Proza scurta

Mima

Când am început jocul, eram copleșită de frumusețea unui bec ce atârna din tavan, la capătul unui fir negru. Când becul era stins, era doar nimicul, iar în mijlocul nimicului eram eu, parte importantă a nimicului cu aspirații înalte, de existență efemeră. Dar când becul se aprindea chior, în mijlocul tavanului cu tencuiala crăpată, nimicul căpăta sens și formă și eu însămi îmi simțeam existența consistentă, între jucării, perne și scutece. E de înțeles că mi-am început jocul mimând strălucirea, în cinstea becului pe care-l bănuiam eronat că ar fi Dumnezeu sau măcar o mamă luminoasă, așa cum sunt de regulă mamele. Strălucirea mea nu avea vreun scop anume, era doar mimă, dar, din pură întâmplare, niște oameni cu chip de bunici credeau că le luminez bătrânețile, un act banal pe care orice bec îl putea îndeplini. Strălucirea a încetat atunci când am mimat războaie mici cu mize mari și când, pentru autenticitatea jocului, lăsam în urmă dezamăgiri și aplauze și îmi transformam prietenii în dușmani cu ușurința dată de însuși scopul jocului: „înainte, tot înainte.” Când am cunoscut pe omul care-și mângâia gândurile, am fost fascinată de gestul acela tandru, aproape sexual, de trecere a degetelor peste fruntea chinuită. Celui care-și mângâia gândurile îi sclipeau ochii negri ca de febră și în spatele frunții încinse părea să fie cuprins universul în toată nemărginirea sa, comprimat într-o țeastă trecătoare prin timp. Am vrut să mimez gândul, de dragul gestului aproape sexual de trecere a degetelor peste fruntea încinsă. Trebuie să recunosc: mima nu e un joc ușor, cu atât mai mult când vrei să mimezi un gând. Nici acum nu știu dacă am jucat cinstit pentru că am mimat multe gànduri, dar se întâmpla adesea să fie gândurile altora în mintea mea arogantă, ce-și asuma, complet nemeritat, statutul de gânditoare. Nu contează, mima a funcționat și mulți oameni din jurul meu ar jura că prin mintea mea trec gânduri, fără să bănuiască existența jocului, deși chiar și ei îl joacă în fiecare zi. Nu puteam să nu mimez zâmbetul care nu zâmbește sau plânsul care nu plânge. Niște pierderi de timp peste care nu puteam să trec fără să le punctez: erau necesare pentru a trece la nivelul următor. Am mimat dragostea, în doi, frumos și rezonabil, cu deschidere către noi și noi posibilități. Dacă jocul ar avea instrucțiuni, cu siguranță toată lumea ar ști că dragostea e nesfârșită, fără vârstă și fără stânjeneli. Dar jocul nu are instrucțiuni și, deși toată lumea îl joacă, unii îl joacă greșit, erodând jocul chiar la baza sa. Fanaticii mimei au stabilit termene de expirare pentru dragoste, iar cei puțin curajoși o iau de bună și se sfiesc să fie îndrăgostiți și bătrâni. Am mimat și uciderea, cu voie sau fără voie, și am ucis vietăți, sentimente, frici și visuri. Cel mai bine îmi ieșea când îmi omoram timpul, până când păcatul a devenit prea greu pentru a-l mai comite.

Oricum, am ajuns să joc mima foarte bine și, dacă ar fi să ascult ce spun alții, îmi voi atinge scopul jocului – perfecțiunea. Nu e cine știe ce, doar un punct ireproșabil, început și sfârșit, dintr-un cerc fără cusur, în care, conform teoriei probabilităților, voi fi fascinată de un bec ce atârnă în mijlocul nimicului. Un bec, o lumină sau altceva…

Categorii:Proza scurta

Etichetat ca:

57 de răspunsuri »

  1. Magnifique !
    „Mima” din jocul din gradina, cine e de vina, în scena sublima, când sa stins lumina ?!… 🙂 💥🕳💫
    La multi ani fericiti relaxati si împliniti draga Adole…

    Apreciat de 2 persoane

  2. mima era un joc de societate pe vremuri, in care se-ncerca sa se ghiceasca un termen jucat prin gesturi. Nu mi-a placut, dar fetele erau moarte dupa el. Cum ar fi sa mimezi mima?
    Mima, ar zice Aldus si Amurg, e atunci cind te prefaci, cum zic ei, sa fii om. Ar mai zice ca cu totii ne prefacem, toata viata ne prefacem, pina si orgasmul e mimat, oare m-am enervat suficient!?

