Oameni

Eroarea unei clătite

Era după amiază târziu, la ora la care îmi scade glicemia și mă transform într-un monstru mofluz. Tratez problema ca pe o urgență și nu stau pe gânduri să-mi comand o clătită cu ciocolată care îmi rezolvă elegant și gustos problema. În acea după amiază, caserola cu clătite umplute cu ciocolată (erau două de data asta, dar mai mici, că antreprenorul nu greșește niciodată în favoarea mea) a venit la fel de repede ca de obicei, iar eu am sistat orice altă activitate și m-am instalat în fața tastaturii, deschizând caserola ca pe o carte. Aveam tacâmuri, dar nu le-am folosit și am preferat să nu pierd vremea cu prostii de genul furculiță și cuțit, ci să îndes clătita în gură direct cu degetele. O clătită din care nu curge ciocolata pe degete și pe obraji este o clătită tristă. Ca niciodată, după prima îmbucătură mi-am dat seama că aveam de-a face cu o clătită ratată, din care ciocolata nu curgea, din motivul simplu că umplutura era dulceață de fructe de pădure. Cineva fusese năuc și-mi trimisese clătite cu dulceață. Disprețul meu pentru clătitele fără ciocolată este suficient de mare, cât să egaleze zgârcenia mea, care îmi dicta să mănânc clătita tristă pentru că am dat bani pe ea. Într-un echilibru perfect între cele două extreme, disprețul și zgârcenia, am mâncat o clătită și am hotărât ca pe cea de-a doua s-o arunc în coșul de gunoi, nu înainte să-mi ridic ochii dați peste cap spre entitatea superioară care a permis eroarea incalificabilă. Nu am zărit entitatea și nici măcar tavanul pentru că în calea privirii mele era o altă pereche de ochi ce se zgâiau cu jind în caserola mea. „Vrei o clătită? Te rog, e cu dulceață de fructe de pădure; foarte gustoasă.” Bunică-mea mi-a inoculat în copilărie ideea că e păcat să arunci mâncare, când alții flămânzesc. Ochii au clipit stânjeniți și capul aferent și rotund a făcut o mișcare de aprobare, iar cea mai antipatică persoană pe care am cunoscut-o vreodată s-a așezat lângă mine și, cu gesturi elaborate, învârtind elegant furculița și cuțitul, a disecat cu eleganță clătita ce a dispărut bucățică după bucățică. Cea mai antipatică persoană din lume mi-a mulțumit frumos și a rămas la fel de antipatică în continuare, egală cu sine însăși în orice situație. Prilejul clătitei ratate a fost, de departe, unicul prilej în care am schimbat două vorbe, cu o mică și irelevantă excepție, când ne-am înjurat scurt și pasional într-o confruntare directă.

Acum câteva zile, cea mai antipatică persoană pe care am cunoscut-o vreodată a hotărât să plece din țară. Nu m-am întristat, nu m-am bucurat și nici o emoție nu m-a mișcat în vreun fel. Lipsa sau prezența celei mai antipatice persoane se loveau de o indiferență monumentală, aproape imposibil de clintit. Așa ar fi rămas dacă cea mai antipatică persoană cunoscută de mine nu ar fi făcut un gest bizar. M-a luat în brațe și m-a strâns voinicește, m-a pupat de trei ori la rând în stil rusesc și mi-a spus că am fost cea mai bună prietenă a ei: „mai știi când mi-ai făcut cinste cu cea mai bună clătită cu dulceață de fructe de pădure?”

În capul meu strigam că e o eroare – eroarea unei clătite greșite, dar nu am spus nimic. Poate că vă gândiți că nu am spus nimic de teamă să n-o rănesc. Nu de-aia, ci pentru că voiam să nu lungim îmbrățișarea și discuția, să terminăm povestea și prietenia și să nu ne mai întâlnim niciodată. Clătitele cu dulceață de fructe de pădure sunt, incontestabil, o eroare.

Categorii:Oameni, Proza scurta

Etichetat ca:,

38 de răspunsuri »

            • Îmi place Jean Piaget, cu teoriile lui despre dezvoltarea cognitivă. Nu e spectaculos, dar are o acuratețe corectă, limpede. Și ce a urmat după Freud mi-a plăcut: Jung. Dintre contemporani îl iubesc pe Oliver Sacks, din care am citit doar literatură pentru publicul larg.

              Apreciază

              • Din ce știu eu, Freud s-a axat pe sexualitate. Foarte sintetic vorbind, totul la el gravitează în jurul sexului, toate problemele izvorăsc din reprimarea instinctului sexual sau manifestarea lui anormală, toate afecțiunile au la bază complexe erotice, toate nevoile, toate dorințele, toate aspirațiile – totul se reduce, în ultimă instanță, la sex. Dacă te uiți la Piramida lui Maslow, poți să vezi exact care era nivelul lui de conștiință și unde se plasează perspectiva lui.

