Proza scurta

Soi rău

„Ce băiețel frumos”, zicea câte o femeie și îl scuipa de trei ori să nu se prindă deochiul. „E frumos, mânca-l-ar mama, seamănă cu mine, bucățică ruptă”, zicea și maică-sa și îl chema iute la ea să-l strângă la piept, să-i aranjeze bucla rebelă de pe frunte și să-i bage în pantaloni cămășuța cu supereroi. Băiatul era cuminte și se lăsa dezmierdat cu răbdare, înainte să fugă iarăși la joacă. Când a luat premiul întâi la școală, i-au făcut o coroniță de flori de câmp și o sută de fotografii de pus în albumul de familie. Nu numai că era frumos, dar băiatul era și deosebit de deștept, cu dorință de a învăța: semăna cu taică-su, inginerul, care citea și acum, la bătrânețe, din revistele tehnice de specialitate. Nicio problemă nu le făcuse băiatul ăsta până la 16 ani, când s-a îndrăgostit. Parcă fata îi făcuse niște vrăji care îl transformaseră dintr-un băiat docil într-o obrăznicătură nerecunoscătoare. Atunci a fost prima dată când părinții au început să se îndoiască de copilul lor: te pomenești că o să-i lase baltă taman când o să aibă mai multă nevoie de el și nimeni n-o să le aducă la bătrânețe paharul de apă despre care vorbiseră de atâtea ori. Și atunci de ce investiseră atât în copilul lor, frumos ca mama și deștept ca tata, dacă nu se puteau bucura de el? „Uite ce e, i-au spus părinții băiatului într-o seară, trebuie să termini cu fata aia și să-ți întorci atenția întreagă către noi, fără de care nu ai fi nimic, trebuie să recunoști. Noi ți-am dat să mănânci, te-am îmbrăcat și te-am dus la școală. Pe bună dreptate, avem pretenția rezonabilă să ne mulțumești pentru tot ce-am făcut pentru tine”. Însă băiatul era bolnav de dragoste și, împins de boală de bună seamă, a plecat din casa părintească într-o casă nouă, casa fetei. „Înapoi nu ai de ce să mai vii”, a strigat taică-su în urma sa, în timp ce maică-sa plângea înfundat. „Lasă, nu mai plânge, că soiul e rău. Ce să-i faci, copil adoptat, că dacă ar fi fost al nostru nu ar fi plecat”.

Categorii:Proza scurta

Etichetat ca:

9 răspunsuri »

  1. Din păcate, și dacă ar fi fost al lor, ar fi plecat la fel, în fața egoismului părintesc. Crești un copil pentru el, să se dezvolte și să-și ia zborul, să-și facă viața lui. Să iubească și pe alții în afară de mama și tata. Când părinții sunt geloși pe prietenii sau pe iubita copilului, deja nu mai este în regulă. (Nu vorbesc de anturaje rele, că există și din acelea, ci de prieteni obișnuiți, de la școală și de la bloc).

    Apreciat de 3 persoane

  2. Măi Adore măi, te ții de șotii si exagerări. Mă rog, hiperbolizezi literar, dar orișicât… Văd că bați șaua ca să priceapă iapa (nu, nu ca sa tragi spuza pe turta ta), doar că ti-a ales să bați șaua când iapa ioc, ia-o de unde nu-i. Că sunt numai măgari prin zonă. :). 1, 2, 3, si cu dl. Goe 10. Deci, ce-ai vrut să spui?

    Apreciat de 1 persoană

      • Am înțeles, vrei să pui șaua pe măgari… Shakespiro, n-or fi ei nărăvași dar diferența dintre orz si ovăz tot or fii în stare să o facă, iar dacă tot te-ai apucat să rescrii Romeo si Julieta în varianta de mahala & miorița, parcă era nevoie de un pic mai multă încordare literară din parte ta. Felul în care te-ai eliberat de proza asta prin deșertare în iesle, nu-mi aduce a „ca-de obicei” din partea ta. Măgăriilor nu le place, iar pentru gâște răsfățul e prea sus. Piuă trebuia. Că-de obicei… 🙂 In fine, bine c-ai trecut mai departe, mai repede, decât ca-de obicei. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s