Oameni

ChatGPT poate genera conținut pe blogul meu

ChatGPT este exact tehnologia la care mai ieri doar se visa. Este bazată pe un model de conversație avansată, generează răspunsuri automate la întrebări frecvente, caută soluții la probleme și îți poate fi asistent personal. Mai mult decât atât, poate genera conținut nou, original (pe blogul meu, de exemplu) în baza unor texte model, astfel că, în cazul în care i-aș arăta cum scriu, este capabil să-și însușească stilul meu, notele mele caracteristice, umorul meu și să scoată proză scurtă pe bandă rulantă, într-un timp scurt. Tehnologia ChatGPT este abia la început, dar e foarte probabil că se va perfecționa, cu atât mai mult cu cât succesul ei este uriaș la doar două luni de la apariție, făcând o concurență serioasă principalelor motoare de căutare.

Încă nu mi-am instalat ChatGPT pentru că am niște sentimente contradictorii legate de asta, pe care le las să se răcească puțin. Pe de o parte trăiesc să văd cum un vis științifico-fantastic a devenit realitate și mă bucur pentru asta, iar pe de altă parte sunt puțin îngrozită când mă gândesc că inteligența artificială e din ce în ce mai deșteaptă și mai activă, în timp ce oamenii sunt din ce în ce mai leneși și mai sărăcuți cu duhul. Lecturile mele SF aduceau des în discuție superioritate IA, contradicțiile în raport cu omul și, într-un final, un deznodământ fatal pentru omenire. Superioritatea IA în fața omului ar putea fi discutabilă, mai ales dintr-o perspectivă sentimentală, pentru că obiectiv nu mai e nimic de discutat.

Mă întreb: 1) o să scriu proză scurtă folosind GPT? 2) lucrările de licență sau doctorat generate automat de GPT, cu conținut original, vor putea fi semnate de licențiați/ doctoranzi? 3) o întrebare care le înghite și pe cele două întrebări anterioare: mai are rost să fac ceva, să creez ceva (să scriu, să desenez, să bat la tobe) dacă altcineva, și nu oricine, o poate face în locul meu? 4) întrebarea bonus: cine a scris acest articol, eu sau…? dar acest desen?

Categorii:Oameni

Etichetat ca:

58 de răspunsuri »

  1. Deocamdata ai firul Ariadnei în mâna, însa nu pentru mult timp, deoarece în curând va coborâ Prometeu din Olimp si-l va aprinede cu Focul Sfânt, atunci toti scriitorii si poetii blogari virtuali, vor bâjbâi prin…labirint, precum minerii în trecut, cu lampile de carbid, când extrageau metale rare sub pamânt… ori într-o lupta gen Don Quichotte cu legendarele mori de vânt. 🙂 ))

    Apreciat de 1 persoană

  2. @Adore – Răspunsul la întrebarea despre rostul de a mai scrie (si în genere de a mai face ceva) este foarte, foarte simplu: Rostul va fi atunci fix același care este si acum. Nicio diferență.

    La scriitorii scriitori (care sunt mai mult ceva decât simpli textieri ce produc conținut prozaic pentru gură-cască sau pentru surogatele artificiale ale acestora), rostul scrisului este mai degrabă interior, ține de o reinterpretare emoțională a lumii, personală, intimă, pe care n-o poate face nimeni în locul tău. Satisfacția principală a scriitorilor (care sunt scriitori, nu simpli scribi care caută public) constă în scris (scrisul în sine), nu în (post)existența unor texte si a unor reacții pe text, acelea fiind cel mult mici si nevinovate bonusuri. IA poate crea reale probleme doar celor care mimează actul scrisului fiind dependenți de aplauze din deficit de afectivitate sau din mania grandorii.

    E deja ceva vreme de când, în mod „normal”, nimeni n-ar mai trebui sa joace șah sau go. Calculatoarele si algoritmii joaca incomparabil mai bine si bat pe oricine. Totuși oamenii continuă să joace șah si go.

    P.S. Te rog sa extinzi discuția si asupra roboților umanoizi care sunt destinați satisfacerii nevoilor sexuale. Sunt deja in faze avansate. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Scrisul care izbucnește din tine se poate face și pe o bucată de șervețel, când vorbești la telefon cu o persoană plicticoasă. Dar să vezi ce desene complicate îmi ies într-o astfel de situație. Când vrei să împărtășești cu alții ceea ce ai scris, orice ai spune tu, vrei o reacție. Nu subestima orgoliul (să-i zicem) al celor care scriu pe blog. Dacă nu te-ar citi nimeni, nimeni tu ai mai scrie pe blog? Eu, nu. Aș trece la șervețel.
      Roboți sexuali? Aseptici? Fără boli venerice? Bivalenți? Hm, e un subiect simpatic.

