Oameni

Baba oarba

Pe aleea din spatele blocurilor mergeam încet, să evit ca la carte orice pericol, mai cu seamă niște mâțe negre și bune de prăsilă, care au împânzit cartierul. Ea, bătrâna, mi-a atras atenția prin pasul țeapăn și vioi, dar mai ales prin figura aspră și imobilă, complet lipsită de mimică. Să-mi fie rușine, dar mi-a trecut prin cap, fără voia mea, că așa arată o babă fascistă. Baba fascistă intenționa să traverseze aleea și eu, bazându-mă pe experiența mea anterioară cu babe asemănătoare, am oprit mașina. Dumneaei, fără să se uite spre mine, s-a răzgândit și a făcut pasul în spate, ocazie cu care am putut vedea bastonul alb, de nevăzător, cu care pipăia bordura. Mi-am retras (în gând) cuvintele urâte pe care le-am gândit și mi-am cerut și scuze (tot în gând), promițându-mi că n-o să se mai întâmple altă dată. Dau să pornesc încetișor de pe loc și, chiar în același moment, bătrânica nevăzătoare a făcut și ea un pas în față, ridicând bastonul. Eu – mă opresc. Ea – face pasul înapoi, imobilă ca un sfinx. O aștept să treacă și, când cred că s-a răzgândit, dau iarăși să pornesc. Ea nu se răzgândise, pentru că pune iar piciorul să treacă strada. Opresc din nou, hotărâtă să aștept să facă ceva. Ea face iar pasul înapoi și așteaptă și ea. Și cum stăteam amândouă în expectativă, numai ce o aud: „da’ treci naibii odată, moșcăita neamului!”.

Am și trecut repede, că mă pierd cu firea când mă iei tare, dar nu încetez să mă întreb de unde știa bătrâna oarbă ca o cârtiță că e vorba de o moșcăită, și nu de un moșcăit.

Nu m-am supărat pe bătrânică. Ba chiar m-am bucurat pentru ea: părea foarte adaptată la viață, ca și cum nu ar fi avut vreo deficiență. Mai mult de atât, părea chiar o babă fascistă.

Categorii:Oameni, Proza scurta

Etichetat ca:

44 de răspunsuri »

  1. Chiar așa! Oare cum a ghicit cine este la volan? 🙂 Poate că liniștea calmă… Un bărbat ar fi strigat probabil ceva, o invitație mai mult sau mai puțin politicoasă, dacă nu chiar o sudalmă înfundată. Încerc și eu o supoziție, dar mă contrazic singur dacă mărturisesc că nici eu nu mă manifest gălăgios și doar fac parte din sus-pomenita categorie. Poate parfumul… Știm că simțurile se completează spectaculos și dacă „nazistei” i-a fost afectată vederea, atunci în compensație i s-o fi ascuțit nasul într-atâta, încât chiar să recunoască și marca pe care o preferi 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    • Faptul că unii blogări blochează, banează, cenzurează pe blogurile lor comentariile altora denotă stupizenie (prostie cu circumstanțe agravante)… Faptul că acești blogări țin în plus să comenteze pe blogurile altora denota nesimțire. „ioan sperlig” este exact genul acesta de creatură. Un pomanagiu.

      Apreciat de 1 persoană

      • Asta este o opinie. A ta. Nu un fapt. Dar… fiecare are voie să aibă o opinie, o credință… sau chiar mai multe. Dar să știi că si eu am o credință foarte asemănătoare cu a ta: cred că majoritatea comentariilor nu-si au rostul aici…chiar dacă ai omis să le menționezi explicit pe fiecare in parte, si nimeni nu le ajută să-si capete vreun rost, vreun sens. Ba dimpotrivă. Ar fi interesant să aflu care ar fi aici (după opinia ta) rostul comentariilor lui Iosif & Sperling? Atitudinea ta denotă că ar trebui să aibă rost. Desi nu prea cred ca-l vei putea găsi, iar de inventat nici atât.

        Apreciat de 1 persoană

      • Și o oglindă la ceea ce scriem, completez eu. Un feedback despre cum este perceput din afară ceea ce scriem și implicit despre cât de bine ne adecvăm sau integrăm în contextul din jurul nostru.

        Mai pot fi și prieteni virtuali, dacă alegi să-i privești astfel. Pentru asta nu e necesar să împărțiți același spațiu geografic, să vă cunoașteți datele din buletin sau numărul de la pantof. E suficient să constatați că aveți câteva afinități într-o direcție sau alta, preponderent legată de modul în care gândiți.

