berechet. Ca n-are nicio treabă.

        Apreciat de 1 persoană

      • Tu râzi, dar Iosif chiar este peste tot: la mine, la tine și în alte o sută de locuri în același timp. Uneori mi-e frică să nu fie după ușă, la mine în casă. Dincolo de asta, Iosif chiar poate să fie prezent, tot timpul și în tot locul.

        Apreciat de 1 persoană

      • Io nu râd de Iosif (Doamne ferește), io râd cu Iosif, ca să-i subliniez importanța si să-i scot în evidență „martiriul” si sacrificiul. Fără acest mic supliciu, faptul că se oferă ca ofrandă într-o sută de locuri deodată ar trece ne băgat de seamă. Suntem pe mână. Complici, cum ar veni. (Dar te rog nu mai spune nimănui despre asta). 🙂

        Apreciat de 1 persoană

    • @Iosif – Esti idiot. Desigur că am dreptate. Nu-i cine stie ce. Chestie de natura evidentei, la mintea cocosului. 🙂 Faptul că încerci să sabotezi respectiva mica si amărâta dreptate, fiind aprobator (ah, Iosif ești sarcastic!?), nu schimbă cu nimic lucrurile. Vrei să zici că dacă-mi dă dreptate un idiot însemnă că n-as avea-o? Vai, dar cât de viclean poți să fi Iosif. Cine stie, poate ai avut un moment de luciditate. La asta te-ai gândit?

      Apreciază

      • Normal că-mi dau seama. Ce credeai c-am glumit? Sper că nu te superi pentru micile excese si hârjoane. Am băgat de seama că dacă il validez un pic la tine pe blog, nu mai vine așa de insistent cu milogeala pentru validare pe Arcă. Tocmai i-am stăvilit nițel elanurile cu care se manifesta dincolo. Riscul de a fi confundați unul cu altul (de exemplu către Adore & Co), este de fapt un bonus. Zi merci că-l ai pe blog ca prim magnet pentru validatori. Fără el cine stie cine s-ar pricopsi cu meritata validare. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  4. Pünktlichkeit macht einsam, spun nemtii, adica punctualitatea te insingureaza.
    Ambasada romana cind trimite invitatii, spune ca ceremonia incepe pt romani la ora 12, iar pt nemti la 13.
    Cea mai stresanta punctualitate e cind trebuie sa predai proiecte. E stiut ca cea mai mare parte a muncii se efectueaza in ultimele citeva luni. Se si spune ca fiecare proiect predat la timp e stresant si ingrase.

    Deosebit de neplacut e ca gravidele nu sunt niciodata punctuale, nasc atunci cind le vine, mai ales noaptea. Uneori nici iarna, nici primavara nu sunt punctuale. Si nici trenurile, avioanele, pizza. Oare a socotit cineva cit timp consumam asteptind?

    De exemplu cind il asteptam pe Godot, care nu vine cu Extragon, extragon nefiind altceva decit tarhon.

    „Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
    Vladimir: Nu se poate.
    Estragon: De ce? Vladimir: Îl aşteptăm pe Godot.
    Estragon: Adevărat. Atunci ce facem?
    Vladimir: Nu e nimic de făcut.”

    Doar niste expresii, observatii, niste statements sunt uneori punctuale.

    Nimic in natura nu e punctual, nici macar moartea.

    Nu degeaba visul omenirii e o lume fara ceas si fara telefon, cu o blonda cu tite mari, bere si mici. Ba ce filozof tare m-am dat.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Io una (fuck! nicio legătură cu ioji) cre că punctualitatea în ziua de azi ar trebui corelată cu decât proverbul: “Interesul poartă fesul”. So… Că fii-ta ar cam vrea să ajungă ultima la evenimentele unde sunt implicate mai multe persoane e de bun augur. Bag samă că are (și) cu ce. Recte: frumoasă, deșteaptă..craci… tupeu, alea alea… Bravo ei, n-o schimba!

    … iar dacă a fost dăruită cu asemena atuuri, apăi la o întâlnire’n doi (iubi, ori fucking oareșce șef) … e prima.

    Așa fac reginele!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Complet în asentimentul tău. Mai mult decât oamenii care întârzie, ma enervează oamenii care organizează un eveniment sau altceva cu oră fixa de start, care au jumătate de audienta prezenta la ora stabilita, dar ii mai așteaptă 15 min pe întârziați. Mi se pare lipsa de respect pentru cei care s-au zbătut și poate au facut sacrificii pentru a ajunge la timp.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s