Oameni

Cum am făcut primul pas spre multitasking

Ăștia mici, digitalii nativi, ascultă muzică într-o cască, sunt cu un ochi în ecranul computerului, compunând un mail și citesc, în același timp, un mesaj de la un prieten, căruia îi și răspund rapid. Nu știu, că pe mine mă enervează (a se citi „sunt invidioasă”) toțî ăștia care pot face mai multe lucruri deodată. Multitasking, așa trebuie să-ți treci în CV că ești capabil să urmărești și să duci la bun sfârșit mai multe sarcini deodată. Înțeleg că angajatorii se dau în vânt după abilitățile de multitasking ale angajatului, ceea ce mă face să cred că nu aș putea să mă angajez cu ușurință, din pricina obișnuinței mele de a face lucrurile pe rând. Bine, aici îi găsesc o vină apreciabilă și mamei mele, care îmi închidea televizor, radio, fereastra (să nu aud copiii care se zbenguiau pe maidan), atunci când îmi făceam temele, învățam sau citeam. Nici vorbă să citesc la masă sau să intersectez activitățile în vreun fel: când vedeam un film- vedeam un film, când citeam o carte- citeam o carte, iar când băteam mingea- băteam mingea. Multitaskingul îmi era interzis. Poate că dacă mama ar fi bănuit ce vremuri aveau să vină, m-ar fi lăsat să fac mai multe lucruri deodată și să mă antrenez pentru cerințele moderne. În mod accidental, am mai cochetat cu ideea multitaskingului și, absolut întâmplător, am reușit să-mi fierb o ciorbă și să dau cu aspiratorul prin casă în același timp. Dacă ciorba ar fi fost o tocană, sunt convinsă că sarcinile s-ar fi rezolvat cu mult fum și frecat de cratițe. Șmecheria e că, atunci când faci mai multe lucruri deodată, sari de fapt de la o sarcină la alta și revii la sarcina precedentă și nicidecum nu te concentrezi pe mai multe sarcini de rezolvat, ci doar baleiezi între ele. Creierașul nostru („creieraș” nu e vreun diminutiv de răsfaț, ci purul adevăr: creierul are tendința să-și micșoreze volumul) nu știe să aibă mai multe focare de excitație și, chiar dacă multitaskingul este o cerință a vieții cotidiene, nu prea există cu adevărat.

Ei, ba bine că nu! Mai sus a vorbit invidia din mine, izvorâtă din neputința mea recunoscută (de vină e mama). Multitaskingul există și eu pot depune mărturie în acest sens, de când am făcut primul pas înspre acest obiectiv. Iată cum a fost: am venit ruptă de la serviciu, am făcut un duș și m-am culcat, nu înainte de a spune un „noapte bună” bleg. Semnul exclamării , de după „noapte bună” nu s-a mai materializat în vreo modulație a vocii, că am și adormit, în drum spre pernă. Lemn cum eram, sforăind destul de nefeminin, am făcut primul pas spre multitasking. Martorul zice că, atunci când și-a deschis punga de nachos, am îndreptat brațul stâng și, cu o precizie uimitoare, am luat un pumn plin de nachos, cu ochii închiși și cu fața albă, de pocher. Fără ca sforăitul să se întrerupă, cu mâna dreaptă băgam în gură câte un nachos transbordat din pumnul stâng, pe care îl mestecam regulamentar și îl înghițeam cu un aer mulțumit. Martorul spune că a încercat să mă trezească, de teamă să nu mă înec. Până să mă trezească însă, eu mi-am terminat gustarea și m-am întors pe cealaltă parte. Dacă ăsta nu e multitasking, atunci nu știu ce e!

PS. Nu vă luați după aparențe: articolul ăsta a fost scris în stare de veghe.

Categorii:Oameni

24 de răspunsuri »

  1. România este cel mai important laborator experimental mondial, în care, vreme de 32 de ani, papusarii planetari au utilizat oamenii pentru experiente secrete, nestiute decât de „ei” si, din fericire, de catre Domnul Dumnezeu, care controleaza si supravegheaza totul de sus, prin Cuvântul Sfânt, transmis de catre Fiul omului Hristos Isus !