                Chestia e că foarte mulți oameni, dacă nu majoritatea se cantonează la nivelul nevoilor primare: sexul și păpica sau instinctul de supraviețuire, și cam gata. Ori la nivelul ăsta Freud devine mai relevant decât alții care s-au ridicat deasupra lui. Adică, unui om de la nivelul ăsta i se aplică mai bine psihologia lui Freud decât psihologia cuiva în care poate tu te regăsești mai mult. Și cred că de asta e și atât de popular Freud.

                Apreciază

                • Freud era, poate mai mult decât psiholog, un veritabil show man. Vezi celebrele lui „lecții de marți” în care hipnotiza câte o domnișoară și o trata de isterie. Bineînțeles că asistența numeroasă, publicul, era pe spate.

                  Apreciază

  1. Din totdeauna m-am imprietenit cu colegii, mai am si acum prieteni din liceu, sau de la diferitele firme pe unde am lucrat. Uneori chiar si cu sefii, desi de multe ori i-am luat in raspar.
    Dar nu-mi plac clatitele, mai incerc, f rar, cu brinza, face nora si sunt f bune, maninc doar sa-i fac o placere.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu mi-a făcut nimic, dar așa cum unii au carismă fără să facă vreun efort, așa era ea nesuferită fără să se străduiască. Răspundea la salut cu un mormăit, te privea cu multă superioritate și îți vorbea într-o mare scârbă întipărită pe față, ca și cum miroseai urât tot timpul. În general avea o părere excepțională despre sine, despre mașina sa și despre birmaneza sa, dublată de o părere execrabilă despre restul lumii. A! Și era vegetariană convinsă (nu mânca „hoituri de animale”) ceea ce nu mă deranjează atâta timp cât nu vrei să mă covertești cu orice preț.

      Apreciază

      • Înseamnă că nu e chiar o antipatie spontană, Adore. Că ai înșirat o listă de motive pentru care-ți era antipatică. Și presupun că nu numai ție.

        Pentru că există și antipatii cu adevărat spontane, în care celălalt nu ți-a făcut nimic, se comportă normal, are prieteni ca tot omul, ba poate chiar atunci vă vedeți prima dată și totuși te simți inconfortabil în prezența lui și pur și simplu nu-ți place, fără să poți spune precis de ce. Nu-l agreezi și pace bună, îți vine să fugi la 10 metri de el. După cum există și situația de la polul opus, cu oameni pe care-i vezi prima dată (fără să știi absolut nimic despre ei) și care totuși te atrag ca un magnet sau în preajma cărora te simți minunat. Din nou, nu pentru că ar fi ei polul central de atracție din cameră (și cazul ăsta e posibil, cu oameni carismatici, dar nu la el mă refer acum).

        Apreciază

  2. ..si uite cum o amarata de clatita cu dulceata face din dusmani prieteni. Prieteni pe care nu ni-i dorim! 🙂
    Chris Rock zice aproximativ la fel: „fetelor, pentru noi, barbatii, e destul de greu sa ne facem rost de o iubita pe cand voi trebuie doar sa iesiti cu o oala cu tocana afara, sa o puneti pe o piatra si o sa se adune toti barbatii din zona!”.

    Trebuie sa incerci clatite cu dulceata si frisca batuta si pe cele banatene. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu nu cred că-i greșit să interpretezi un astfel de gest ca un semn de prietenie. El chiar este (sau în orice caz poate fi) așa ceva. Exagerată e reacția ei din final, când a strâns-o în brațe și a numit-o cea mai bună prietenă – pentru unicul motiv că i-a dăruit, atunci cândva, o clătită. Și aici se potrivește fix ce zici tu.

      Apreciat de 1 persoană

      • @Aldus Nu e gresit sa-l interpretezi asa cand esti barbat. Fetele isi impart intre ele mancarea oricum si daca nu se stiu, am vazut cu ochii mei prin cafeterie. Daca insa primesti mancarea de la vreo colega si se afla (spui de prost) sigur se activeaza doamna din dotare, mama sau alte entitati feminine din familie. Cum ma indoiesc ca aia de ti-a dat nu stie ce efecte obtine, as zice ca da, e gest de prietenie sigur :D.
        Dar in exemplul de mai sus ambele-s fete. In afara cazului putin probabil in care antipatica e lesbi si s-a indragostit in secret de Adore, nu are de ce sa creada ca gestul lui Adore e altfel decat banal :).

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s