A sunat la 112 și cu vocea înecată în lacrimi a anunțat că are o urgență: „Veniți repede. Soțul meu se simte rău. A căzut și respiră greu! Vă rog să veniți repede!” Apoi s-a așezat în fotoliu și a așteptat cuminte să ajungă ambulanța. Îl vedea pe bărbată-său întins pe jos, cu fața în sus, așa cum îl împinsese ea cu vârful piciorului, după ce căzuse cu zgomot pe o parte, cu o mână prinsă sub el. Trebuie să fi fost inima, așa cum îl amenințase doctorul că o să i se întâmple dacă nu-și controlează temperamentul prea năvalnic. „O să te omoare nervii, dom’le, ia-o mai ușurel, că-ți pocnește inima”, îi spunea doctorul de fiecare dată, adăugându-i pe rețetă noi și noi medicamente. Ea îi cunoștea furiile mai bine decât oricine, ba într-o coastă ruptă, ba în urme albastre lăsate pe gât, ba în sângele roșu care-i țâșnea din buza de jos după o palmă grea, de bărbat. Boala de inimă, descoperită după o sincopă de-l băgase în sperieți, îl mai domolise pe bărbat, iar femeii îi deschisese o portiță de speranță, cum că lucrurile vor intra pe un făgaș liniștit, numit văduvie. „O să-ți pocnească inima”, zicea doctorul și ea îi sorbea cuvintele, spunând în gând un „doamne-ajută” plin de evlavie, chit că nu prea se omora cu cele sfinte. Ruga i-a fost ascultată și într-o joi dimineață, când bărbatul urla ceva despre o cămașă necălcată, înaintând spre ea cu palma ridicată și cu ochii injectați. Femeia a închis ochii și a așteptat lovitura, care întârzia să apară. Un zgomot de corp căzut a făcut-o să facă ochii mari, să vadă cât mai bine: el era întins jos, pe o parte, cu mâna prinsă sub el și cu albul ochilor la vedere. Respirația șuiera din pieptul care se ridica sacadat și apoi s-a transformat în horcăit, iar o spumă albă i-a apărut în colțul gurii. Plină de curaj, s-a apropiat de cel căzut și l-a împins cu vârful piciorului pe spate. Horcăitul și-a rărit cadența și, după un minut, a încetat de tot. A vrut să sune la salvare, dar, după o privire atentă, i s-a părut că pieptul bolnavului se ridică imperceptibil. S-a așezat pe vine, lângă bărbată-său și și-a concentrat toată atenția pe toracele nefericitului: nu mai respira. Încet de tot, s-a ridicat și și-a netezit hainele trecând cu mâna peste ele, s-a privit puțin în oglinda cu ramă de lemn și a sunat după ajutor, la ambulanță.
Ambulanța a venit repede și niște tineri inimoși și-au pus tot sufletul să-l salveze pe cardiac. Aparate, fiole, ace și catetere au transformat camera într-un câmp de luptă, unde salvatorii făceau eforturi uriașe. Femeia își frângea mâinile pe lângă ei, iar groaza i se citea pe față. Era cumplit de înspăimântată că manevrele și substanțele alea, băgate prin ac, ar putea avea vreun efect nedorit, acum că văduvia era palpabilă. „Ne pare rău, doamnă, am făcut tot posibilul”, și doamna le-a mulțumit plângând.
„Ce elegantă e văduva!” se auzea câte o voce din cortegiul funerar. Cu hainele negre turnate pe corpul încă subțire, văduva își purta durerea cu demnitatea unei regine palide, fără ca vreo lacrimă să-i curgă pe obraz. Dreaptă și dârză, femeia își mușca buza de sus, pentru a-și ține durerea cea mare în frâu. Doar după ce l-a văzut pe bărbată-său în groapă, sub bolovanii ce loveau sec sicriul de lemn, o grimasă de durere i-a boțit obrazul galben, deschizând izvorul lacrimilor: pantofii negri erau noi și o bășică urâtă îi maltratase câlcâiul, pentru a exploda într-o baltă de sânge și într-o leziune ulceroasă chiar acolo, la gura mormântului. Durerea era insuportabilă, gata s-o aducă în pragul leșinului. Nu-i nimic, o să-și pună un plasture peste rană.
