Proza scurta

Băiețisme

De pe • ( 38 comentarii )

În acea frumoasă instituție a statului, lumea era împărțită în două: o parte era reprezentată de trepădușii harnici, mai ales când îi vedea cineva, iar cealaltă parte era reprezentată de El Directore, mic, rotund și arțăgos, prins ca-n chingi în costumul închis doar la un nasture. Între cele două părți ale instituției se mai găseau, pe ici, pe colo, niște persoane cu statut independent, care nu erau nici directori, nici trepăduși, ci doar levitau printre responsabilități și câștigau un salariu cinstit. El Directore, cu gușa umflată și sugrumată de cravată, ca un gușter nervos, învățase din experiență că trepădușii sunt sensibili la critică și, în funcție de intensitatea criticii, vinovăția trepădușilor crește și apasă pe umerii salariaților, care încearcă să obțină iertarea prin intensificarea muncii. El Directore nu avea timp de odihnă, ci se ocupa de controale neanunțate, să poată prinde flagrantul lenevirii și al delăsării în toată splendoarea sa. Mai prindea vreun trepăduș închis în baie de mai mult de cinci minute sau pe vreun altul cu gura plină, mestecând și înghițind cu gogâlțuri mari. Până ca trepădușii să apuce să-și ceară scuze pentru obrăznicie, El Directore deschidea gura și un puhoi de amenințări ieșea nestăvilit din gaura neagră. Trepădușul se întorcea spășit la muncă, ridicându-și pantalonii din vine sau înghițind un calup de parizer.

Când El Directore a deschis ușa brusc, la orele zece ale zilei de sâmbătă, trepădușul T avea palma sprijinită de fesa trepădușei M, care chicotea ca o fetiță, în timp ce se făcea că plouă. Niciunul dintre trepăduși nu ardea gazul degeaba; munceau cu voie bună, fără ca palma sprijinită de fesă să aibă vreun efect negativ asupra productivității muncii. Dar El Directore a văzut doar o palmă de bărbat pe un dos de femeie, situație mult prea ingrată pentru o instituție onorabilă de stat. Gușa revărsată peste nodul cravatei reverbera ca tunetul:

„Ce faci, bă, hărțuiești la locul de muncă? De-aia te plătesc eu?”

„Nu, El Directore, muncesc de la șapte dimineața, fără pauză, dar am zis să fac munca plăcută.”

„Băă, dar ești și obraznic pe deasupra, mă iei în zeflemea.”

„Ba nu, El Directore, vorbesc serios, am muncit fără pauză” si trepădușul T se întoarce spre El Director cu o figură de pe care a dispărut orice urmă de veselie. El Director nu suportă ca alții să aibă ultimul cuvânt și gușa devine uriașă și incandescentă, în timp ce nodul cravatei se ridică și se lasă într-un du-te – vino continuu, precum un seismograf cuprins de spasme.

„Bă , treci la muncă, lasă hărțuirea femeilor!”

Ori pentru că luna era plină, că era Mercur în răspăr sau pentru că o erecție timidă s-a sinucis în fașă, trepădușul T i-a luat pe toți prin surprindere: pe El Directore, pe trepădușa M și pe ceilalți trepăduși, martori involuntari care nu doreau să existe în acel moment și loc.

„Mă mai scutești, în beepa mea, că ți-am zis că muncesc, du-te la dracu!”

El Directore gâlgâie din gușă și cu un gest dramatic și nefiresc de agil pentru proporțiile greșite ale trupului său își aruncă sacoul pe ciment. Cu o singură mână își desface nodul de la cravată și își trage de cămașă. Nasturii sar nervoși și El Directore dezvăluie în toată splendoarea sa o burtă sferică, ce atârnă peste cureaua pantalonilor. Gușa eliberată de strânsoare mocnește sudălmi.

„Bă, tu știi cu cine vorbești, în beepa mea?! Ai uitat cu cine vorbești, nesimțitule!”

„Cu un jeg de om vorbesc, un jeg împuțit de om!” Martorii involuntari sunt disimulați în tencuiala pereților, lipiți de ei și se prefac că nu există și că nu-l văd pe El Directore înfruntat.”Băă, te bag în beepa mă-tii, chem comisia de disciplină, te dau afară, bă.”

„Cheam-o și pe mă-ta, că chem și eu sindicatul.” Trepădușul T este intoxicat cu testosteron și, ca o reflexie îmbunătățită a lui El Director, își trage de cămașa care se descheie până la brâu, în timp ce nasturii cad cu zgomot. „Chem sindicatul, bulangiule!” „Mă ameninți, bă, mă ameninți pe mine? Îți fac raport, porcule, îți tai 10% din salariu!”

