Oameni

Să presupunem că

Să presupunem că te întorci dintr-o scurtă vacanță și ai senzația aia de ușoară amărăciune că ce e bun durează puțin, că trebuie să despachetezi când ajungi acasă și musai trebuie să duci mașina la spălătorie. Să presupunem că te întorci din localitatea 2 Mai și că aproape ai ajuns la Mangalia. Ai mai făcut drumul ăsta de nenumărate ori și știi toate curbele cu ochii închiși, pentru că drumul are vreo două-trei curbe deosebit de periculoase. Una, mai ales, e dată naibii: nu numai că e destul de strânsă, dar e foarte lungă și, când crezi că ar trebui să se termine îți dai seama că ești abia la jumătatea ei. Te ții de volan și un avertisment tardiv îți clănțăne în creier: viteza ar fi trebuit să fie nițel mai mică, să nu ciupești linia dublă continuă sau chiar contrasensul. Să presupunem că din sens opus vine un motociclist, vâjj, vâjjj, ca toți motocicliștii, dar pe sensul lui. Regulamentar, carevasăzică. Te ții de volan, că nu s-a terminat curba și simți că ceva nu e în regulă. Coliziunea e iminentă, motocicliștii ăștia sunt un blestem. Motociclistul nostru e întins pe asfalt și încă mai suflă, norocosul. Să presupunem că poliția îți ia prima declarație și tu, sub influența șocului (nu are cum să nu fie și șoc) și, poate a fricii sau a instinctului de conservare declari sus și tare că motociclistul a intrat pe contrasens și te-a lovit în aripa stângă. Polițiștii de la fața locului își fac și ei treaba și constată că motociclistul era pe sensul lui și că, de fapt, tu nu ai adaptat viteza și ai intrat pe contrasens. Se presupune (multă lume presupune) că vrei să scapi basma curată și ai toate șansele să o faci, pentru că ai în mânecă niște atuuri. Dezgustător. Imoral. Stânjenitor. Asta cred eu despre situația dată. Eu aș face altfel. Aș spune adevărul și poate aș primi pedeapsa minimă. M-aș simți extrem de vinovată și m-aș teme pentru viața motociclistului. Mi-ar fi rușine de lume să mint desfrânat. Mi-aș asuma vina. Un prieten mi-a spus că, așa cum mă cunoaște, sunt suficient de proastă să fac precum spun. Dar (tot el mi-a spus) ar fi o greșeală pe care aș regreta-o toată viața. Așa că, dacă mă iubesc, ar trebui să cred cu tărie că motociclistul e de vină. Mi-am dat seama că eu am dreptate. De asemenea, mi-am dat seama că și prietenul meu are dreptate, într-un mod paradoxal și foarte omenesc. Despre natura umană nu mai zic nimic.

Categorii:Oameni

Etichetat ca:

13 răspunsuri »

  1. Între adevarul relativ & subiectiv si Adevarul absolut, atemporal, obiectiv, cognitiv, exista o prapastie adânca, extrem de greu de trecut, iar unica punte de legatura, „Cale de trecere” între cele doua aspecte, este realizata prin Cuvântul lui Dumnezeu.
    Cognitia este totalitatea procesele mentale care se referă la funcția cunoașterii și implică memorie, limbaj, raționament, învățare, inteligență, rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, percepție sau atenție.
    „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”
    O toamna minunata, în toate aspectele binecuvântata, draga Adole……….!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Da, și prietenul tău are dreptate, și tu ai. Dacă povestea ar fi o ficțiune. Dar nu e. La volan era Macovei. Cunoscută machitoare, fost ministru al Justiției.
    Știriștii au spus că a fost testată pentru stabilirea alcoolemiei. Surpriză – n-au anuțat pe post și rezultatul testării. Nu pot să bănuiesc decât un singur lucru: consumase! (Dacă vreun canal de știri a făcut-o, nu mă uitam eu pe ăla și teoria mea cade.)
    Aș fi pus-o și eu la zid pe blog, cu nume și prenume, dar nu m-a lăsat Huidu. Huidu n-a fost minstru. Și n-a lovit grav un motociclist, a omorât trei oameni. Și n-a făcut o zi de pârnaie.

