O las să mă acopere
Cu forma ei fierbinte
Și vreau să-i spun că o iubesc
Mai mult decât i se cuvine
Unui nefericit ca mine.
Mi-e dor de ea și plâng adesea
Când știu că a plecat departe,
Și niște oameni fără față
Îmi spun de parc-am fi copii:
“În Iulie sigur va veni”.
Și August vine fără grabă,
Iar trupul meu o strigă trist.
Deși am soare să mă ardă,
Fragil îmi este stratul dermic
Și-n lipsa ei, intru-n șoc termic.
Aștept cu sufletul deschis
Întoarcerea iubite mele;
În vise îmi sărută fața
Și spatele,
Și pieptul gol.
O vreau, și lacrimi curg șuvoi,
Vreau apa caldă înapoi.
Asta e de tine sau de Aldus? (cu influențe Renatascentiste) 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nici nu știu dacă o înjuri pe Adore sau mă lauzi pe mine. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ne înjură pe amândoi😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar cum Aldus zicea ca „insultele” venite de la d-l Goe sunt de fapt echivalabile unor complimente… totul e bine când se termina cu bine. In plus văd că Adore a reușit să se sustragă complimentelor dând vina pe alt autor. M-as fi mirat să fie scrisă de ea. Desi… twist-ul din final este destul de înșelător…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru corecta informare a onorat publicului cititor, ziceam că așa (ți) le iau eu… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și se jură că nu-njură
(Și l-am prins cu vorba-n gură…)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
azi ar merge, ca poem, si un surâs:
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori si ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceata mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvatatoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum s-o nimerim?
Si suntem goi, si ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Si jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvarliti-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă si ceața este deasă, vai ce ceață deasă…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
..si mai tarziu, tot in august, cel despre care Nichita spunea ca: „Ne-a recitat poemul „Moartea căprioarei”… Am fost copleşit… Până atunci credeam că sunt şi eu un poet mare. Ei bine, în momentele când Labiş recita, mi-am dat seama cât de mare poet era el şi cât de prost eram eu…”
avea sa scrie asa: „Automatele nemțești îi secerau fără alegere;/Unii mușcau piatra șoselei, alții pumnul crispat./Unul a sărit gardul nostru, prăvălindu-se/Sub cireș lângă mine, cu capul crăpat.[…] Se cernea seara și tremuram lângă mama./Era de sânge cerul și pământul, plin./Și câinele nostru cel alb se uita cu mirare/Cum zace desfăcut în iarbă bărbatul străin.”
ApreciazăApreciat de 4 persoane
..azi inlocuim doar „Automatele nemtesti”cu „rusesti” pentru ca istoria se repeta cu mici variatiuni..😥
ApreciazăApreciat de 3 persoane
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apoi a fost o seara si o dimineata,
Arca lui Goye, s-a pierdut în ceata.
A esuat pe bancul de nisip uscat,
Ratând directia spre înaltimea Ararat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Grebleo – Esti ca întotdeauna plin de nădejdi… exprimate hodoronc-tronc, hop si tu cu capra ta. „Poemul” tău învesmântat in rima limbricului, denotă într-adevăr, eșuare, eșec, rătăcire (si mici umori umoristice). Dar nu te îngrijora. Araratul este exact acolo unde Arca va întâlni uscatul după retragerea apelor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alternativă: „În iulie va reveni!” (pentru rimă) 🙂
Pune-le și tu o etichetă (sau fă-le o categorie nouă), să poată fi găsite mai ușor. Poeziile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e scrisă de mine, ci de o timidă incurabilă care nu mă lasă să spun asta. Eu muncesc încă la primul vers al vieții mele: e despre a 33-a zi a potopului (poezia pe care nu cred că o voi scrie vreodată).
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Dacă tot a venit vremea destăinuirilor as vrea să dezvălui faptul că nici eu n-am scris poemul pe care l-am postat in al doilea comentariu (cel de la 17:20). E scris de unu, Jebeleanu. 😦
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Spune-i timidei în cauză că acum nu mai are ce face, poemul ei a văzut deja „lumina tiparului”, a fost citit și evaluat, așa că va trebui să se împace cu gândul că are un scris seducător – probabil moștenire de la maică-sa. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dupa pus note, ai trecut si la pus de etichete!