Categorii:Proza scurta
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Adica pe doamna a durut-o in.. pantof! la moartea sotului? Nu ca nu am cunoaste si noi, durerea de pantof, ca sa nu o intelegem, totusi, pe doamna…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Se mai întâmplă. Am avut o colegă, a trăit rău cu soțul ei, dar l-a îngropat până la urmă. I-a făcut o înmormântare frumoasă (era foarte mândră de cum îi ieșise), i-a făcut toate pomenile, ca la carte. În timpul ăsta înflorea. După pomeni s-a și măritat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Saracuta de ea, datoria inainte de toate. Sa fie facut ce trebuie chiar daca el nu a fost cum trebuie.
„In timpul ăsta înflorea. După pomeni s-a și măritat.” Asta cred ca nu a placut unora. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ca la carte, să nu aibă ce-și reproșa😃
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„…dar l-a ingropat pana la urma!” Vai!!😅
ApreciazăApreciat de 2 persoane
– Marie nu ne mai înțelegem. Trebuie să divorțăm!
– Apoi nu Ioane. De văduvă m-ai luat, văduvă să mă lași.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar așa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aceasta superba relatare în proza, îmi aminteste de blestemul celor trei entitati din Eden, consecinta a neascultarii de porunca data de catre Dumnezeul Creator al Universului infinit.
„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Un weekend magic, minunat si binecuvântat, draga Adole…!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Auch! Sumbru tabloul descris.
ApreciazăApreciază
Ei, de ce? 😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi el o bătea, ea-l dorea mort… Ce să-ți placă aici? Un peisaj din ăla creepy de film horror centrat în jurul ideii de familie funcțională. Grrr!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu îți place, dar lucrurile se mai întâmplă și așa. Ai zice că e ușor să nu se întâmple, dar în realitate există o grămadă de motive care complică viața.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Adore – Ce faci? Cochetezi cu criza de la mijlocul vieții? Sau ai de-a face cu a altuia? 🙂 Ceva se întâmplă cu suverana ta detașare. Oricum eliberarea nu se poate obține cu metafore…Uita-te puțin la Putin. Căci vorba ceea, puțin de-i mai puțin, si cate lumi se pierd. Oricum nu cu metafore literare la persoana a treia… se obține eliberarea 🙂 Nouă poți să ne spui. Te bate? 🙂 Sau si mai rău? 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Stai, stai, că te pripești. Ce eliberare? Există așa ceva? Dacă nu e Putin, e altceva și tot acolo ajungem. O fi criza aia despre care insiști să-mi vorbești.
ApreciazăApreciază
@Adore
Sunt convins că există astfel de cupluri, și poate nu puține. După cum există lucruri și mai și. Dar de ce m-aș uita la un film în care el o bate și ea vrea să-l omoare – exceptând cazul în care dinamica dintre cei doi ar fi integrată sub forma unei comedii, sau ar avea, nu știu, ceva, o rază de lumină de care să mă agăț? De ce m-aș uita sau aș citi ceva care exprimă sau ilustrează răul în formă pură și atât? Sau răul cu condimente, răul în diferite nuanțe, uneori planificat, uneori dublat de o inteligență diabolică etc? Ce vreau să zic e că subiectul articolului e cam deprimant.
M-ai deprimat, deci mi-ai rămas datoare. 😀
@Arca lui Goe
Când vine vorba de viața personală și intimitatea cuiva, există întrebări care simți că sunt puse cu duioșie, cu delicatețe, cu prietenie, cu empatie, cu mult bun simț, cu atenția de a nu răni. Și apoi, mai există întrebările pe care le pui tu câteodată.
ApreciazăApreciază
@Adore, Nu, nu insist. Era doar așa in treacăt. Nici nu știu dacă ai vârsta potrivita pentru criza respectivă. Am încercat si eu marea cu degetul. Arătător. Mare Crizelor. Exista o mare numită așa. Poate nu stiai. Pe Lună. Desi mie-mi place mai mult marea Sargaselor. 🙂
@Aldus – Tu ca de obicei, ad litteram, terre-a-terre si mot-a-mot. Iti confunzi propria persoană cu personajul Aldus si viața privată cu social media. Despre a cui intimitate vorbești? Eu pe Adore cea de dincolo de personaj n-o cunosc. Nu știu cum o cheamă, ce vârsta are, de ce postează aici si de ce vorbește cu mine, ca si când m-ar cunoaște.
