În 1776, Declarația de independență amintea, alături de alte drepturi inalienabile, despre dreptul la fericire, la fel de important ca dreptul la viață sau dreptul la libertate. Nu știu cum arăta fericirea în 1776 (dar am vaga bănuială că fericirea, ca stare de spirit sau ca emoție, este neschimbată de la începutul umanității), dar știu cum arată acum: a depășit statutul de a fi un drept și, de la sine înțeles, a devenit o obligație, la nivel de individ, precum și la nivel de societate. Poți să spui că o sumă de indivizi fericiți înseamnă o societate fericită, acesta fiind un adevăr logic, atunci când pornește de la premise adevărate. Obligația de a fi fericit se regăsește în goana și asiduitatea prin care fericirea este vânată, așteptată după colț, stimulată cu experiențe de tot soiul și chiar momită cu bani, în speranța că numărul banilor este direct proporțional cu cantitatea de fericire.
Fericirea, ca o fecioară ce ar gusta din plăcerile sexuale, dar fără să renunțe la fecioria ei, se lasă greu, insensibilă la eforturile individului și societății de a-și îndeplini obligația de fericire. Știi că există, o simți aproape dar când să zici că ești fericit, ești deja foarte obosit de efortul de a fi fericit pentru a mai fericit cu adevărat. Poate că mai poți, cu ultimele puteri, să postezi pe rețelele de socializare dovada unei fericiri care aproape că a existat. Important este să nu te dai bătut și, după ce îți tragi sufletul, să pornești din nou la galop în căutarea fericirii: alți bani și altă distracție, dar obligația e obligație și trebuie îndeplinită. Realitatea crudă este că o grămadă de indivizi, gata de a fi fericiți, construiesc o societate adânc nefericită, un adevăr simplu pe care-l poți ghici în timp ce privești fețele oamenilor cu care te intersectezi pe trotuare.
Caut și eu fericirea, cu gândul că există posibilitatea să o găsesc. Atunci când m-a lovit ultima oară, am încercat să stabilesc o relație de cauzalitate între fericire și … orice. Era o zi senină de mai, plină de fluturi albi și nespectaculoși, în care am mâncat ouă fierte moi, că nu aveam chef să gătesc. Fericirea era acolo, în ziua de mai, și mă făcea să văd lumea ușor deformat: se făcea că lumea era cel mai bun loc posibil în care aș putea exista, pentru că era o lume bună și frumoasă. O viziune greșită, cu siguranță, pentru care erau de vină ouăle moi, fluturii albi, lipsiți de spectaculozitate sau doar supapa stricată a serotoninei mele.
Cum spuneam, fericirea e ca o fecioară mofturoasă și fără minte, care își pierde fecioria cu un neica-nimeni. Din dragoste care va să zică.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Se spune ca, actualmente pe Terra ar fi aproximativ 8 miliarde de entitati rational-sentimentale numite h*OM*s. Eu cred ca, doar jumatate sunt reale, active si adevarate, iar dintre acestea rational-sentimentale VII si neclonate, doar o infima parte, restul fiind doar clone utilizate, exploatate si sacrificate, pentru fericirea clasei elevate, cea mai mica (dar puternica) parte, al sistemelor carteziene milenare, de legile „omului faradelegii” initiate si controlate…
Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de *morţii* care mor în Domnul! „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
https://biblia.resursecrestine.ro/apocalipsa/14
Sarbatori elevate, revelate, fericite, draga Adole…
ApreciazăApreciază
Poate sunt o clonă? Tu ești o clonă? Ar fi o treabă.
ApreciazăApreciază
Înca de când am constientizat aceasta dimensiune 3D, am fost un noncomformist „rebel”, care m-am luptat cu parintii, cu gradinita, cu scoala, cu sistemele societatatii nedrepte în care am crescut si evoluat rational-sentimental, apoi, pe parcursul calatoriei spatio-temporale, cu propriile-mi gânduri si idei contradictorii, care gravitau necontenit prin microuniversul perceptiei sufletesti, rational-sentimentale, prin extremele dimensiunilor perceptiei, în cautarea sinelui real si ideal, Adevarat, Absolut, Atemporal, Eliberator.
ApreciazăApreciază
P.S. Nu cred ca sunt o clona, ci un Suflet viu !
ApreciazăApreciază
Si eu la fel😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intr-o lume libera nimeni nu e obligat sa fie fericit, nefericit, sarac, bogat, sanatos sau bolnav. Fiecare e cum vrea si cum poate.
Fericiti cei saraci cu duhul!
ApreciazăApreciază