Încă nu se învățase cu nenorocul, deși era aproape bătrân. Fapte evidente arătau că se născuse sub semnul unei zodii a dezastrului și că steaua ghinionului strălucea deasupra sa. Zodia își arătase puterea încă de la naștere, când un forceps l-a prins de cap și l-a scos la lumină împotriva voinței lui și împotriva legilor fizicii. Maică-sa răcnea ca din gură de șarpe niște blesteme greu de auzit și a rămas suferindă după naștere. Nu putea să-și vadă pruncul nici cât să-l hrănească la sân, poate pentru că fața lui purta urmele de forceps, în nasul turtit și tâmplele albastre. Până să facă anul, mă-sa a murit și ultimul ei gànd a fost spre fecioră-su; nu era gând de iubire, ci de ciudă și învinovățire. „Tu m-ai omorât, hidoșenie”. A primit o altă mamă, mai bună, care și-a făcut copiii ei, mai frumoși și mai buni. Ce folos, că și mama asta i-a murit și el a crescut prin rubedenii, azvârlit de la o casă la alta. Băiatul era soi bun și, în ciuda zodiei nefaste, a răzbit să se facă jandarm și să se însoare bine, cu o fată cuminte. Zodia dezastrului l-a lăsat să spere că viața lui a luat-o pe un drum bun, doar ca să-l lovească mai tare: accident pe trecerea de pietoni. Așa s-a prăpădit nevastă-sa. Când i-au otrăvit câinele, a luat arma, a cântărit-o puțin în mână și a băgat țeava în gură. Proximitatea glonțului îi producea o luciditate mulțumită:”gata”, a fost ultimul lui gând, cu pleoapele strânse și cu degetul alb pe trăgaci. Un pocnet sec i-a reverberat în gură și i-a zăpăcit trompa lui eustachio. A deschis blazat ochii și steaua ghinionului strălucea deasupra lui. Arma din dotare e de calitate proastă, zodia sub care s-a născut e nefastă și glonțul e blocat pe țeavă.