Oriunde, oricând, am avut noroc să am vreun workoholic prin preajmă, dacă nu chiar mai mulți. Și, când spun asta, îmi amintesc de o seară umedă de toamnă, când veneam spre casă și mașina mea a decis să se oprească în intersecție, așa cum se întâmplă întotdeauna: motor, lumini, totul mort. După primul moment de șoc am coborât în ploaie și am făcut un gest necesar: am ridicat capota. În două minute, mașina era pe trotuar și o grămadă mare de oameni își înghesuiau capetele și mâinile sub capotă. Alternatorul, dom’le! Transmisia e! A făcut condens nu mai știu ce (ceva cilindric în care intrau niște mufe). Eu, recunoscătoare că mi-au împins mașina din intersecție, i-am lăsat să se bucure puțin de motorul meu și apoi mi-am sunat mecanicul, să vină să vadă ce-o face cu mine. M-am strecurat între băieți și mașină și m-am străduit să las capota jos . Asta nu a fost tot, pentru că grămada workoholică nu a plecat, deși unii erau de la o firmă de pază, alții erau taximetriști și alții- simpli trecători. Au așteptat cu răbdare ridicarea capotei, sub care au năvălit din nou, odată cu mecanicul meu. Era cureaua de transmisie și o treime din grămadă (cei cu diagnosticul corect) și-au strigat satisfacția cu chiote, de parcă rezolvaseră deja problema. A fost un chin să-i fac mecanicului loc, pentru că grămada nu se dădea dusă: dependența de meștereală e o dependență ca oricare alta, iar dacă eu nu o înțeleg, nu înseamnă că nu există.
Noroc am și acasă. Chiar azi a venit pe la mine un vecin, să-mi arate niște rezultate ale unor analize. Hai, vrei o cafea? Sigur. Și în timp ce eu citeam maldărul de analize, vecinul s-a dus la baie, că…deh…dacă tot a venit pe la mine… S-a întors schimbat la față și-și freca palmele. Mă duc până sus! îmi zice precipitat. Ești bine? întreb și eu. Daaa, zice, mă duc să iau lada de scule și bormașina; ți se clatină suportul de prosoape! Am lăsat hârtiile pe masă și m-am dus să verific suportul. Într-adevăr, avea un mic joc, pe care nu l-aș fi luat în seamă nici într-o sută de ani. Stai liniștit, că nu e nevoie! am încercat eu, deși recunoșteam semnele dependenței. Vecinul, nu și nu, că-și aduce sculele. Pierdeam teren și atunci am scos asul din mânecă: azi nu e voie, sunt Rusaliile. L-am văzut pe vecin ezitând: dar ce mare lucru, doar o bormașină… Nu, nu, că-ți fură mințile dacă bagi bormașina azi!
Oricât l-ar fi mâncat palmele de-o bormașină, vecinul și-a înfrânat pofta, dovadă că orice dependență își are nașul ei, ielele-nebunele în acest caz.
„Lasă, îmi zice vecinul cu un mare regret în voce, că nu au intrat zilele în sac, dar azi nu se poate, că sunt Rusaliile. Lasă, că vin săptămâna viitoare”.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Asa-s „barbatii” serviabili, curiosi si saritori, ar vrea sa afle ce se-ascunde dincolo de nori. Ei nu tin cont de legiile religioase sau de sarbatori, nici de bun-simtul si respectul predat de învatatori.
O saptamâna sublima, învesmântata în Lumina, draga Adole… !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
‘arș!!!
ApreciazăApreciază
@nostrastell
Fii binecuvântata, iubita si Luminata de Domnul !
„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.”
ApreciazăApreciază
Ia ți gizasul defect și ‘arș în gaura din care ai ieșit, libidinos de doi bani găuriți. Faci umbră pământului degeaba jigodie!
ApreciazăApreciază
…asa sa ‘arș chiar tu precum ti-e vrerea, jigodie parazitara, hologramata, libidinostrastella !
ApreciazăApreciază
Apăi, bunăvoința asta cu gust de dependență trebuie că are un fundament creștin, din moment ce antidotul funcționează așa de bine. Noroc cu Ziua Domnului și porunca a patra :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀 E bună observația ta!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
EMI… 🙂
https://www.neonmag.fr/lexperience-de-mort-imminente-enfin-expliquee-par-la-science-556735.html
ApreciazăApreciază
@Mihai:
Toate zilele sunt ale Domnului si toate poruncile sunt ale Lui, iar respectarea sau încalcarea lor apartin alegerilor libere ale omului. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adore remarcând că ești receptivă la critică (in varianta constructivă a criticii), si că ai remediat deficitul de atenție acordat lui Aldus (n-a fost greu, nu?), as veni acum cu încă o rugăminte. Dar să nu mă tratezi cu refuz. Ai putea te rog să te ocupi un pic se de Iosif Greblea? Un like, o maltratare cu o vorbă bună, o recomandare adecvată, ceva, acolo, să nu se simtă neglijat. Nu de alta dar cum nu mai e băgat in seama aici, cum începe cu comentarii prin alte părți. Ar fi păcat sa se dilueze așa pân univers. Ce te costă să-i dai ce-si dorește, ce i se cuvine? Mulțumesc anticipat pentru înțelegere si co-operare. 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, deci ăsta e modul tău de a trola, nu? Sunt curios dacă acum mă trolezi doar pe mine și pe Iosif, sau inclusiv pe Adore.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 E bună observația ta!