        Și care-i rostul unui prieten virtual care-ți calcă pragul? Nu trebuie să aibă un rost, prietenia și comunicarea își găsesc rostul și scopul în ele însele.

        Apreciat de 2 persoane

      • @Aldus – Prietene, pur si simplu nu înțeleg de ce evită Adore să acorde like comentariilor tale (de ce alege să nu acorde like). Cred că nici nu le citește. Ceea ce pe de-o parte ar „face sens” întrucât majoritatea acestor comentarii sunt fără rost si benigne (non-sensuri inofensive – cereri de prietenie virtuală)… iar pe de altă parte ar face non-sens, pentru că exact acest gen de mesaje se încadrează la dezirabile aici…

        Textul pe care-l propui, ca replică la mesajul Adorei, pe care-l comentezi cu speranța ca cineva va alege să te privească ca pe un prieten virtual venit de dragul „comunicării” (si atât), denotă inadecvare. Pur si simplu n-ai înțeles nici cui adresase Adore comentariul ei si nici la ce se referea. Ca de obicei ai reacționat prin reflex pavlovian.

        E suficient să constatați că aveți câteva afinități într-o direcție sau alta, preponderent legată de modul în care gândiți.” Super tare… E posibil că absenta like-urilor să denote exact dorința de a evita impresia unor astfel de afinități cu modul de a „gândi”.

        Apreciat de 1 persoană

      • @Arca lui Goe

        Stai liniștit; nici comentariului pe care l-a adăugat în finalul articolului despre forma și conținutul nimicului nu i-a dat like. 😀

        Eu îi privesc pe majoritatea comentatorilor mei și pe mulți blogări pe la care comentez drept prieteni virtuali. Deseori sentimentul e reciproc. E o chestie de normalitate, cel puțin din punctul meu de vedere. Ar fi util și interesant să definim mai întâi conceptul, dar poate cu altă ocazie.

        Sigur că fiecare poate alege cum să se raporteze la cunoscuții din lumea virtuală. Pentru unii blogul e doar un exercițiu cathartic, pentru alții un exercițiu literar, pentru alții un exercițiu de sinceritate, pentru alții piedestal de la înălțimea căruia să declame adevăruri universale, pentru alții loc de trolaj sau răfuieli, ori poate fi mai multe simultan.

        Eu o privesc pe Adore drept o prietenă virtuală. Pe tine nu, deși nu din cauza mea. Pe majoritatea comentatorilor de aici nu-i cunosc (nici măcar virtual), dar pe cei care comentează la mine de mai mult timp îi consider – iarăși – prieteni virtuali. Dacă ei mă consideră la fel sau nu, asta este treaba sau problema lor.

        Apreciat de 2 persoane

      • @Aldus – Eu te consider un real prieten virtual. Sincer. Altfel nu mi-as pierde timpul cu tine. 🙂

        Mesajul tau despre NIMIC a fost la fel de off topic precum majoritatea celor pe care le propui, strict prin reflex pavlovian. Ai auzit cuvântul „nimic” si pac ai băgat texul, fără însă sa înțelegi nimic din ghidușia literară cu care abordase autoarea „tema mai-nimicului”. Asta a fost toată partea on topic cu articolul „Despre forma și conținutul NIMICULUI”: faptul ca n-ai înțeles nimic.

        Încheierea poliloghiei tale a fost apoteotica de un umor involuntar incomensurabil: „Bine, știu că am scris un comentariu lung cu aroganța că voi explica în el totul și din care nimeni nu va înțelege absolut nimic, dar m-am gândit că astfel voi fi în tema articolului. Wow! Faptul că te așteptai să-ti fie apreciat cu like pentru cât de on topic a fost, e cireașa pe tortul umorului involuntar care-ti acompaniază sforțările.

        Apreciat de 1 persoană

      • @Arca lui Goe

        Pe Iosif cum îl consideri? Având în vedere că și pe el în înjuri, și încă mai abitir decât pe mine, presupun că el ți-e deja frate de cruce.

        Și-l înțelegi la fel de bine ca pe mine. De pildă, comentariul lui de aici l-ai înțeles la fel de bine pe cât de bine ai înțeles „cerșetoria mea de prietenie” de mai sus sau gluma din finalul comentariului meu despre nimic, pe care tocmai ai redat-o integral.

        Iar dacă comentez din reflex (pavlovian), de unde „sforțări”? Că reflexul presupune un automatism și nicidecum o sforțare.