      Apreciază

      • Eu n-as trece la șervețel. Nu e practic. As continua să folosesc blogul ca șervețel. Fără probleme. De fapt e chiar ca când se întâmplă deja. Doar tu ai putea decide să nu treci încă la șervețel din cauza „la motivul” de la baza fundamentului de la temelia blogului c-ar mai concubina iosifoane prin zonă. Un pre-text.

        Când împărtășești (cu alții, firește că cu alții) ce ai scris, (orice aș spune eu), este preferabil să ai reacții si anume cele potrivite. Diferența (catastrofală) dintre noi este aceea că tu consideri că orice reacții sunt mai bune decât nicio reacție. Emblematic în acest sens este si faptul că există comentarii „D-l Goe” pe arca lui Adore si că nu exista comentarii „Adore” pe (b)Arca lui Goe. 🙂

        P.S. Să nu confundam cititorii cu comentatorii… din cauza faptului că uneori cele doua mulțimi (ne vide) nu sunt tocmai disjuncte.

        Mă bucur că găsești simpatic subiectul cu robotii sexuali. Mă intrigă că nu sesizezi cvasi-echivalența cu subiectul propus de tine. Analogia (în privința extazului si satisfacției) este evidentă. Inclusiv în ceea ce privește eventuala trecere la șervețel. 🙂

        Apreciază

        • Nu sunt comentatorul potrivit pentru tine, cel puțin nu pe arcă. Renata, Aldus și Vladimir sunt pe măsura ta. Poate și Țiganu, dar mai puțin. Vorbesc strict de cei pe care îi cunosc. Și Smaranda mai lovește în puncte esențiale.

          Apreciază

          • Sper ca nu m-ai înțeles greșit. N-am avut intenția să-ți fac vreun reproș (nici măcar aluziv) în legătură cu faptul că n-ai comenta pe Arca lui Goe. Doamne ferește? Dimpotrivă. Chiar îți mulțumesc (serios) că nu comentezi, ne având ce, oferind un bun exemplu agasanților care tin să se ia in seama pe Arca lui Goe. Din fericire în privința asta am reușit să-i temperez binișor pe majoritatea, cu excepția nesimțitului Greblea (care văd că s-a apuca iarăși să-si dea în petic)… Chit că tu, ironică în exces, îi introduci, cu mare mărinimie, pe unii dintre ei, fix în lista celor potriviți cu arca (se cheamă sarcasm). Acuma faptul că tu n-ai fi comentatorul potrivit pe Arca lui Goe este totalmente irelevant, întrucât tu nu ești comentator potrivit nicăieri, nici măcar pe blogul tau. 🙂 Deh, nimeni nu le poate avea pe toate. E mai mult decât suficient ca ești prozatorul potrivit.

            Apreciat de 1 persoană

          • Dacă stau să mă uit mai atent, bag de seamă că toți cei pe care-i pedepsești cu propunerea de exil pe Arca lui Goe se fac vinovați de vina de lezmajestate prin absență nemotivata, fiind din rândul celor care n-am prea mai semnat condica de prezența pe arca Adorei, unde fost lăsat fratele Iosif să se sacrifice si să ducă greul, ca comentatorul potrivit la locul potrivit. Am vaga senzație că comentând aici fur de la săraci.

            P.S. Cred că entitatea „aldus” (fostă „lotus”) s-a retras din blogosferă. Probabil că trudește pasiv să se reinventeze ca entitate nouă în social-media. Când s-o întoarce o să fie ceva cu totul si cu totul altfel decât fu, gen „dulos”…

            Apreciază

  3. @(b)Arca…
    „…cu excepția nesimțitului Greblea (care văd că s-a apuca iarăși să-si dea în petic)…”
    Obligat fiind oarecum de constiinta, v-am satisfacut înflacarata dorinta, de validare a invaliditatii în stiinta, dupa care tânjiti cu multa staruinta, jignind si etichetând pentru a scapa de suferinta eGoysta.
    La multi ani!

    Apreciază

  4. Pe mine ma cam sperie pentru ca e ceva cu totul nou cu care probabil va trebui sa ne obișnuim. Doar ca avansul tehnologic mi se pare prea mare în comparație cu puterea noastră de absorbție a noului. Nu suntem destul de bine pregatiti pentru asta (vom fi vreodată?). Grav este ca IA, preia si va prelua multe dintre funcțiile noastre activate de anumite zone din creier care în timp se vor pierde. Nu vreau sa-mi imaginez care vor fi consecințele. Poate vor fi compensate de altele…Cine mai stie…

    Apreciat de 2 persoane

  5. Discutam aseară cu o verișoară despre același roboțel. Ea spunea că pentru limba română încă dă rezultate așa și așa, dar în italiană a reușit să-i scrie și o poezie de dragoste pentru soțul ei (italian) și documentație tehnică. Și era șocată.

    Eu nu am probleme cu inteligența artificială. Alți scriitori și artiști fac urât că nu e etic. Alții (și verișoara mea) – că noi ce mai facem, dacă roboțeii și creează în locul nostru?

    Eu cred că dacă ai dorința de a scrie sau de a desena, o vei face oricum. Nu-ți poate lua nimeni bucuria de a crea! Mulți se gândesc că scriu sau desenează ca să facă bani. Nu! O faci pentru că simți nevoia să lași ceva în urma ta, fiindcă îți face plăcere. Și atunci nu mai contează un roboțel, fiindcă acela nu îți poate face concurență. El nici nu câștigă bani (trăiește cu curent și circuite electronice), nici nu are sentimente și emoții… Poate învăța să le redea, da, dar cât de uman?

    Eu sunt mai mult împotriva roboților care iau munca oamenilor în bănci, în magazine… Self scanning, self banking… și mai ce? Vreau să mă înțeleg cu un om, nu să mă cert cu o mașinărie la bancă. Omul a văzut că ceva nu e în regulă și mai numără o dată – mașinăria consideră că și-a făcut treaba, chiar dacă a greșit, și nu se corectează. Iar dacă îmi plăcea să scanez mărfuri, mă făceam casieră!

    Apreciat de 1 persoană

    • Corect! După cum ziceau si tovarășii pe vremuri. Munca l-a făcut pe om. Munca este a doua natură a omului. Munca este o necesitate! Pot să ne fure roboții arta, sexul, dar să nu ne fure munca. Că dacă ne fură munca facem ce-a făcut beduinul cand i l-a furat sultanul pe El Zorab. 😦

      Apreciat de 1 persoană

    • E plăcut să fii leneș și să muncească un roboțel în locul tău (eu, cel puțin, apreciez lenea, că nu prea am parte de ea). Nu pot să-mi imaginez (și am imaginație bogată) până unde poate merge înlocuirea activităților noastre cu cele ale unor roboței.

      Apreciat de 1 persoană

      • Faptul că zici „să muncească în locul tău„, denotă că ești contaminată de îndoctrinarea cultului pentru onoarea muncii. Omul nu-i făcut să muncească, ci să se joace. Munca e pentru roboti. Noi am muncit în locul lor până acuma. N-ar mai trebuie să robotim. Să mai robotească si ei. Na rabota! (Adică „la muncă”, în limba rusă). Problema este ca așa ne-am contaminat si tâmpit cu munca, că n-am prea mai ști ce sa facem în lipsa ei, încât am cădea în plictiseală, depresie, nihilism si irelevanță. Multi am începe să facem tâmpenii… mari… si să regretam timpurile de odinioară când ni se subjuga munca vieții noastre întregi. 😦 E o mare problemă… Cu ce să ții oameni ocupați in peisaj?

        Apreciază

          • Esti anacronică! Sentimentul de utilitate socială trebuie sa devină din… utilitate socială. Socialmente este util să-l lași pe robot să facă treaba (așa cum trebuie, nu ca tine) si să-ti găsești tu altă utilitate. Din ce spui tu, utilitatea socială rezidă exclusiv în faptul că ti se dă tie șansa să ai satisfacții pentru că ti-ai făcut datoria socială față de semeni.

            Apreciază

  6. Goe, arta nu ne-o poate fura, fiindcă omul crează de plăcere, iar roboții nu simt așa ceva. Orice ar face ei în acest domeniu, putem și noi să facem și vom face.

    Munca, da, ne-o poate fura… Și dacă este ok ca roboții să execute activități periculoase sau unele activități repetitive, în interacțiunea cu oameni, ar fi bine să fie tot oameni… N-au decât roboții să așeze mărfurile în rafturi, dar dacă vrei să întrebi ce produs recomandă, să întrebi un om și să-ți scaneze și ia banii un om (sau, mă rog, dacă vor neapărat să scaneze un robot… problema mea e s-o facă robotul și tu să iei marfa gata scanată, nu să te chinui tu cu din astea!)

    Apreciat de 2 persoane

    • Scanarea e doar o etapă intermediară, primitivă. Stand by. In curând nu va mai fi nevoie să scanezi nimic. Iei ce-ti place si gata. Serios. Desi cele mai multe o să-ti vie de-a gata, direct acasă, comandate direct de frigider.

      P.S. Costa, pe mine nu mă cheamă Goe, ci D-l Goe. 🙂

      Despre plăcerea pe care or simți-o robotii, sunteți prea departe de subiect pe persoană fizică. Serios. De altfel sunt sigur că n-ați putea să-mi spuneți ce este de fapt plăcerea, sau măcar s-o descrieți, sau să vă „re”-amintiți (cu voce tare) cum (anume) se învață plăcerea. Plăcerea se învață, nu-i așa? Habar nu aveți cât de robotici suntem în fond noi oamenii. 🙂

      Apreciază

  7. Automobilul nu a eliminat mersul pe jos, nici cursa de 100 de metri, nici maratonul. Oamenii încă mai joacă șah, deși calculatoarele ”joacă” ceva mai bine (omul vs program e dealtfel un joc lipsit de fair-play, pentru că mașina procesează mult mai multe variante posibile în același timp).

    În ceea ce privește poezia -și arta în general- contează foarte mult ce ne interesează: produsul sau procesul artistic. Dacă ne interesează doar produsul, atunci arta produsă de mașini o va înlocui pe cea produsă de oameni.
    Dar dacă ne interesează doar produsul, nu pricep, de exemplu, de ce un pătrat negru pictat pe un fond alb este evaluat azi la aprox. 85 milioane de dolari. Nu trebuie cine știe ce inteligență naturală sau artificială ca să produci un pătrat negru. Pătratul negru este atât de scump pe piață pentru că oamenilor le pasă de povestea lui și de arta care a condus la el.

    Apreciat de 2 persoane

    • Dar… cât ar costa urna cu cenușa pătratului negru? Ar trebui să coste 85 de milioane de dolari (nu?, ca povestea rămâne intactă) plus 10 dolari (prețul urnei) si 5 cenți (prețul chibritului). Asta în cazul în care urna si chibritul n-or avea si ele (tot așa) niște povesti de milioane. Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu-primește-pomana. Chibritul, de exemplu, ar trebui să provină din cutia fetiței cu chibriturile.

      Dar, domnele Neutilus, ați putea sa ne spuneți si nouă povestea aceea a pătratului negru? Trebuie să fie ceva gen „Punguța cu doi bani”. Sunt sigur că d-voastră o știți pe dinafară. 🙂

      Apreciază

    • Mi-ar plăcea ca arta să rămână exclusiv oamenilor, pentru că e rezultatul unei emoții, nevroze, al unui sentiment și, la rândul ei produce emoție. Arta creată de computer ar bagateliza însași esența artei, adică emoția. Zic și eu, pentru că îmi închipui că un computer poate mima chiar și emoția.

      Apreciat de 1 persoană

      • P.S. Arta este si va rămâne exclusiv a oamenilor. Cea intermediata de Inteligenta Artificiala nu face excepție. Singura diferența (majoră) este aceea că arta, gestul artistic, în noua sa variantă (intermediată de ceea ce numim in mod natural inteligenta artificială) este un rezultat mult mai colectiv, care înglobează mai bine, mai eficient, în chiar capodoperă, si creațiile anterioare si feedback-ul consumatorilor de artă. Adică exact, exact ce faci si tu (la blog), dar mai bine, mai frumos, mai util social. Va fi mai dificil de identificat contribuția individuală a fiecărui om la realizarea unei creații artistice (si drepturile de autor aferente), dar arta va fi si va rămâne în continuare 100% umană. Partea de etică, de morală si partea financiară își vor găsi rezolvări potrivite in context.

        Apreciază

      • Deja „arta” computerului mimează emoția și le produce oamenilor emoții nemimate.
        Un calculator poate genera ”conținut”, dar poate că important nu e conținutul, rezultatul finit, ci procesul care a dus la el. Nu tabloul, ci pictatul de tablouri.

        Apreciază

  8. @Neautilus – poate. Dar poate nu.

