De ani buni merg la mare în aceeași perioada a anului, la sfârșitul lui iulie și începutul lui august, pentru că apa e caldă și vremea la fel. Vreme numai bună de plajă și bălăceală. Anul acesta a fost puțin altfel, codul portocaliu de ploi și vijelii m-a însoțit în vacanță, din fericire mai mult teoretic deoarece, deși aveam norii deasupra capului, ploile au fost năprasnice prin împrejurimi, ocolindu-mă grațios. Nu m-am întrebat niciodată ce alternativă ai pentru petrecerea vacanței la malul mării atunci când e înnorat și frig. Anul acesta m-am întrebat și tot eu mi-am dat răspunsul. Poți face plimbări lungi pe faleză, aerosoli din belșug, poate un volei pe nisip, bine înfășurat în trening. Poate ai ideea strălucită să duci copilul la delfinariu și îți vei da seama că ideea a strălucit în multe capete, judecând după mulțimea de părinți și copii care așteptau să intre să vadă delfinii producându-se. Nu am avut nervi să stau la coadă și am încercat să fac o mică substituire: poate un muzeu ar fi mai interesant decât delfinariul. Copilul m-a privit în ochi cu reproș și m-a întrebat dacă ceva nu e în regulă cu mine. Cu greu am găsit o soluție de compromis: renunțăm la vizita la delfinariu și vom vedea delfinii în mediul lor natural, zburdând liber și fericiți. „Promiți că vom vedea delfini?” „Promit”, am făgăduit eu, gata să promit și luna de pe cer, privind coada de la casa de bilete. Și așa am făcut: pândirea delfinilor din Marea Neagră îți poate ocupa timpul atunci când nu poți face plajă. Între pânde organizam prânzul sau cina, după caz, repede să nu ratăm delfinii. Dacă masa conținea mai mult de un pahar de alcool, începeai să zărești delfini defilând prin fața ta, arătându-ți spinările întunecate. Îi arătai și copilului spinarea de delfin, dar deh… copilul băuse suc și susținea că spinarea de delfin nu era decât un val înspumat. Noroc că soarele a apărut până la urmă, norii s-au risipit, ploaia nu mai amenința și pândele organizate alternând cu mesele îmbelșugate au încetat spontan. Dar într-o seară, admirând luciul argintiu al mării în crepuscul, am zărit clar o coamă arcuită, doar o secundă: am evaluat rapid posibila alcoolemie. Categoric, zero, doar apă și cafea. Să nu am dubii, delfinul a mai ieșit o dată, lăsându-mă să îl văd în toată splendoarea lui. Copilul l-a ratat și preferă să creadă că am văzut doar un val înspumat.