ApreciazăApreciază
Ei, nu mă cunoști…
ApreciazăApreciază
Ah! Tu erai? M-a derutat obida ta subtilă. Ce s-a mai întâmplat cu prietena ta care i-a împachetat soțului bagajul cu care pleca pentru trei zile in alt oraș (cu alta femeie) pentru o escapadă romantică (sau erotică…), având grija să-i pună o cămașă sexy, călcată si apretată. Ce confidențe ti-a mai făcut? Dar cu Alma cum stai? 🙂
ApreciazăApreciază
The other side of the story. Or so… Kind of… Aceeași veșnică poveste: moartea. Aici fără tușele feministe propuse de adorabila autoare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si dacă mai e loc de glumă una bună, on topic:
ApreciazăApreciază
Si pentru „domnișoara” Aldus o varianta:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
As veni cu un citat. Din d-na Stely, care zice (pe Arca lui Goe), (citez din memorie): „Cred ca pe fete casatoria le cam destabilizeaza . Cu baietii alta e … 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Le „stabilizează”, mai degrabă.
ApreciazăApreciază
Nu știu, Stabilești cu d-na Stely când oi prinde-o la apropont.
Oricum, poate nu știi, dar căsătoriile nu mai sunt ce-au fost, ceea ce se aplică si retroactiv. Iar în viitorul apropiat nu vor mai fi nici ce, nici cât sunt. Tot retroactiv, dacă s-o mai găsi la cine să se mai aplice retroactivitatea. Deviza viitorului este: Alzheimer-ul salvează căsnicia. Oricum căsătoria este o modă pe cale să apună. A durat si așa exagerat de mult. Efectele colaterale însă vor fi… imprevizibile… Tu crezi că întâmplător ai propus aceasta proză? Crezi că ai decis prin liber arbitru. Ei as! Ce ești puberă?! E un trend în fața căruia nu ai avut cum (si nici de ce) să te eschivezi.
ApreciazăApreciază
Acum un veac se purtau căsătoriile aranjate. Așa că nu mă miră că ideea de căsătorie a suferit modificări și, pe alocuri, exagerări.
ApreciazăApreciază
Si acum sunt majoritar aranjate, dar cu din ce in ce mai putini intermediari. Maine nu vor mai fi deloc. Ne mai fiind necesare. In context. Apropo, tu crezi în „suflete pereche”?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Telefonul a sunat. Sora mea anunță telefonic decesul tatălui. Îi spun mamei, soțul tău a murit. Se pune mama și plânge, dar rău de tot. Mamă, sper că plângi de bucurie i-am spus. Pentru mine, a fost o zi de sărbătoare. Nu mai țin minte data dar trebuia scrisă în calendar. Freeday day.
ApreciazăApreciază
Ce? A murit Putin?
ApreciazăApreciază
Idiot!
ApreciazăApreciază
Nu. E viu și nu are cancer. Pocnește de sănătate, să nu-ți faci iluzii.
ApreciazăApreciază
Denunțul acesta „Anonim” are ceva indecent, scârbos, de mare căcat. Nu e de mirare ca anonimul care si-a turnat rudele (eliberandu-se, wow!) e si nevricos si se inervează.
ApreciazăApreciază
@Adoore – Cât despre Putin am glumit. Prea se potrivea cu descrierea din mesajul „subliminal” al anonimului clandestin. Adică da, așa „făcea sens„. Eu unul ii doresc lui Vladimirel viață lungă, sănătate si la multi ani. De preferat în detenție. Ii merita cu prisosință, cretinul dracului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Arca lui Goe
https://opozitie.eu/2022/o-cautare-frecventa-pe-google-ro/
ApreciazăApreciază
Mm, destul de ciudat și traumatizant. Acum, în unele culturi decesul este un motiv de bucurie. Dacă nu acesta este cazul, este destul de înspăimântător.
ApreciazăApreciază
@Adore – Limita dintre zburdalnica ficțiune si cruda realitate pare să se estompeze pe zi ce trece. Nu mai știi care-i una si care-i alta. Acuma nu e de mirare că proza ta scurtă si beletristică poate declanșa reacții neliterare la feluriți anonimi anodini cu handicap. Nu e înspăimântător. E comic.
ApreciazăApreciază
E inspaimantator. Reactia asta (la proza mea) nu este fără motiv și nici nu pot să mă gândesc cum s-ar traduce „motivul” în fapte omenești.
ApreciazăApreciază
@Adore – impresia mea este că prea ai tendința de a asculta numai una dintre părți. Ar trebui să asculți si părerea mortului. Dacă-mi amintesc eu bine era pe aici cineva care practica spiritismul. Poate revine cu un mesaj de la „soțul mamei anonimului”, înainte de a te „înspăimânta” așa din motive imaginare.
ApreciazăApreciază
👍
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
O timpenie… no comment!
ApreciazăApreciază
Nu toti „cânii” sunt dresati, majoritatea-s clonati…
ApreciazăApreciază