Goi și obosiți ședeam amândoi între cer și pământ, pe la etajul șapte, în garsoniera ta de student. O lună mare, extravagant de verde, intra pe fereastra deschisă și ne colora pielea cu o iluzie de clorofilă. Între noi se găseau un cearceaf mototolit, aerul fierbinte al orașului care nu putea să doarmă și o imensitate de stânjeneală. Tu îmi desenai ceva pe genunchi cu vârful degetelor și mi-ai spus că am niște rotule extraordinare. Rușinată de nuditatea rotulelor mele, ți-am spus că te iubesc. „Bine-atunci”, mi-ai răspuns tu moale, fără să-ți întrerupi desenul de pe rotula mea dreaptă. De bună seamă că era un răspuns extravagant, diferit de cel pe care-l așteptam, și am tăcut amândoi, cu ochii țintă în niște reliefuri de rotulă verde. Tu îmi dezmierdai genunchii pierduți în căușul palmelor tale, iar eu mă rătăcisem puțin în ceața răspunsurilor extravagante, din care nu doream să înțeleg nimic. De dragul poveștii citadine, am stabilit cu totul arbitrar că m-ai iubit și tu, în timp ce luna intra verde pe fereastra deschisă către orașul ce nu putea să doarmă.
Categorii:Proza scurta
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Faine melancolii adolescentinrebele! 🙂
„Ce este a mai fost şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.”
Bonne nuit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De citit in lumina lunii acest material aproape ireal ca si culoarea stravezie a imaginatiei,dornica de evadare din realitatea care ne inconjoara,dorita de toata lumea sa ni se arate la un moment dat,…moment unic si in acelasi timp asemanator cu starile noastre de euforie pe care le avem.
Superb…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc. Textul e despre scriitor, dar în egală măsură și despre cititor. Cine știe ce coardă ți-a atins.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ehe, cand dama deseneaza cu varf de foc si tu n-ai de ales… Altfel… pierzi „bijuteriile” daca dai inapoi. 😉
ApreciazăApreciază
👌👌
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
L-ai văzut, da?
ApreciazăApreciază
Excelent, ca întotdeauna !
ApreciazăApreciază
😍
ApreciazăApreciază