        Un observator atent la detalii ar spune că ești plin de contradicții. Eu zic doar că ești brânză bună în burduf de câine.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Sunt off topic dar te rog să îmi permiți să îmi amintesc cu drag de camarazi vechi:
    Timan, john willmans, mark williams, nightmare, nostrastella, chinezu și mulți alții, toți oameni fermecați pe dinăuntru și nebuni pe dinafară. Transmit lor și ție și cititorilor tăi : dragoste și bucurie fără margini.

    Apreciat de 2 persoane

  3. A ghicit că ești femeie pentru că, oarbă fiind, și tot femeie, era mai intuitivă.

    Învățătoarea:
    – Copii, dați câte un exemplu de legea compensației!
    Gigel:
    – Un orb din naștere aude mai bine!
    Învățătoarea:
    – Bravo!
    Maricica:
    – Un surdo-mut are un simț tactil mult mai dezvoltat!
    Învățătoarea:
    – Bravo!
    Bulă:
    – Un om care are piciorul stâng mai scurt îl are pe cel drept mai lung!

    Sau poate pur și simplu și-a dat seama că la volan era un om hotărât. Adică o femeie! 🙂

    Nici eu n-o condamn, de fapt asta arată că e obișnuită să nu i se acorde prioritate de către șoferi și deci le acordă ea, că altfel își ia înjurături.

    Am râs la sfârșit.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Benign?! Curat puchinos, ce să mai…

    Fată, astazevzeca a fost ultimu tău vaccin? ori poate ivermectina recomandată cu atâta patos de alt benign ce zburătăcește p-acili șa. Continui să mă uimești și ce mă ‘nervează tare cu nervi, pare că nici nu faci oareșce efort. Fie. Că nici nu trebuie să gândim la fel, mno, și asta e foarte bine. Dar.. Nu prea am timp că mă pregătesc de un zbor spre Grecia. Sper să revin cu mai multe de acolo. Cine știe?
    …….
    dacă semeni cu un hamburger iar ceilalți copii atunci când ești la grădiniță râd de tine, nu’i bullyingăreală! și nici vreun semn că trebuie să meargă mă-ta s-o flocăiască pe educatoare. ba dimpotrivă: ar trebui să-ți mai taie din pofte.

    dacă ești adolescentă și umbli cu ”fustița’n prună”, iar colegii de școală decât berbanți și’n veșnică erecție purificatoare te strigă: parășută… nu’i bullyingăreală, crede-mă. mai ascunde puțin (din) pruna. e timp destul și pt asta.

    dacă ai 50 60 de ani, ești cât o huidumă și arăți ca un cașalot… iar eu îți spun că ești grasă și urâtă, nu’i bullyingăreală. e felul meu de a-ți spune că stilul tău de viață nu e deloc sănătos. că ce’aș putea avea altminteri ceva de’mpărțit cu tine (greutatea?!)

    șamd
    ……

    Să tratezi personajele din introducere ori despre ceea ce transmit ele ca ceva benign, este peste capacitatea mea de înțelegere. Mă rog. Mai multe din Creta, de’om trăi și de m’oi sătura de uzo.
    …………..
    Lectură ajutătoare:

    Nevoi speciale: Să fie citit. Dă refreş toată ziua să vadă commenturile. Dacă cineva şi-a dat cu părerea vizavi de părerea lui, se simte validat. În viaţa reală, cu o replică îl faci fleaşcă de-ţi suge şi pula: “Ţi-am citit ultimu’ post. Foarte incisiv! Mi-a plăcut!” Îi zici asta şi l-ai rupt în două. Vrea să fie şi băgat în seamă de bloggării mari. Dacă i-a comentat Bobiţă Voicu la ceva are orgasm multiplu instant. Aşa că dezvoltă o relaţie specială cu bloggării ăştia mai mari. Ori îi urăşte şi scrie despre cât de muişti idioţi sunt, ori se gudură pe lângă ei, poate primesc un os de ros de la marele leu. Poate o poziţie pe blogroll dacă linge destul cur. De obicei ăia mari nu-l bagă în seamă, dar speră şi el că poate într-o zi.. poate, poate…”

    totul mai jos
    https://www.piticigratis.com/2009/02/profailar-blogarul-puchinos/

    PS. Smărăndițo sper că ești bine. Te iubesc

    Apreciază

  5. Comentariile de la această postare(și nu numai) mă uimesc. Pentru că nu înțeleg de ce sunt acești comentatori atât de porniți unii împotriva altora. Au ceva de împărțit?

    Apreciat de 1 persoană

  6. „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.”

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s