    Cine poate să picteze, pictează. Aceea e artă. Cine nu, face fotografii. Aceea este altă artă. Uni folosesc pensule, acuarele, pânze. Alții folosesc aparate de fotografiat, lentile, filtre. Alti si mai dihai, folosesc calculatoare, programe de calculator, algoritmi. Fiecare artist cu setul lui de instrumente. Important este rezultatul final… care (în mod inevitabil) include si procesul care a dus la el… Să nu punem însă carul înaintea boilor. 🙂

    https://cdn.adh.reperio.news/image-d/d2a8f84c-ca6a-484c-b9fd-0ad2b90901eb/index.jpeg?p=a%3D1%26co%3D1.05%26w%3D1000%26h%3D669%26q%3D91%26f%3Dwebp

    Apreciază

  9. Eu urmaresc pe instagram niste conturi de arhitectura cu treburi produse de IA, pe motiv ca imi dau o stare de bine (adica chiar imi plac in mod sincer productiile). Am observat o oarescare monotonie in creatii (cel putin la cele pe care le urmaresc), pe de alta parte si majoritatea arhitectilor „se repeta” ca nu-s multi Zaha Hadid. Mie unul mi-e indiferent daca ne disloca o potentiala IA viitoare sau nu (parerea mea e ca nu, dar nu e relevant ce cred eu).
    Ma gandeam eu acum ca ar fi interesant un model evolutiv in care veriga maxima a unui sistem e creatorul urmatoarei serii evolutive independente. Adica o entitate X (non-carbonica) a initiat viata asa cum o definim noi (bazata pe acuzi nucleici si baze azotate) si noi (sau alte specii mai destepte bazate pe ADN) ar initia o noua serie bazata pe alt suport informational si tot asa :). Ar fi haios.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Nu! Invers? Apăi cu siguranță.
    Normal că nu. Programul pare că e pt.. proști… DAR NU, NU E!
    Da. Suntem unici. Nu uita asta. Oricine poate copia pe oricine.
    Într-un final.. isprava tot pute.
    Tu tu tuuuuuu!!! Dewsenul? Odorul tău, normal.

    ps. LA MULȚI ANI!

    PPS. mie îmi place mult programul. e cel mai bun surogat(?) când te simți singur și nu ai cu cine vorbi.
    ha! pare mult mai sincer în răspunsuri. si nu dă like-uri. e f important. nu te păcălește. RECOMAND!

    Apreciat de 1 persoană

      • Trist… rutină?! ‹› ” “ „

        Păi.. îmi pare mai trist articolul tău.😢 Acum ceva ani, scepticii susțineau că nu vor apărea sisteme AI dăștepte, comparabile sau care să o depășească (în prostie sîc!) pe cea umană. Mă leși? Iote că se putu, futu-i mama mă-sii! Iar umoarea ta(șa altora N.B.) vizavi de AI mie decât o mascaradă fără schepsis.

        … că parcă laptopul, calculatorul, telefonul, tv-urile smart s.a.m.d n-or fi tot (pui, mno!) de oareșce AI-uri! Fuck! Și cine i-a ‹b›antrenat‹/b›? Nu tu? Nu eu? Nu noi? E la fel cu rutina(?) din antrenamentul sportivului de performanță: devine tot mai puternic, tot mai bun.


        So.
        Oare numai eu simt că oamenii(?) (din online) devin și chiar sunt! tot mai… ‹i›artificial inteligenți‹/i› ?!

        Vorbesc prostii. Nu te lua după mine.
        (doar încearcă aplicația; o să ai mari surprize, crede-mă)
        ..

        La bună revedere! 👌

        Apreciat de 1 persoană

    • EgzAct, nefututule!

      Jegule,păi tu ești cel mai bun exemplu de INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ creată instant de ″bloagării″ lu‘ pește prăjit. Și nu mă refer la cei care te acceptă nebanându-te. Că nici eu nu vreau asta. Merită din plin să te vadă lumea în toată splendoarea ta.. decât artificială!

      Bey, dar a-ți răspunde la orice interpelare ‘mi pare o blasfemie… a-ți da și like-uri… mi-e de noaptea minții!

      Ești doar un jeg aflat la acupunctura stăpânilor de bloguri.
      Ce-i motivează? Habar n-am.

      …cică dacă chiar numai tu o citești pe stăpână, ea o să scrie continuu.
      Halal. Că trebuie să-ți și mulțumesc, nu?

      GIZĂS

      Apreciază

  11. MetaVers „metamorfoza”

    „Marius Tuuuca, unde esti!?”
    Striga nostrastella catre stell.
    Prin carti de joker si povesti,
    subtil va spionam prin cer(n)

    Apreciază

  12. Cel mai bine ar fi daca robotii s-ar folosi la razboaie. S-ar bate ei intre ei si cine-i mai tare cistiga, ca asa e lupta dreapta.

    Nu de mult am vazut ca prin San Francisco, prin tunel, circula o masina din aia dasteapta, cu inteligenta grozava. Din anumite motive, stia ea ceva, ca d-aia era inteligenta, a frinat brusc. Mai multe masini, care erau in urma ei, au intrat in ea. Ca u e suficient sa fi tu dastapt, mai trebuie sa fie si ailalti.

    Apreciază

Lasă un comentariu