Trepădușul T are pumnii strânși și gura strâmbă. „Ce faci mă, bulangiule? Îmi tai tu mie din salariu? Ce ai zis, mă? Hai afară în curte, să ne batem!”

„Hai să ne batem!” Și combatanții se îmbrâncesc în drum către ușă. Așa era cel mai bine, ca în luptă dreaptă să se aleagă un învingător. În acest moment, pereții instituției încep să se miște și niște forme umane dezlipite din tencuială prind contur. „Hai, T, fii cuminte”, „Lăsați, El Directore, că ne dau ăștia la știri!” Multe mâini îi despart pe cei doi, deși trepădușii martori pariaseră deja în sinea lor pe rezultatul luptei drepte.

La două ore de la iminența de trântă, într-o crâșmă soioasă din proximitatea instituției de stat, râd și glumesc dându-și unul altuia câte o palmă peste ceafă, doi bărbați între două vârste. Au în față câte o halbă aburită și piepturile goale, cu cămășile desfăcute până la brâu, din pricina unei pierderi acute de nasturi.

Categorii:Proza scurta

38 de răspunsuri »

  1. Pe la mine prin zonă cei doi nu s-ar fi împăcat, decât dacă erau pe poziții aproximativ egale. Altfel, cei care ajung directori au un orgoliu cât Casa Poporului. Unul pe care-l știu eu s-ar fi făcut roșu ca racul și ar fi ieșit fără să zică mai nimic, ba chiar ferindu-se de orice aluzie la bătaie sau răzbunare ce ar fi putut fi folosită ulterior împotriva lui, dar trepădușul care l-a scos din țâțâni n-ar mai fi stat mult prin firmă.

    Dincolo de asta, rămâne faptul că bărbații sunt mai franci decât femeile în relațiile dintre ei. Cu riscul să se supere pe mine distinsele reprezentante ale sexului slab, doi bărbați își zic unul altuia „bă fraiere, bă coaie etc” și apoi merg împreună la bere, în timp ce două femei încep să se felicite și să se laude ori de câte ori se văd pe stradă sau pe Facebook („Vai, ce rochie superbă!”, „Ce bine îți stă cu cerceii ăștia!”, „Ți-ai vopsit părul??? Îți stă miunuunaaat!!!”, „Ești ca un vis!” etc), dar, pe de altă parte, chiar și între cele mai bune prietene există adeseori o doză consistentă de invidie reciprocă și diverse tendințe de bârfă și calomnie. 🙂 Practic, bărbații pot forma prietenii pe bune, pot face echipă, în timp ce femeile se privesc una pe alta de parcă ar fi mereu într-o competiție. O competiție pentru ce, ne întrebăm noi, bărbații? 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • Probabil că tu lucrezi în mediul privat, unde e alta socoteala. La stat nu e ușor să concediezi pe cineva (doar dacă e vorba de ceva ieșit din comun) pentru că rămâi cu un om în minus și se blochează postul sau ceva de genul. Fetele care te urăsc la un moment dat îți vor scoate ochii cu delicatețe, chiar după ani de zile. E exact cum bănuiești că ar fi. O împăcare ca între băieți nu ar fi posibilă.

      Apreciat de 3 persoane

      Răspunde

      • Da, era vorba despre o firmă în care lucrasem, la privat. Dar nici acolo nu era chiar ușor să dai pe cineva afară. Numai că… până la urmă trepădușul pleca singur, că viața în firmă îi devenea un calvar. 🙂

        Că dacă e să fim cinstiți, numai nu-și respectă așa cum trebuie fișa postului. Așa că e ușor să-l faci pe cineva să-și dorească singur să plece.