    Apreciat de 3 persoane

  3. Poate ca mima este necesara, uneori dar nu-i un ideal. Nu-i o stare pe care sa o acceptam, oamenii si situatiile care obliga la asta nu-s de avut, is de aruncat.
    Viata e scurta si grea, macar adevarata sa fie.

    Apreciat de 2 persoane

      • cum trăiești o viață adevărată

        Ma intreb de ce si-ar dori cineva sa traiasca o viata adevarata? Nu ar fi mai misto o viata fericita, fie ca-i adevarata, sau mimata? Iubitule, minte-ma frumos!

        La ce-mi foloseste sa vad adevarul dimineata in oglinda? Nici nu mai pot mima!

        Ca adevaru-i doar in vin!

        Apreciat de 1 persoană

      • Si tu imi esti draga si duci cel putin la fel de multa pasiune cata duc eu; a ta este insa mocnita, retinuta, profunda si continua, ca a unei englezoaice. 🙂
        Cat despre viata adevarata este aia pe care ti-o doresti tu si care nu trebuie sa semene cu a nimanui. In viata aia trebuie sa fii una cu gandurile, vorbele si actiunile tale, sa nu le traiesti separat, adica sa simti un lucru si sa fii obligata sa faci altul.

        Apreciat de 2 persoane

        • Amurg, nu te lua după Adore. Face misto de tine. Serios. Defect profesional. Viata-i viată, mare, densă, plină, acolo, la tine acasă, la mine acasă, la fiecare. Nu-i cazul s-o aducem pe aici. Nu-si are aici locul, rostul, sensul. Aici e un loc de joacă, un univers paralel, ludic. Profită de asta cât mai liber, fără bagaje, fără constrângeri, fără riscuri. Inventează, imaginează, distrează-te. Cum de altfel si faci in genere. Dar nu ajunge să-ti confunzi casa, viața, sau ceva ce tine de acestea cu lumea asta virtuală. Dacă poți. In fine, tu ascultă pe toata lumea dar din minți sa nu-ti ieși.

          Apreciat de 3 persoane

            • Jimena Rosalia Villalobos – Îmi ești foarte dragă, atunci când te văd câtă pasiune duci cu tine…și sunt de acord cu tine 100%. Rămâne să mă înveți și cum trăiești o viață adevărată sau ce înțelegi prin asta.

              Esmeralda Echeverría Gamboa – Si tu imi esti draga si duci cel putin la fel de multa pasiune cata duc eu; a ta este insa mocnita, retinuta, profunda si continua, ca a unei englezoaice. 🙂

              Când se dă la televizor?

              Apreciat de 2 persoane

                • Englezoaicele sunt cele mai misto.. Toata lumea le copiaza fara sa recunoasca. Femeia cu cel mai frumos cap din lume, Liz Taylor este englezoaica. Frumusetea ei este obiect (subiect) de studiu.

                  Apreciat de 2 persoane

                  • Englezoaica pe care o cunosc cel mai bine (ne cunoastem unilateral, din păcate) e regina-mamă. Știu despre ea că are niște gene date naibii (genele longevității, în caz că există) și niște câini foarte simpatici. Cel puțin despre regina mamă nu am auzit să aibă probleme cu alcoolul.

                    Apreciat de 1 persoană

                  • Cică Lady și Sir făceau amor.
                    Lady:
                    – A intrat?
                    Sir:
                    – Încă nu.
                    Lady, după puțin timp:
                    – A intrat?
                    Sir:
                    – Da.
                    Lady:
                    – Atunci: Aaaahh!