    Apreciat de 3 persoane

    • Am citit că alcoolemia era zero. Nu pot să judec pentru că știu că accidentele se pot întâmpla. Ceas rău sau ceva. Mi-au tremurat și mie de vreo două ori picioarele, o dată cu un motociclist care era în stânga mea și a ajuns în dreapta mea într-o juma de secundă și, a doua oară cu un bătrân care mi-a țâșnit în fața mașinii, că văzuse tramvaiul, la Bucur Obor. Sunt accidente. În schimb, să conduci după ce ai băut ceva mi se pare crimă, fără discuție. Nici măcar o bere (eu, după o bere, mă culc că e nevoie și cred că sunt destui ca mine, chiar dacă legea îți dă voie). Îmi amintesc ce sfârșeală de suflet am simțit si cu Huidu, când mi-am zis că nu contează. Nu contează adevărul, nu contează cine are dreptate, nu contează drama și amploarea ei, ci contează doar pârghiile pe care le poți mișca.

      Apreciat de 2 persoane

      • Accidente se pot întâmpla, și fără o bere. Ai dreptate. Ceasul rău, fir-ar al dracului, funcționează și el.
        Tu, când ți-au tremurat picioarele pentru bătrânul care a țîșnit în fața mașinii tale și pentru motociclistul care… știi de ce ai ocolit ceasul rău? Pentru că aveai o viteză a mașinii compatibilă cu viteza reflexelor tale. Și erai atentă și la ce se întâmplă în jurul tău, nu doar la covrigul tău.
        Condusul preventiv nu înseamnă doar să previi accidente din vina ta, ci să previi și accidente din vina altora.
        În fine, până la urmă tot ceasul rău guvernează! 🙂

        Apreciat de 2 persoane

  3. Strict ipotetic. Să le luăm pe rând. Accidentezi un om. Sigur, nu cu intenție, dar un om care nu-ți făcuse nimic. Îl bagi în spital, poate îl faci neom. În aceste condiții, amicul tău îți spun să dai vina pe altcineva. Adică, să nu-ți asumi cu maturitate și responsabilitate greșeala, ci să procedezi fix ca un copil care dă mereu vina pe alții. Și pe cine să dai vina în cazul ăsta? Taman pe sărmanul pe care anterior l-ai nenorocit fără ca el să-ți facă nimic. Ce conștiință, ce principii, ce morală, ce empatie, mai bine să plângă mama lui decât a mea, nu?

    Din fericire, nu te văd nicio clipă expusă riscului de a urma acest sfat. Și sunt convins că n-ai regreta niciodată. De fapt, la scurt timp după te-ai simți împăcată cu tine și ușurată. Amicul tău este cel care, dacă ar fi în situația ta și ar recunoaște adevărul, ar regreta apoi toată viața.

    Apreciat de 1 persoană

    • Să nu bagi mâna în foc. Aș avea regrete și dacă mi-aș asuma vina, și dacă nu. E genul ăla de situație in care nu ai decât opțiuni proaste. Să presupunem că îmi recunosc vina. Nu m-aș tăvăli apoi de nervi că alții în situația mea (vinovați sau și mai vinovați decât mine) își trăiesc viața în pace și onor? Vreau să spun că ar trebui să fim egali în anumite situații, cum ar fi legea și sănătatea.

      Apreciază

  4. Ți s-ar părea nedrept (deși eu cred că nimic nu este întâmplător), mai ales cât timp ai fi suferi consecințele (stres, dosar penal, suspendarea permisului și să nu ne gândim la chestii mai grave, că până la urmă a fost un accident și probabil te-ai înțelege amiabil cu victima), dar nu ți-ai regreta alegerea făcută decât, așa, ipotetic. Și, cu cât ar trece timpul, cu atât ai fi mai sigură de faptul că ai luat o decizie bună. Invers însă, dacă ai da vina pe victimă, nu-s așa de sigur… Iar dacă s-ar lăsa cu urmări pentru ea, probabil te-ar măcina toată viața.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Tehnic vorbind e f greu azi sa minti pt ca te prinde usor. Urmele lasate la locul accidentului, eventual martori, camere te dau de gol imediat si nu numai ca te faci de ris, mai ales daca esti persoana publica, dar iti si inrautatesti situatia.

    Dsigur exista o zona gri, atunci cind ai depasit linia cu doar citiva cm, viteza cu doar putin, ti-ai aruncat ochii pe telefon, ai visat cu ochii pe decor, etc., adica nu esti constient ca esti cu adevarat vinovat, in sinea ta chiar crezi cu tarie ca si celalalt e cel putin la fel de vinovat ca si tine.

    Apreciat de 1 persoană

    • Știi că s-a întâmplat să dispară o trecere de pietoni peste noapte pentru că avusese loc un accident chiar acolo și șoferul implicat avea suficientă influență să producă dispariția trecerii? E greu să minți în Germania, că nemții nu au simțul umorului, spre deosebire de alții.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s