        Apreciat de 3 persoane

        Răspunde

    • Prieteniile dintre femei nu sunt mai putine decat cele intre barbati si nu sunt mai putin sincere si frumoase. Nu cred ca un barbat are chef sa se uite ore intregi si sa se smiorcaie la filme siropoase in timp ce mananca kile de inghetata cu prietenul ce tocmai a suferit o deceptie in dragoste si pe urma sa adoarma impreuna imbratisati! 😅 Nici nu cred ca un barbat sta la telefon 10 ore! ca sa asculte confesiunile nefericitului prieten ce a suferit a doua deceptie in dragoste, sa ia trenul apoi spre omul cu pricina, sa-l ia pe om, sa-l imbaieze si apoi sa se machieze impreuna si sa se imbrace mortal ca pe urma sa iasa in oras devenind din victime pradatori! 😅

      Apreciat de 4 persoane

      Răspunde

        • Chiar asa e. Si app de a face lucrurile asa cum se cuvine in prietenie, noi trebuie sa respectam niste legi nescrise si de fier! De ex intotdeauna dar absolut intotdeauna cand iesi cu prietena deceptionata in oras, te imbraci modest si o lasi pe ea sa straluceasca! Nu mai vorbesc de legea care interzice sa conversezi nepotrivit cu partenerul ei, sa razi mai mult decat e decent, se pedepseste cu moartea sa flirtezi cu el; il intalnesti prin oras, intamplator, te prefaci foarte grabita, ai treaba undeva. Din prietenie pentru ea, dupa ce pleaca si el in treaba lui, tragi cu coada ochiului sa vezi daca nu cumva face ceva nepotrivit. Cand iti intalnesti prietena e imperios necesar sa-i zici ca l-ai vazut pe Costel al ei prin oras, ca ea sa poata verifica si afla ce a facut el prin oras la ora ei. Daca te suna Costel sa ti se destanuie ca prietena ta il neglijeaza, i-o tai scurt zicandu-i ca e un fericit ca preafrumoasa prietena este dorita de inca vreo zece ce stau la coada, la usa ei. Costeii trebuie sa-si cunoasca locul si lungul nasului. 😂

          Apreciat de 5 persoane

          Răspunde

            • Complicat. Cel mai corect e sa vorbim cu persoana surprinsa in postura nepotrivita, mai ales daca suntem apropiati si ramane ca persoana respectiva sa hotarasca ce e de facut. E mai complicat daca e vorba de familie. Sa zic ca aflu ca unul din cumnati imi inseala sora. As face ca mai sus, i-as da o sansa sa gaseasca o solutie dar daca ar continua sa stea cu poponeata in doua barci, i-as spune surorii. Doamne fereste sa fie asa, eu numai zic de situatie.
              Daca e vorba de cineva cu care nu am o relatie apropiata, eu nu zic nimic.

              Apreciat de 3 persoane

              Răspunde

              • Concluzia: e complicat sa intervii in situatii din astea indiferent ca e vorba de apropiati sau neapropiati pentru ca nu vrei sa fii una dintre persoanele ce declanseaza si chiar contribuie la nefericirea ce urmeaza si la o posibila despartire mai ales daca exista si copii la mijloc.
                E de preferat sa stam deoparte si sa-i lasam pe implicati sa se descurce. Asta e ce cred eu dar nu cred ca altii ar trebui sa gandeasca ca mine. 🙂

                Apreciat de 3 persoane

                Răspunde

      • Pentru că bărbații sunt mai sintetici, nu le place să vorbească așa de mult și în general nu le place să vorbească când au ceva pe suflet. Rezolvă gândindu-se la altceva sau la nimic, preferând să fie lăsați în pace. Pe când femeile fix invers, simt nevoia să se exteriorizeze, să spună și să fie ascultate. De exemplu, care bărbat ce tocmai a suferit o decepție în dragoste crezi tu că simte nevoia să vorbească la telefon 10 ore cu cel mai bun prieten, sau, șiu mai și, să mănânce un kil de înghețată alături de cel mai bun prieten, cu care să se uite la un meci și alături de care să adoarmă îmbrățișat? 😆 😆 😆

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

  2. Pe la mine ar fi zburat pumnii direct, fara dragalasenii gen iesit afara. Adica cand te enervezi mai stai sa cugeti ca nu e loc potrivit de bataie? Altfel e perfect adevarata situatia ca dupa doi pumni sanatosi sau o tavaleala, te impaci ca ce drac sa faci… Ba eu am debutat si prietenii asa, mai ales in copilarie, dar si mai de curand.

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  4. Rebelo, m-ai lăsat mută, varză, terci.
    N-am citit niciun comentariu de deasupră-mi, fiindcă abia așteptam să ajung la casetă și să-ți spun – am văzut doar câteva filme în viața mea care m-au durut în halul ăsta. Dar filmele au regizor, actori, scenarist, cameraman și o mulțime de mijloace ca să dea în tine ca-n sacul de box.
    Tu n-ai decât dește, tastatură, cuvinte.
    Plecăciune la așa scris!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Lasă un răspuns către Amurg Anulează răspunsul