Hai că după multă gândire și răzgândire, cu ajutorul unor prieteni care pretind că mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu însămi, am reușit să definesc ceea ce înțeleg eu prin „jobul ideal”. M-a lovit ca o epifanie convingerea că puteam să fac altceva (mie mereu îmi place să fac lucruri pentru care nu am calificare) și, ca dovadă, iată mai jos ce așteptări am de la jobul ideal:
-să lucrez într-un mediu creativ, în care toate părerile contează. (Eu lucrez într-un mediu în care nu trebuie să te abați de la protocoale, iar ideile sunt semiinterzise).
-să mă scol cu cel puțin două ore mai târziu decât o fac acum; mi-e așa o ciudă când sunt în vacanță și la șase dimineața încerc să dau de un suflet de creștin cu care să schimb o vorbă… Sculatul de dimineață nu are dezvăț. Nu aș putea să spun că cine se scoală de dimineață departe ajunge, ci doar că ar dormi după-amiază…
-să am o locație de lucru prietenoasă, primitoare, veselă și familiară.
-să mă îmbrac cum vreau eu.
-să mănânc la ore regulate.
-să nu țipe nimeni și să aud (e valabil și pentru mine) doar tonalități amabile.
-să câștig binișor, pentru că… merit și, în plus, nu cred că pot supraviețui cu salariul minim pe economie. Nici nu cred că o face cineva, în mod real.
-să primesc doar critică constructivă, care să mă facă mai bună, ca persoană și ca angajat. De critică nu duc lipsă nici acum, dar critic și eu, până se lasă cu înjurături.
-să investesc în mine, orice ar însemna asta, tot pentru a deveni un angajat mai bun.
-să râd.
-să răspund eficient unor nevoi ale societății.
-nu în ultimul rând, săptămâna de lucru de patru zile mi-ar conveni de minune.
Să merg cu ideea până la capăt: în timp ce definitivam caracteristicile jobului ideal, aveam în cap o imagine foarte vie, cu mine stând la un birouaș (văd și scaunul, e ergonomic), cu cafeaua cu lapte la nas și cu un creionaș în mână. Pe birou văd o grămadă de chestii de birotică (sunt topită după nimicurile de pe un birou), iar pereții sunt plini de postere, unul este cu Che Guevara. Sunt în blugi și tricou și dacă vreau, pot să-mi ridic picioarele pe birou. Creez, în flux continuu, că am investit în mine și inspirația nu mă părăsește. Desenez, scriu, fac logo-uri; cred că lucrez în publicitate. Mă aștept ca și prietenii mei să aibă aceeași imagine vie, că doar am explicat clar ce aștept de la un job. Mirarea mea a fost nesfârșită când am aflat la ce se gândesc ei: în unanimitate, ei cred că îmi doresc să fac videochat, deși (în perspectiva lor) nu prea am șanse, decât pe nișă, că sunt cam bătrână.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
I0′ cred ca, cu toate aceste dorinte împlinite, (tinând cont ca esti femeie) dupa o vreme te-ai plictisi, si ceva nou în viata ti-ai dori, deoarece, multi Versul (si proza) cu tot ce cuprinde, se transforma, evolueaza si se „metamorfozeaza” fiind într-o infinita miscare de expansiune ciclica, repetitiva.
Un weekend minanat, relaxant, binecuvântat si luminat, draga Adole… !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mars!
ApreciazăApreciază
…
Afficher plus
Et tu, Brute?… nefericitul si dragul Nostru, NostrA(damu)Stellu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Iată , Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
Afară sunt câinii , vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
Eu , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
………………………………………………………………………………………………………………………………..
„Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „DA , EU vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!!!”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Era un banc pe care nu-l mai știu, dar am rămas cu următoarea propoziție: „Vise, fata mea!”😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Vise, taică, vise!” Eu așa știam. Da, dar e gratis.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E minunată descrierea ta. Într-adevăr, ar fi o plăcere să ai un astfel de job. Eu zic să mentalizezi cu multă putere și perseverență imaginea respectivă, pentru că nu se știe cum și ce legături se vor crea în subconștientul tău, astfel încât până la urmă să fii împinsă sau inspirată să găsești exact jobul visat. Și nu-ți face griji de ce zic prietenii: nișa MILF-urilor este și o să fie mereu la mare căutare. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Imaginea o am clară în minte, dar până acum nu am văzut și corespondentul ei în realitate. De unde știi tu de MILFe? Mi-ai crescut în ochi😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi doar din filme, că dacă nu locuiesc în București…
Glumesc. Nu știam că proiectez o imagine de pudic.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu proiectezi o imagine de pudic, dar cred că ești.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă sunt, am aflat ceva nou despre mine. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane