El: Ești bine? Stai acolo și nu mai zici nimic? Unde îți sunt gândurile?

Ea: Încerc să compun ceva pentru prietenii mei de pe wordpress. Vreau doar să le urez să aibă sărbători frumoase și nu găsesc o formulă frumoasă. Îmi vin în cap doar clișee.

El: Ești ciudată, ce treabă ai tu cu ei? Nu îi cunoști și ei nu te cunosc.

Ea: Cum nu-i cunosc! Nu ți-am povestit de fetele mele, Dora, Ștefania, Potecuță…așa va fi și fiică-ta peste câțiva ani. Sensibilă și creativă. Ai uitat că îmi beau cafeaua cu Mădă și că am „dimineți” pline de „clipe de reverie” și anxietăți de „noiembrie”? Că mă uit după „un soare albastru” când mă simt ca „un fir de iarbă în bătaia vântului”?

El: Sunt și băieți pe acolo?

Ea: Evident. De categoria grea. Mă și intimidează uneori. Ți-am povestit de George Sorin Venete și de Racolța Petru. Ți-am și citit. I-am trecut la seniori ai scrisului. Te-am distrat și cu poveștile lui Mihail. Pe Claudiu-Liviu și pe Marius nu vreau să-i amintesc.

El: Nu îi știu. Cine sunt?

Ea: Claudiu-Liviu Onișoară și Marius Davidesco? Tobă de carte și de talent, dar mă răsfață cu măsură. Postează rar.

El: Aaa. Poate sunt ocupați. Iartă-i și tu.

Ea: Că îmi place „Meddartis” am apucat să îti spun? Medicinistă și poetă. Cum să nu o cunosc! Va trece prin rezidențiat și gărzi și va uita poezia. Sau poate că nu…

El: Și vrei să le spui ceva tuturor?

Ea: Da. Ceva din partea unui „cititor necunoscut” , care , în căutarea ” verii din ziua de ieri”, poposește des în „grădina de hârtie”. Îmi trec prin cap „71 de gânduri” și nu mă pot hotărî pe care să îl aleg. Trebuie să fie niște ” vorbe bune” , potrivite sărbătorii Crăciunului.

El: Să nu-l uiți pe Iosif.

Ea: Nu pot să îl uit. Primul comentariu de la el l-am primit. Nu aș fi eu fără Iosif.

El: Ai mulți prieteni.

Ea: Sunt mult mai mulți, dar pe ăștia am deschis ochii, aici, pe wordpress. Așadar, ce să le spun?

El: Ceva simplu…

Ea: Atunci…Dragii mei, să fie pace în lume și în inimile voastre! Crăciun fericit!