    Apreciază

    • Am văzut o reclamă despre cum poți să înveți o limbă străină în somn. Cum ar fi să te trezești dimineata vorbind fluent germana. Ce zic eu, să-l știi pe Kant de la cap la coadă, în limba lui natală. Teoretic, suntem mai deștepți pe zi ce trece. Practic, nu prea…

      Apreciat de 1 persoană

    • de la @Iosifonovici citire: „…păpușarii planetari au utilizat oamenii pentru experiențe secrete, neștiute decât de „ei” si, din fericire, de către Domnul Dumnezeu, care controlează si supraveghează totul de sus..”. 🙂 🙂 🙂

      De-a dreptul fabulos, grandios, cutremurător…de râs… Un hodoronc-tronc (in context) si umor involuntar de zile mari…

      Bravo Iosife. Esti mare boss. Numai Greblea însuși se putea exprima așa de clar si pompos… despre sine însuși a-toate-știutorul. Care va să zică că păpușării planetari nu știu nimica despre experimentele secrete pe care le fac in Romania de 32 de ani (fiindu-le, „decât” lor, neștiute), dar (vai) din fericire (??!) nici Dumnezeu n-are habar despre acestea (chit că controlează si supraveghează totul de sus). Norocul omenirii este că Greblea stie tot, vede tot si demască fără milă, indiferent de topic, peste tot pe unde are liber să facă zgomote. Totul însă în zadar, in van, de prisos, degeaba, de pomană, pentru că oricum, după cum ne informează nenea Greblea cel înțelept, respectivele experimente mârșave sunt neștiute doar de păpușarii cei rai si de bunul Dumnezeu, încolo toata lumea luminată stie că citez: „România este cel mai important laborator experimental mondial„… După cum ne informează trimisul nostru special de la Strasbourg, scăpat (in sectă) din laborator… Într-adevăr că mare e gradina Domnului, dar nici gradina Maicii Domnului nu e mai prejos. In orice blog iosifonul e o floare.

      Apreciază

      • @Adore – O fi al nostru (îți înțeleg sarcasmul), dar ti l-as ceda integral, ca să te bucuri doar tu de binefacerile prezenței sale în aria comentariilor. Se pare însă ca felul în care-i sunt încurajate manifestările aici la tine si felul in care-i sunt descurajate pe Arca lui Goe, nu au niciun fel de relevanță în fața „autismului mistic” care-l mână pe limbricul nostru.

        Apreciază

        • Ți-am remarcat eforturile de a-l descuraja pe Iosif și m-am întrebat cât o să le mai faci, având în vedere că sunt în van. Nu mă îndoiesc de inteligența ta (sau să cred că încă mai nutrești speranțe că i-ai putea tăia elanul) și, prin excludere, sunt convinsă că îl iubești (și el pe tine, sunt convinsă). Îți place să-i dai apă la moară.

          Apreciat de 1 persoană

      • @Adore – Ai dreptate. Dar si eschiva pe care o încerci astfel are chic-ul ei. Ti-o fi rușine de cum il cultivi si vrei să abați atenția asupra altor „iubitori” de iosifoane?!!! Nu pot decât să mă bucur aflând că-i urmărești prestația si pe Arca lui Goe. Astea da sentimente! Totuși in felul in care judeci si califici sentimentele altora (inclusiv pentru iosifoane) ești de un pic frivolă. Cu un pic de atenție sunt sigur ca ai putea vedea ca „viața este complexa si are multe aspecte”… 🙂

        Apreciază

      • P.S. – Adore sper că urmărești prestația favoritului tău nu doar aici si pe Arca lui Goe, ci si prin alte parti. De exemplu aici, la Florin, si nu numai. Nu de alta dar e bine să ti-l asumi in cunoștința de cauză, când, de dragul unui comentariu in plus, încurajezi un asemenea parazit să-si re-producă gunoiul.

        Apreciază

  2. Era o vorba care spunea ca la inceput ii idolatrizam pe parinti, mai apoi incepem sa-i criticam, ajungem chiar sa-i dispretuim si cindva, dupa ce nu mai sunt, invatam sa-i iubim.

    Sigur ca mama e de vina de toate problemele adultului, el, adultul, nu are nici o raspundere, chiar atunci cind nu a facut ce a zis mama, tot ea e de vina.

    Desigur pe linga mama, sa nu uitam de gene, mai sunt vinovati vecinii, barbatul, proprii copii, societatea in intregul ei, soarta, clima, poluarea…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Se spune că Napoleon Bonaparte era vestit pentru abilitățile sale de multitasking, fiind capabil să facă mai multe lucruri in același timp (de exemplu stătea pe cal si privea la dreapta), dar nimeni nu-l poate egala in ubicuitate pe Iosif Sifonovici Greblea, capabil sa scrie simultan mesaje pe o mulțime de bloguri. Toate de un comic fabulos, cu sonorități mistice. 🙂

    Apreciază

Lasă un comentariu