ApreciazăApreciază
@Aldus – In privința felului in care-si tratează interlocutorii virtuali nu există decât patru categorii mari si late:
Stilul Sperling (stilul struț / dictatorul impotent), care blochează, cenzurează, interzice, elimină toate mesajele inconvenabile si pe toți comentatorii aferenți (dându-si singur impresia că aceștia si opiniile lor nu mai există si că poate continua să vorbească netulburat (repetându-se la nesfârșit fără nicio ameliorare)
Stilul Greblea (stilul bigot – forma condensată de la big idiot), care încearcă să te acopere cu câteva zgomote si clișee, mereu aceleași, indiferent despre ce ar fi vorba.
Stilul Adore (stilul mama-răniților), care tratează pe toata lumea cu îngăduință (cu condescendență, cu milă, cu duioșie (defect profesional), cu indiferență, nepăsare, neatenție)
Stilul Arca lui Goe (stilul liber/ludic) care consideră pe toată lumea îndreptățită să spună orice si capabilă să suporte consecințele zicerilor.
Tu Aldus la care categorie te încadrezi pe blogul tău? (Am auzit c-ai avea blog 🙂 )
ApreciazăApreciază
Iată: noi sărim să le ajutăm și ele ne numesc workaholici. Ca să vezi recunoștință!
Adore, să te bucuri că ai bărbați săritori (încă o dovadă că există karmă). Am înțeles că sunt o specie pe cale de dispariție. 🙂
Vecinul a vrut să se revanșeze. Simțea că-i faci un favor cu acele analize. Chiar dacă poate pentru tine erau un fleac, pentru el erau ceva complicat. La fel cum pentru cel mai bun la fotbal elev din clasă (dar de nota 5 la restul materiilor) rezolvarea unei probleme de matematică pare o chestie extraordinar de dificilă și urâtă, așa încât mai degrabă ți-ar repara tot acoperișul, numai să-i faci tu acea temă de casă, gen. Pentru tine era ușor să-i citești acele analize (care pentru el erau o mare chestie și simțea nevoia să îți răspundă pe măsură), pentru el era ușor să-ți repare suportul din baie (care pentru tine era o chestie big, bormașină, zgomot…).
Iar faptul că mai există încă bărbați săritori (dependenți de muncă sau nu) e chiar mișto. Nu poți spera ca toți să fie la fel de finuți și intuitivi încât să-și găsească întotdeauna modul optim de a-și exprima dorința de ajutor. 🙂
ApreciazăApreciază
😀 E bună observația ta!
Esti aproape ex-exhaustiv. Desi n-ai intrat chiar in detalii (ca alte dăți) totuși i-ai explicat destul de clar Adorei ce i s-a întâmplat. Acuma este cred edificată.
ApreciazăApreciază
Tu pe de altă parte ești foarte obscur și întortocheat. Un sfat: timp de 3 luni renunță la aluzii, persiflări și subînțelesuri în comentarii; exprimă simplu, clar și direct ceea ce gândești. Pe cât posibil cu deschidere și amabilitate, da’ dacă nu se poate altfel, măcar simplu și direct.
ApreciazăApreciază
@Aldus – Se vede că mesajul meu a fost clar si la obiect. Ai înțeles imediat aluziile. Cât privește recomandările tale, seamănă cu cererile Rusiei adresate comunității internaționale de a nu mai livra arme Ucrainei. In orice caz aștept (cu interes) să dai tu un exemplu personal în următoarele 3 luni (sau 3 marți) cum se scriu mesajele clare si (si) ne întortocheate. Nu țin să reflecte ceea ce gândești întrucât nu am convingerea că poate fi vorba despre așa ceva. 🙂
ApreciazăApreciază
Pe de altă parte, de ce să nu aibă și blogul ăsta o mascotă?…
ApreciazăApreciază
Chiar si așa, vorba lui Firicel. De vreme ce ai renunțat de bună voie la postul de mascotă pe Arca lui Goe (apropo merci pentru înțelegerea de vorba bună) desigur că poți candida aici. Iosif, ca de obicei nu se pune, că-i fumat. Poate domnul Sperling să emită vreo pretenție. Dar în mod categoric ai prima șansă.
ApreciazăApreciază
Cineva a umblat la setările blogului: comentariile se pot imbrica pe mai mult de 3 niveluri.
ApreciazăApreciază
Bine că mi-ai spus, că nu observasem. 🙂
ApreciazăApreciază
Păi de aia ți-am spus.
ApreciazăApreciază
Să nu uiți să spui si pe topicele din urmă 🙂
ApreciazăApreciază
Topicele din urmă vor fi cele dintâi.
ApreciazăApreciază
Cred că Adore nu era obișnuită cu conversații și replici la replici la comentarii. 🙂
ApreciazăApreciază
Unde vezi tu conversații?
Iti recomand să faci conversație la catedrală.
ApreciazăApreciază