parinte

Învăț de la psihopați și aproape sunt unul (partea a doua)

Să spui „nu” poate fi foarte plăcut și nici nu e greu. Puțin exercițiu îți este de folos să ieși din pielea persoanei întotdeauna amabile, care vine mereu în întâmpinarea celorlalți. O eroare a feedbackului social face ca aceste persoane să nu fie prea apreciate, din motivul simplu că nu au nevoie de apreciere pentru că oricum sunt drăguțe, calde, blajine.

Dimineața devreme ies din bloc. Am două alternative: fie o iau prin spatele blocului, pe o alee îngustă ce mă scoate direct în șosea, fie fac un ocol larg în jurul blocului pentru a ajunge în aceeași șosea. Ca orice om normal și leneș, aleg mereu scurtătura, pe alee. În acea dimineață, pe alee stătea un tip straniu, ce părea că suferă de ADHD pentru că se tot bâțâia din toate membrele, în timp ce strig din când în când pe Cioară, care stătea pesemne la un etaj superior. Am ezitat în fața blocului și, cu gândul la mentorul meu psihopat, am luat-o totuși pe scurtătură, chiar dacă asta însemna să mă interpun între tipul cu ADHD și Cioară care nu răspundea apelului. Să nu credeți că nu aveam și-un plan: tipul părea într-o formă fizică deplorabilă, iar eu sunt bine hrănită și fac sport. Am vizualizat cu ochii minții piciorul pe care i-l voi da în plexul solar în caz de ceva. Doar să îndrăznească! Eram în pielea de psihopat și mă simțeam bine, iar tipul cu ADHD (pot să jur) știa cu cine are de-a face. Chiar când treceam pe lângă el (iar el se uita la mine, făcând o pauză din a-l striga pe Cioară) mă bucuram de noua mea demnitate și poate că lucrurile ar fi rămas așa, dacă nu ar fi apărut…problema. Problema era că deși pe piciorul în plex mă putem bizui (știam cu ce), am devenit conștientă că nu voi fi capabilă să stabilesc care ar fi momentul potrivit pentru piciorul în plex (nu știam când). A fost suficientă o singură secundă de ezitare și demnitatea mea de psihopat s-a năruit: am grăbit pasul și am regretat că nu am făcut ocolul. Noroc că tipul cu ADHD și-a amintit de Cioară.

V-am povestit asta pentru a vă demonstra că în pielea unui psihopat poate fi oricine, dar cu adevărat dificil e să rămâi acolo. Și acum, pe bune, cine vrea să fie psihopat?

Categorii:parinte

Etichetat ca:,

3 răspunsuri »

  1. „Toate lucrurile își au vremea lor!”
    „Ascultati, ceruri, si ia aminte, pamantule, caci Domnul vorbeste: „Am hranit si am crescut niste copii, dar ei s-au rasculat impotriva Mea.
    Boul isi cunoaste stapanul, si magarul cunoaste ieslea stapanului sau, dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”

    Apreciat de 1 persoană

  2. P.S….
    „…S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit
    şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
    De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri† trupurile,
    căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
    Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
    tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
    Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite….”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s