În clasa a unșpea s-a măritat cu proful de mate. Din dragoste, bineînțeles. Era o căsătorie imaginară, că proful de mate avea o verighetă lată pe inelar și o nevastă adevărată. Încă de la început căsnicia a cam scârțâit și nu a durat mult până au apărut marile probleme. Exista acolo o problemă majoră de comunicare, care se știe că e sursă de bunăînțelegere și proful de mate a lăsat-o corigentă pe vară, gest indiscutabil de abuz domestic, fie el și imaginar. Decepția a fost insuportabilă și, o consecință aproape naturală a eșecului matrimonial, printr-a doișpea și-a dres viața sentimentală cu un amant. Era și el imaginar, tandru și cu mâini pricepute ce nu cunoșteau rușinea. Buzele îi erau moi și catifelate, gata să-i șoptească în ureche vorbe de alint și cuvinte murdare. Era disponibil la orice oră și venea degrabă la chemarea cea mai slabă, dar era evident că prefera orele târzii din noapte, când toate pisicile erau negre și cutezanța mare. Ideea unui divorț imaginar îi dădea târcoale, mai întâi ca un gând trecător și mai apoi ca o nevoie imperioasă, ce nu suferă amânare. Apoi, cam după ce și- a dat bacul, a cerut-o Mișu, fostul coleg de bancă, într-o realitate indiscutabilă.