                    Din bancul ăsta rezultă că sunt nu atât mișto, cât mai ales cool. 🙂

                    Apreciat de 2 persoane

          • Nota ironica din „Ramane sa ma inveti..” e destul de vizibila doar ca eu am ales sa raspund altfel, adica nu in bataie de joc, mai ales ca nimic din prima mea replica nu pretindea ca eu stiu si pot sa-i invat pe altii cum sa-si traiasca viata. Sunt un om politicos, de obicei..🙂

            Apreciat de 3 persoane

  4. Alduuuus, ajutoooor, undeee eeesti cand are omul nevoieee de tineeeee?
    Adore zice ca-i sunt draga, dl Goe zice ca Adore minte, dl Neamtu nu se dezminte..
    Dl Iosif zi si dta cevaaaa… 😅

    „Te-am trăit sau te-am visat, doar, viață?
    Parcă pe un cal trandafiriu
    Vesel galopai de dimineață.

    Toți suntem vremelnici pentru veci
    Rar ning fragii frunzele deșarte…
    Binecuvântat să fie, deci,
    Că trăiesc și că mă duc spre moarte.”

    Apreciat de 5 persoane

      • Stiu, Il rastignim in fiecare zi pentru ca in multi dintre noi zace o Iuda.
        Si asa cum se spune ca omul este lup pentru om, putem spune si ca omul este Iuda pentru om.

        Apreciază

    • Păi Goe zice să nu te iei după Adore, Adore zice să nu te iei după Goe, eu zic să nu te iei după niciunul și să faci ce-ți zice inima ta. Care, fiindcă ești nativă din Gemeni, va oscila mereu între doi poli opuși… 😀

      Acuma, serios, auzi ce zice Goe mai sus: că viața-i viață și nu-i cazul s-o aduci aici pe blog, care-i o scenă ludică. Păi el avea cumva impresia că tu aici făceai altceva decât să te joci? Sau că întreaga ta viață e altceva decât o continuă joacă cu universul exterior? 😀 😀 😀

      Cred că sfatul lui Goe mergea mai bine pentru Neamțu, care-i serios și pe blog. Nu ne jucăm cu el, că strică toată petrecerea! 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Multumesc, stiam eu ca pot conta pe tine. 😊

        „Femeia Gemeni -De cele mai multe ori spune tot ceea ce gândește, ceea ce este o dovadă de sinceritate. Totuși, în unele situații, dacă ar fi cumpătată, ar avea mai multe de câștigat. Dacă crede cu tărie în ideea pe care o emite, ea o va susține până în pânzele albe. Femeia Gemeni nu este o fire conflictuală prin natura sa, cum sunt femeile născute în zodii de foc, ca Femeia Berbec sau Femeia Leu. În schimb, dacă cineva se opune unei idei de care ea este atașată, poate deveni conflictuală din dorința de a-și apăra ideea.” 😅

        Apreciază

    • Într-un fel, toate mamele sunt luminoase. Căci primul lucru pe care-l întrevede puiul de om ce vine pe lume e luminița de la capătul tunelului… 😀

      Pe urmă, lumina respectivă poate contura un univers în care bebelușul e iubit sau respins, în care va avea succese sau eșecuri, în care va fi autentic sau va mima, dar tot acest univers, bun sau rău, frumos sau urât, dorit sau nedorit, este desigur luminos în comparație cu cavitatea uterină din care a plecat. Așa că primul lucru pe care mama ni-l facilitează este accesul la lumină. Cum anume se va modela acea lumină pentru noi, asta-i altceva.

      Până și actul mimării este imposibil pe o scenă cufundată în întuneric.

      Apreciat de 1 persoană

  5. Toti suntem imitatori,
    figuranti sau mari actori.
    Mimam stelelle* si astrii*
    sa ne numim toti maestri.
    Însa pe planeta Terra
    toti suntem egali în drepturi,
    exceptânt zeita Héra
    protectoarea flori-n lanuri.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s