Oameni

Nu pot să cred că…

În cartier la mine trăiește un bătrân, dar nu un bătrân oarecare, ci bătrânețea personificată. Spun asta pentru că îl știu de 25 de ani, iar acum 25 de ani tot bătrân era. M-aș hazarda să spun că era la fel de bătrân ca și astăzi. E slab, jigărit, cu piele plină de riduri, unele adânci, altele fine care-i dau un aspect de pergament. Miroase a bătrânețe și naftalină și își cumpără pâine și lactate de la Mega image. De fiecare dată când nu-l mai văd sunt convinsă că inevitabilul s-a produs și că i s-a sfârșit bătrânețea așa cum sfârșesc toate bătrânețile, printr-o moarte fiziologică și eliberatoare. Mai trec trei zile și îl regăsesc incredibil de bătrân, dar viu, la coadă la Mega. Ei bine, nu pot să cred că acest om a fost vreodată tânăr. Nu mi-l pot imagina cu pielea netedă sau cu părul negru în cap, după cum nu mi-l pot imagina însurându-se, iubind și având copii pe care să-i îngrijească. Ca să-mi fac exercițiul de imaginație și mai greu, duc demersul mai departe și, în timp ce-l privesc la coadă la Mega, îmi închipui că bătrânul acesta trebuie să fi fost (aproape obligatoriu) într-un anume moment din timp un bebeluș cu pielea roz și cu obraji durdulii. Așa o fi, dar mie mi-e imposibil să cred.

Cea mai simpatică persoană pe care o cunosc este carismatică și inteligentă. Deși o iubesc (într-un fel masochist) și petrec un timp de mare calitate cu această persoană, sunt mereu în gardă când sunt în preajma ei, cu toate sistemele de alarmă activate, lucru cu totul inutil pentru că pare că mă cunoaște mai bine decât o cunosc eu pe ea. Ies mereu pe minus din întâlnire cu ea, dar măcar mă simt foarte bine. Nu pot să cred că cea mai simpatică persoană pe care o cunosc este o veritabilă escroacă și manifestă un adevărat har în sensul ăsta. Are calități incontestabile care i-ar da șansa să facă fix ce i-ar plăcea să facă, adică orice. Nu pot să cred că ei îi place (e chiar pasională) să facă tot felul de găinării.

Nu pot să cred că iarăși e 1 decembrie, că parcă mai ieri a fost tot 1 decembrie. Nu pot să cred că îmi zboară anul precum clipa, dar pot să cred că e un moment bun să le spun românilor de pretutindeni „la mulți ani!”

Categorii:Oameni

Etichetat ca:

15 răspunsuri »

  1. 😀 Batrinul pare a fi un nemuritor, cel mai probabil s-a nascut la virsta asta, bine ca nu va deveni bebelus asemeni povestii lui Bejamin Button! Am trait sa aud si despre un escroc simpatic! Pai toti care au inselat, pe mine sau pe altii, chiar si un popor intreg, imi sint la fel de antipatici!
    La Multi Ani! Si cu fiecare urare devenim mai…. Batrini! 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Batrinetea e ca prima zapada, de fiecare data vine surprinzator. Si niciodata nu te poti obisnui cu ea. Cind ma uit in oglinda sunt convins ca e cineva strain, pur si simplu nu ma recunosc, nu, nu ca nu accept, dar nu ma recunosc.
    Si 1 Decembrie e suprinzator, de altfel e cea mai nepotrivita data pt a sarbatori o zi nationala, incepe si Sf Andrei, si taiatul porcului, si sf Nicolaie si, si, si
    Viata-i plina de surprize!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s