😅
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu nu cânt, eu dansez.
Eu nu recit, eu sculptez.
Eu nu împart, nu adun (și nici măcar note nu pun),
Eu nu răsar, nu apun,
Eu nu ridic, nu cobor,
Eu nasc și mor.
Ca să fiu în ton cu toată lumea, poezia nu-mi aparține.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mie imi place apa rece si pentru dus si ca sa ma imbat cand se transforma in vin…😅
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Tot ce-ți mai trebuie este un personaj biblic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vinul se face cu fecioare dansand cu picioarele goale in caldari cu struguri mustind dulce a toamna, cand noaptea si vantul vuind la betie indeamna…😉
ApreciazăApreciat de 4 persoane
În căldări? Eu am citit „în călduri”. Vezi dacă nu folosești diacritice? 🙂
Cică un preot la volan e oprit de un polițist rutier.
– Ați consumat ceva?
– Doar apă.
Polițistul îi dă fiola să sufle și constată un grad crescut de alcoolemie în sânge. La care preotul, ridicând mâinile către cer:
– Iisuse, iar ai făcut-o!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ei, da, sigur ca la fecioare in calduri m-am gandit! Daca as fi scris de calduri, m-as fi gandit la feciori!😅
Sa speram ca politistul era om credincios. 😅
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt rece, Doamnă, rece ca mortul din sicriu
și țeava mi se-ndoaie, bătrână, ruginită,
cum aș putea să-ți mângâi buricul arămiu
sau muntele lui Venus, fără să faci cistită?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Layc…😄😂🤣😅🤩
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Laic si eu, da, si pentru ca nu ma pot abtine:
..dar Doamna e cinstita,
si nu se prea agita.
De teava i se rupe
Si nu face cistita..
Din buricul aramiu dansand
Doamna se duce, se tot duce cantand..😅
ca Shakira:
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vezi Amurgule, nu zic
că ȘaKira Kiralina
nu dă bine din buric,
însă eu mă mulțumesc cu
o modestă parodie
la poemul lui Dinescu. 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cred ca Dinescului i-ar place parodia Renatei .. 🙂 Omul detine autoironie si nu se ia mereu in serios.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
E drept ca si soldurile si coapsele serpuinde ale Shakirei i-ar fi pe plac. Sunt sigura.
„Veneai pe râu sau râu erai,
curgeai în mine pînă-n rai,
cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici,
vânam prin pulpe fân mieriu,
erai mireasmă eram viu.” 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Poezia îi umblă prin sânge boierului Dinescu. Cârcotași fără număr, poeți înrăiți ai versului alb, doar fiindcă n-au ritm și ureche muzicală, îl acuză că e un saltimbanc al poeziei, un versificator de doi bani. Presupun că niciunul dintre acești scapeți ai poeziei n-ar scrie elegia de mai jos, nici bătuți, nici plătiți.
De-ai adormi iubito pe linia ferată
îmbujorate trenuri te-ar ocoli tiptil
din ceruri au să ningă baloturi mari de vată
vor fi beții de rouă se va dansa cadril.
Va mai veni și-un înger din gările înalte
să-ți netezească somnul cu pene de păun
și arbori de sequoia se vor planta în halte
și-n piețe s-or da gratis baloane de săpun.
Și părul tău de raze va cotropi siberii
să sfârâie zăpada pe capete de struți
și-apoi în reci cazarme cu genele-ai să perii
obrazu-ascuns în pernă al plânșilor recruți…
Dar tu n-adormi iubito pe linia ferată
trec trenuri îmbâcsite de zgură și de clor
și nici nu știu ce-nseamnă un trup frumos
de fată
și-ncep atunci de milă să plâng în urma lor.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nici pe mine nu ma incanta versul alb, e insipid, incolor si inodor.
Dinescu este un nabab in poezie, ursitoarele au fost generoase cu el si i-au daruit, printre altele, sacul cu metafore. Poezia lui este profunda, tulburatoare dar si traznita, zapacita:
În gara anonimă, dat jos, fără bilet
Mă simt ca reumatismul la școala de balet
știind că-aceste fete ce mă privesc rîzînd
au să îmi cadă toate în brațe, rînd pe rînd.. 😅
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Genius loci 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană