Mi-am dat seama că sunt ceea ce se cheamă o plângăcioasă cu mulți ani în urmă, când eram doar un copil. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci, sunt tot o „plângăcioasă”, care a dezvoltat un tabiet riguros legat de activitatea de a vărsa lacrimi. Prima dată, când mi-am observat meteahna, s-a întâmplat la „Gala desenului animat”, când Jerry a fost încuiat afară, într-o noapte viforoasă (cred că era Crăciunul), iar Tom, cuprins de vraja sărbătorii, are cumplite remușcări și aduce șoarecele înghețat în casă, lângă șemineu. Jerry pare mort, apoi se trezește și cei doi au un moment de iubire autentică. Am plâns de supărare și de mila lui Jerry, după care am plâns de fericire că povestea a avut un final minunat. Acum, în plină maturitate, lucrurile stau la fel, doar că mă stânjenesc mai puțin că sunt o plângăcioasă, și, pentru o seară de film, e suficient să-mi iau o cutie cu șervețele într-o mână și telecomanda în cealaltă mână, căutând un post fără reclame, care produc distorsiuni în cadența și volumul de lăcrimare. Fimele bune sunt direct proporționale cu numărul de șervețele utilizate. Pentru o plângăcioasă, e de ajuns să audă numele unui film, cum ar fi „In the name of the father” sau să audă note din coloana sonoră a filmului „The Mission”, că ochii se umezesc până la refuz, iar preaplinul se revarsă pe obraji, înnodându-se sub bărbie. Mai greu e la cinema, unde nu pot să-mi iau cutia de șervețele, ci un pachet mititel, pe care-l chivernisesc foarte atent, doar pentru lacrimi, trăgându-mi nasul la fiecare două minute, întru economisirea șervețelelor. Experiența m-a învățat că la cinema nu trebuie să merg fardată, cunoscătorii știu ce înseamnă genele rimelate combinate cu lacrimi. Dacă mă întâlnesc cu cineva cunoscut nu scap de inevitabilul „te simți bine?”, pentru că fără puțin fard sunt cam palidă și spălăcită. „Mă simt bine, dar merg la film”, răspund eu cu sinceritate, întărindu-i interlocutorului convingerea că nu sunt în cea mai bună formă. O singură dată nu am vărsat nicio lacrimă, deși eram pregătită sufletește, iar filmul era ofertant. Îmi simțeam deja ochii aburind, când din sală mi-a luat-o cineva înainte, hohotind cu sughițuri. Am văzut mai întâi, în obscuritatea sălii de cinema, cutia albă de floricele, tresăltând sacadat în ritmul hohotelor de plâns. În prelungirea cutiei de floricele era un bărbat cu ceafa (matematic mai lată decât lungă, dar mă abțin să folosesc termenul „lată”) bine reprezentată și cu un trapez supradimensionat, de iubitor de suplimente proteice și săli de forță. Mi-am explicat de ce plânge așa de zgomotos, cutia toracică era uriașă și putea amplifica sunetele în voie. S-a ales praful de filmul meu pentru că bărbatul simțitor a plâns tot timpul, în ciuda rugăminților bodyguardului de a face liniște și pentru prima dată, pachetul meu de șervețele a rămas intact, eu ființă senzorială prin excelență, lăsând rațiunea să preia controlul. Plângăciosul e ridicol. Adică, ce mare brânză că mor personaje, sunt blestemate, se întâmplă drame și nelegiuiri? Va avea oricum happy-end, că e o creație Pixar și eu am văzut trailerul. Așa a și fost: Brave s-a dovedit neînfricată.
Nu găsești un astfel de bărbat în fiecare sală de cinema și, în lipsa lui, eu mi-am reluat tabietul.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Eram cativa intr-o sala de cinema aproape goala si vizionam „Fata fara zestre” a lui Nikita Mihalcov (o bijuterie de film)… cu cateva randuri mai in fata, statea singura o gagica fardata si imbracat strident, a carei faima era destul de trista (ca sa zic asa) prin zona, persoana puternica in tot cazul. Filmul (mizez pe faptul ca l-ati vazut si vi-l amintiti) ajunge la scena in care personajul feminin central (fata fara zestre) este in pragul disperarii dupa ce cel care a sedus-o o abandoneaza. Doi barbati batrani si urati cu o oarecare stare materiala (nici aceea cine stie ce) isi dispuata intre dansi care dintre ei sa o ia in custodie pe biata creatura abandonata, negociind cinic si fara scrupule termenii. Si atunci o auzim pe persoana puternica din fata smiorcaind si zicandu-si in barba: „Fir-ati ai dracului de barbati”. Filmul l-am mai vazut de cateva ori dupa aceea, dupa multi ani, cu alti ochi, dar pe gagica aceea din sala n-am mai vazut-o niciodata. Nu stiu de ce mi se pare ca as vrea sa stiu ce se va mai fi intamplat intre timp cu ea si in ce fel s-o fi transformat… Cine stie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Filmul ăsta are o mare încărcătură emoțională pentru mine: l-am văzut la cinema, cu părinții. Era pe vremea când credeam că sunt foarte deșteaptă. Concluzia mea era oarecum asemănătoare cu a persoanei de a cărei soartă te întrebi.
ApreciazăApreciază
Sper ca intre timp ai mai vazut si alte filme… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vreo două am mai văzut…de netăgăduit.
ApreciazăApreciază
Si mai sper ca viata-ti bate filmul (ma rog, macar astea doua de netăgăduit)
ApreciazăApreciază
Parcă ai scris despre mine. Eu plâng şi la reclame (la unele) şi nu mi-e ruşine cu asta. Am ratat însă plânsul la un film la care, umblă vorba-n târg, niciun plângăcios nu scapă neplâns, ba chiar şi unii mai tari varsă câte-o lacrimă: Titanic. 😀
Mda, l-am văzut la cinema, cu mai mulţi colegi. Una dintre colege, aşezată în spatele meu, a început să plângă când pe vas încă era veselie. După secvenţa cu aisbergul, a început în hohote şi mai scăpa câte un „Leo, nu, hai, Leo, nu muri”, deşi Leo încă nu era-n apă. Dar ea ştia ce va urma şi cred că spera că Leo încă mai poate fi înduplecat. Şi ori a fost emoţia prea puternică, ori atunci a fost momentul de glorie al insensibilităţii mele care a atins cotelele cele mai înalte, că am izbucnit într-un râs nebun şi aşa am ţinut-o până la final. A fost o criză de râs. Oamenii mureau, ea se scutura de plâns, eu mă scuturam de râs. Epic a fost.
La Brave, zici? Săracu’ om…, ce suflet are, zău!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie mi s-a intamplat sa rad in hohote nestavilite la cinematograf la „Ratatouille” (film de animatie)… unde am fost impreuna cu toata familia, mari si mici. Sotia mea fiind foarte jenata de rasul meu mi-a spus sa termin cu hlizeala. Dar de ce? Am intrebat eu, nevinovat. Uite toata lumea rade. Da, mi-a zis ea, dar tu razi cel mai tare. Asa ca m-am mai temperat. Pentru vreo 5 minute. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În alea 5 minute a ieşit altcineva în evidenţă, nu? 😀
ApreciazăApreciază
La Titanic? L-am văzut târziu, la tv, pentru că la vremea apariției mi-a fost povestit, tot de o colegă, de-a fir a păr, astfel încât am considerat inutil să merg la cinema. Dar când l-am văzut…râuri de lacrimi. Și eu am sperat să scape cu viață, deși știam povestea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zău ca te înțeleg rebeluto. Doar ca eu plang doar acasă, singura în fata ecranului în spatele căruia se desfășoară povestea. Singura, pentru ca eu și soțul meu avem opinii separate în ceea ce privește emisiunile pe care le butonam, asa ca am ales varianta televizorul meu și televizorul tau, și acasă, pentru ca nu am mai fost de ani buni la cinematograf.
Si, sa nu spui la nimeni, uneori sunt cărți pe care le citesc tot cu cutia de șervețele lângă mine. Asa, pentru orice eventualitate🙊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da. Știu. Și eu am diversificat mult aria de plâns. Ca exemplu, vara asta am fost pentru prima dată la delfinariu. Într-o veselie generalizată eu eram cu nasul în șervețele pentru că cei doi delfini, în loc să înoate zeci de kilometri în largul mării, fac tumbe în ligheanul acela.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi ca eu nu am fost niciodată la delfinariu? După ce am văzut candva delfinii acolo, în larg, în lumea lor, sarind pentru noi doar pentru ca asa voiau ei, nu pentru ca ii învățase cineva sa facă asta, nu as putea sa ii vad făcând acrobații în bazinul de la delfinariu. Nu cred ca ar conta prea mult faptul ca poate sunt fericiți și, în mod sigur iubiți. Tot într-un fel de colivie sunt. M-aș simți ca și cum cineva m-ar închide pe mine într-o camera fără uși și ferestre, dar tapetata cu imaginea unei mari nesfârșite cu valuri ce se sparg pe un țărm. Un țărm pe care nu as avea cum sa îl ating vreodată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici să nu te duci! Sunt niște animale foarte frumoase, dar bine le șade în larg, făcând ce vor ei să facă.
ApreciazăApreciază
Sunt unii care plang (din te-ai mira ce) din constructie si design… Ma rog se poate presupune ca tot omul are o limita anume peste care oricum da in plans, fata cu o scena din film sau din viata (caci viata bate filmul, nu-i asa?) si asta idiferent de starea lui momentana (de tarie sau sensibilitate)… Dar sunt si situatii cand datul in plans nu-i chiar direct legat de scena vizionata. Omul are el motivele lui de plans, mai mult sau mai putin adanci, mai reale sau mai imaginare (nu conteaza) pe care le tine ascunse, sub control, si se foloseste de scena vizionata pentru a izbucni in plansul care-i este altminteri interzis. In genere ne este interzis sa ne plangem singuri de mila asa „din senin”, fara sa avem etalate la vederea martorilor motivele intemeiate pe care le-am avea sa ne plangem de mila. Cate o scena din asta ne scuteste de coplicatiile explicitarii/justificarii plansului. Daca scena respectiva ne-ar fi prins intr-o alta zi poate ca ne-ar fi lasat rece. Poate ca malacul cu ceafa groasa tocmai fusese parasit de iubita lui pentru unul cu ceafa mai subtire, sau cine stie ce altceva s-o fi intamplat sa aiba pe suflet taman antunci la filmul acela. Nu poti judeca un om dupa un singur film. Ca ilustrare a ce voi fi incercat sa zic as aduce in discutie finalul filmului About Schmidt (sper ca l-ati vazut, iar daca nu musai trebuie vazut) in care un tip cu ceafa lata (unul Jack Nicholson) da in plans avand absolut toate motivele sa o faca…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ma rog, pentru ce-i care n-au vazut filmul scena aceasta poate parea teatrala si lipsita de sens. Pentru cei care stiu cum a ajuns intre timp Jack Nicholson scena poate fi o sursa de plans inca si mai consistenta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Filmul acela a fost ca o urmă de premoniție, realitatea depășind filmul
ApreciazăApreciază
Am văzut filmul. Bilanțurile mă fac să plâng și în viața reală, darmite în film. Cât despre dispoziția în care ești atunci când vezi un film, este foarte adevărat că ești mai mult sau mai puțin sensibil la povestea filmului prin acea raportare la sine. Mă uitam cu fiică-mea la o comedie cu un câine greu educabil, care provoca tot felul de situații comice și îmi curgeau lacrimile pentru că mi-am amintit de propriul meu câine, în perioada lui de glorie.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Bărbații sunt niște sentimentali. Îmi aduc aminte că și eu am lăcrimat la ”Mystery Men” (1999), un film de o mare intensitate emoțională.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt convinsă că bărbații sunt sentimentali, doar că modelul socio-cultural european nu prea îi lasă să arate acest lucru. „Nu dă bine: ești bărbat sau ce?” Filmul care te-a emoționat e o comedie, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cercetați și alte modele socio-culturale, de exemplu cel japonez. Este mai egalitar, acolo nici femeia nu își exprimă sentimentele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate există o legătură între reprimarea emoțiilor și rata crescută a sinuciderilor. Mereu mi-a fost teamă de oamenii prea calmi, întrebându-mă unde se duce atâta tensiune neexteriorizată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. Da, filmul e o comedie/parodie. Nu lăcrimez la drame.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Orice om original, normal, natural, rational-sentimental, îsi manifesta sentimentele exteriorizându-le aparent vizibil prin râs, indiferenta sau plâns, dincolo de aspectul si/sau conformatia lui fizica. Doar cei morti sufleteste, sunt insensibili la semnalele bucuriilor si necazurilor percepute dinafara fiintei lor.
Sa-ti fie viata binecuvântata doar cu liniste , pace si doar lacrimi de bucurie si fericire în Sufletu-ti sensibil si rebel !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa cred și eu: un om în carne și oase, viu, râde și plânge. Indiferenți nu am văzut încă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi pare nespus de extrem rau ca doar eu si numai eu am apreciat acest mesaj de un comic fabulos al d-lui Iosif (arfuridi). Amfitrioana nu se pune la socoteala (dintr-o serie de motive care nu merita trecute in revista). Preupun ca ceilalti oaspeti ori nu l-au citit deloc ori l-au parcurs cu mare superficialitate caci altminteri nu se poate sa nu dai, asa ca din greseala, un like acestei sarabande de cuvinte, o sarbatoare cotită a comicului cu moț. Omul original, normal, natural, rational-sentimental, îsi manifesta sentimentele exteriorizându-le aparent vizibil, eventual prin indiferenta (!!!), in timp ce omul cel mort sufleteste ramane indiferent la semnalele bucuriilor si necazurilor percepute dinafara fiintei lor. Care-i unul? care-i altul?… Din aceasta dilema nu puteti iesi. N-am aflat inca nimic despre omul inautentic, anormal, artificial, irational-asentimental si despre cum anume nu s-o manifesta d-lui fata cu „semnalele bucuriilor si necazurilor percepute dinafara fiintei lor”… Conu Leinida Iosif (arfuridi) este un mare filozof si mi se pare o mare nedreptate strigatoare la cer, ca d-lui este lasat sa treaca prin spatiu cam nebagat in seama. Mi-ar parea nespus de extrem de bine daca semnalul meu de alarma de sirena ar trezi in constiinta colectiva a vizitatorilor acestui blog impulsul si imboldul necesare pentru a aduce asupra mesajelor d-lui Iosif atentia cuvenita si pentru a spori semnificativ numarul de aprecieri (macar cu simplu like, daca nu chiar si cu cateva vorbe de elogiere) acordate monumentalelor perle livrate publicului din preaplinul autorului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se duce cineva sa vada The Joker? Exista in sala bărbati (sau femei, de ce nu?) care să usuce lacrimile?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu! Am fost la Joker și mi-a plăcut grozav. E foarte ofertant ca tematică și mesaj. Am observat ca cei care au vazut Joker se împart în două mari categorii: cei cărora nu le-a plăcut deloc și cei ca mine. Eu personal nu am plâns pentru că sala era foarte plină și m-am jenat. În plus, poți să nu plângi, dacă ești mai tare de înger.
ApreciazăApreciază
Joaquin Phoenix face un rol extraordinar, filmul merită văzut măcar pentru prestația actorului. Nu spun mai multe, filmul trebuie văzut.
ApreciazăApreciază
Pai o sa-l vad foarte curand, motiv pentru care am gasit cu cale sa-mi fac curaj, imprumutand de la altii. Bine ca am gasit de la cine. Sper sa nu-mi ceri dobanda mare. 🙂 Eu astept filmul de multa vreme (sunt fan Joaquin Phoenix inca de pe vremea Gladiator-ullui) asa ca sper sa nu viu dez-amagit… Ai vazut cumva (si) Irrational Man?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu l-am văzut, dar pare să-mi placă. Tot cu Joaquin, „Walk the line”, o biografie a lui Johnny Cash.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am vazut „The Joker”. S-a creat astfel o a treia categorie de public. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să ghicesc! Nu e o poziție neutră, în mod cert. Nu ți-au plăcut mesajele, pentru că sunt înfricoșătoare. Personajul principal îți pare exagerat. Sau cum?
ApreciazăApreciază
Nu frate nu, „mesajele înfricoșătoare” si „violenta exagerata” nu m-au deranjat catusi de putin, (pentru ca in comparatie cu mesajele si violenta din alte filme sunt in fapt palide, si pentru ca sunt tabacit la asa ceva). Ba chiar la scena cu baia de sange si cu piticul terifiat care-si cauta scaparea am dat in ras (spre rusinea mea,:) ) M-a deranjat cumva ca cu toata scremerea regizorului si a actorului filmul a ramas totusi cu un aer de insailare, de improvizatie, de artificial, incomplet si neconvingator in felul in care a construit pledoaria pentru mesajele alea înfricoșătoare. Treaba americaneasca facuta pe genunchi din clisee, ma rog cu profesionism si indelunga experienta cinematografica. Pai baietii astia daca ar vrea sa invete ceva meserie in materie ar trebui sa-l studieze in amanunt pe Lars von Trier ca sa se apropie cat de cat de niste rezultate. Toate comentariile si „incitarile” anterioare difuzarii filmului erau mult exagerate, in scop commercial. Poate ca bietul Joaquin Phoenix o merita Oscarul pentru munca din acest rol, (ca sine altcineva?) dar filmul si rolul sunt departe de a fi memorabile. Iaca niste intamplari oarecare de la Hollywood, bagate in malaxorul commercial. Imi pare rau ca m-am grabit sa ma bag in acest business (de dragul lui Joaquin Phoenix) si sa fiu parte din incasari. Puteam astepta linistit sa vad filmul gratis alta data. Nu era nicio graba. Dar, na,, uite ca pana la urma m-am lasat pacalit, desi, pana acuma (in genere, cu unele exceptii), am reusit sa evit acest gen de pacaleala. Ultima oara cand mi s-a intamplat a fost cu „Avatar”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atinge probleme sociale cum ar fi asistența socială sau sistemul de asigurări medicale. Vorbește despre modele sociale și cum poți deveni un model, implicarea presei în crearea de curente etc. De asta mi se pare infricoșător, pentru că mi-e ușor să găsesc corespondentul real al lui Joker (il văd des pe la tv si e model pentru jumatate dintre români). În CTP am încredere, de obicei, e un cinefil andurant, dar Joker nu ne-a spus același lucru (firesc, de altfel). Faza cu piticul mi s-a părut extrem de amuzant-grotească, nu puteai să nu râzi. Scuze pentru incoerență, încerc să fac mai multe lucruri deodată, și cum nu sunt Napoleon..
ApreciazăApreciază
Imi place insa ca pana si „durul” CTP s-a lasat pacalit de „mesajul” filmului si-l critica dand cu el de pamant taman din directia asta, furnizand genul de contestare care le convine de minune autorilor filmului. Nu e frate niciun anti-umanism in filmul asta in asa zisa idee care vrea sa acrediteze „post-factum, post-mortem” idea de absurd si hazard a violentei care se coaguleaza si se condenseaza in cate un ins care-si absoarbe energia din societatea care l-a produs. Pur simplu tot ceea ce I-a depasit pe regizor (raman la parerea ca regizorul a fost total deposit) partea ramasa in aer, a fost declaranta a fi fiind partea infricosatoare si imprevizibila a naturii umane. Nici vorba de asa ceva. Este doar un rahat confuz pe care domnul regizor n-a stiut cum sa-l resolve, neasumandu-si insa nicio responsabilitate pentru limitele si neputintele sale, preferand sa sugereze ca partea aceea e ceva asa de colossal incat nimeni, nici macar bunul Dumnezeu, n-ar fi putut s-o resolve si s-o redea mai bine in film. Nici vorba de asa ceva. E o mare reusita ca filmul reuseste sa fie atat de comentat. Un film bun, dar nu mare branza.
ApreciazăApreciază
Mda, acesta este cuvantul care reda adevarul: „atinge”, atinge probleme sociale, una alta,.. Autorul stie, ca toata lumea, care e treaba in privinta asta si le baga in film, stiind ca n-are cum sa rateze asentimentul publicului doar ca le baga de-a valma, cu forta, artificial, neartistic, ca sa fie… daca ma intrebi ce nu-mi place la film este tocmai ca nu e destul de violent si de convingator, ci mai degraba superficial si improvizat. Partea care-mi creaza disconfort mental si emotional, privind filmul, nu este nici meritul nici in controlul autorilor filmului (regizor-actori), ci este colateral, rezultat al insasi superficialitatii autorilor care se includ involuntar ca ilustrari ale mesajelor pe care si-au propus sa le difuzeze spre public. Culmea este ca par a dori sa-si asume rezultatele, pe ideea ca måi, filmul meu te-a trimis cu gandul acolo, apoi inseamna ca e meritul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevarul este că, acum, când s-a mai răcit, mi se pare că mesajele au fost înghesuite în film pentru a fi bifate, iar povestea este cam subțire. Avatar zici? Un film frumos, foarte vizual, la fel ca „Viața lui Pi”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-au placut si Avatar si Viața lui Pi pe partea peisagistica… Parca ar fi fost facute cu ajutorul lui Paulo Coelho… transpus din fraze in imagini…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si totusi, cu toata filozofia, filologia, religia, stiintele culte si o culte, logicii si psihologiei lumii „moderne” contemporane 3D, personal constat, cât de mult este omul atras, înselat, manipulat de si spre 2D, intuind ca cei câtiva supermani sireti din vârful PiRaMiDei, sa va dirijeze si conduca prin tehnologia lumi nilor, viselor produse colorate si regizate, expediate prin „canale subterane” smar tele tfilmelor, spre 1D, apoi servite la (mese) masele inconstiente, consumate, digerate, otravite, rezultatul…moarte… ! 🙂
„Nu va inselati: „Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit.” Ce seamana omul, aceea va si secera.”
„Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grâu; ce va răsări nu va da făină şi, dacă ar da, ar mânca-o străinii.”
O seara binecuvântata, cu liniste bucurie si pace, drag Suflet rebel !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vorbiti foarte abitir d-le Iosif. Ati fi bun de ministru. La interne sau la justitie. In guvernul mondial. in 0D. 🙂
Ci numai nu va mâniati, si stati cu binisorul sa nu dam naiba in vreo fandacsie globala sau, si mai rau, in stenahorie ori ipohondrie socio-antropologica multi-dimensionala la scara meta-planetara. Ca deh, noi acuma ca fiinte 4D (4D d-le Iosif, 4D, cu asta ne ducem traiul, nu altminteri), n-avem multe minti si suntem si cam nevricosi din fire. Totusi sa stiti ca Bubico nu-i chiar asa de negru in cerul gurii si va faceti prapastii cam degeaba… Dati impresia ca la d-voastra fandacsia-i gata si n-are leac. Haide fiti barbata, va rog io, un con-frate de-al d-voastra de 4D, leonizi amandoi si cu Zoe zece… Care ne si-ntrece. Incercati? Puah…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu contest ca va duceti traiul în 4D, cu ten dinte spre 5D, însa cele 4D cardinale, sunt amplasate în doua emisfere globale…
ApreciazăApreciază
Pai, dupa „stiinta” noastra, si chiar si dupa con-stiinta a-sociata, emisferele nu pot fi decat globale. Trebuie musai sa fie un glob ca sa putem vorbi despre emisfere, nu?. Adica ca cele 4D se refear la glob si la emisferele sale ca context al ducerii traiului. Prin urmare zicerea d-voastra cu accente pseudo-ezoterice, nu contine niciun mesaj per se, fiind un semnal gol de continut, care indica ca existati si vreti sa va faceti cunoscuta existenta… atat si nimic mai mult. Iosif – vorbitorul in dodii false care s-a auto-convins ca ar exista mesaj in zgomotul existential pe care-l produce spontan in spatiile virtuale. Fiti domnule serios, ce naiba, si nu mai umblati cu tirade din astea ieftine bune pentru gura-casca, in incercarea de a evita sa va auto-asumati ceea ce sunteti… Veti reusi sa fiti nimic de tot, tot incercand sa pareti mai mult decat sunteti…
ApreciazăApreciază
(999)Noua ne place de d-voastra mai ales ca când aveti tranzit frecvent, pe frecventa repetitiva a batutului si scarpinatului de mâncarimi cerebrale lombare, mai ales cele frontal-orbitale…
ApreciazăApreciază
Si noua ne place de noi insine in special cand reusim sa facem cate un guvid sa-si iasa din sine si sa-si dea in petec, etalandu-si adevarata natura, in contra imaginii artificiale pe care si-a tot construit-o prosteste dar cu migala, facandu-l asadar liber pe acesta. Este o treaba mare pe care n-o poate face chiar oricine. Iata ca noi am facut-o, asa ca simtiti-va liber sa va dati in petic fara ingradire. Se pare ca este singurul fel in care puteti fi scos din clisee rigide si abureli mistico-conspirationiste. Ma rog, ceea ce produceti liber de aceste clisee denota o natura precara, dar libertatea de a va etala acea natura e un castig, si nu unul oarecare. Datti-i-nainte stimabile.
ApreciazăApreciază
„Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.
Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.” – שְׁלֹמֹה –
ApreciazăApreciază
„D-le Iosife”, cu siguranta ca unul dintre noi e nebun (nu spui cine, persoana importanta), insa citatul pe care-l propuneti nu se potriveste nimanui, pentru ca un nebun se va considera intelept indiferent cum i se va „raspunde”, fie rational si logic, fie dupa nebunia lui. Nu conteaza. In tot cazul cel care tine cu tot dinadinsul ca nebunul sa nu se creada intelept este nu doar inca si mai nebun ci prost de-a binelea.
P.S. De ce va tot schimbati pseudonimul sub care comentati? Va e teama ca-l faceti de rusine pe prea-inteleptul Iosif prin vorbele proaste pe care le rosteste Adam? Sau este scapare nevinovata… gen bancul cu „adam”… A damblagit Iosif. Exista si un banc cu „Eva”. E valabil si pentru „Anunim”.
ApreciazăApreciază
Ce va mai place sa va dati cu vaseline si uleiuri esentiale minerale, rafinate din titei, sa nu va udati la… barca ! 🙂 🙂 )))
„Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruieşte înţelepciunea şi slava”
„…nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.”
ApreciazăApreciază
@Iosif – sunteti comic in varianta caraghioasa. Grandilocvent si fanfaron vaditi o aroganta rizibila dand unei harjoane nevinovate dimesiunile unei dispute intre intre un intelept (Iosif este un intelept, nu?, preocupat de lucruri serioase, inalte, dumnezeiest) si un nebun insolent. Sunteti amarnic si fudul dar si involuntar simpatic in prostia d-voastra. Pe mine ma amuza schimbul de replici cu domnia voastra, mai ales felul in care va scremeti sa va luati in serios, incercand s-o dati cotita din orice pozitie… ping-pong. Sper ca si matale te amuzi dincolo de aerul scortos de „persoana dintr-o bucata” care nu stie de gluma. Caci deh cine vinde Adevarul Absolut Atemporal si Transce(n)dental nu poate fi decat o persoana extrem de serioasa, sobra. Presupun ca d-voastra chiar asa va vedeti si va considerati cu toata sinceritatea fiind dintre cei care confunda usor sinceritatea cu adevarul, ceea ce va si impiedica sa realizati ca prin felul in care va manifestati faceti exact lucruruile pe care le reprosati altora: sa va promovati ego-ul in detrimentul altor ego-uri. Atat si nimic altceva. Sa va cer sa vedeti ca in fapt nu-i nimic de reprosat in contextul dat ar fi deocamdata mult prea mult, o pretetie prea mare. Mai aveti mult pana departe. Pentru a va infiinta va trebui sa va desfiintat mai intai. Nu stiu cum altfel ati putea iesi din inercuirea si de sub asediul sub care va tineti singur, de buna voie si nesilit de nimeni altcineva. Iosif – bogatul care sta in locurile de jos findca n-are loc la dregatorii din cauza nebunilor. Serios?
ApreciazăApreciază
„Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.”
ApreciazăApreciază
Mai dar apocaliptic mai sunteti. Si neprihånit, nu? Amarnic si plin de planuri. Domnul cu d-voastra, cel bun.
ApreciazăApreciază
@Iosif Neprihånitul – Daca nu dati si niste acatiste e tot degeaba.
ApreciazăApreciază
Sper ca gazda noastra, fiind (totodata) o persoana foarte toleranta, contabilizand plusurile si minusurile aduse de hârjoanele vesele dintre d-ni Iosif & Goe, sa nu iasa la negative si sa se mâhneasca instant taman acuma in prag de weekend, ci dimpotriva sa aprecieze materialul de studiu oferit gratis. Mie in tot cazul imi da cu plus…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunteti prea-plini de EU-ri pocesate industrial de stiinta moderna contemorana, infestati de microbii trufiei care va afecteaza rationamentul gândirii modificându-va si distorsionând perceptia AAAE, facându-va sclavul propriei vieti (E)Goiste subiective, E=mc2, relative, incerte, imprevizibile, limitate ce conduc inevitabil omul spre suferinta, nefericire si finalitate…moarte. Punct.
ApreciazăApreciază
Serios? Vai. Dar de ce va framanta pe matale grija noastra? Am impresia ca cersiti mila, indurare…
V-ati facut, d-le Iosif, o auto-descriere foarte draguta in dulcele si nostimul stil iosefian, voluntarul-involuntar. Zbaterea domniei voastre, desi are o nota tragica, este eminamente caragioasa. Sunteti o mica-caricatura care chinuie sa se ia in seama si sa vorbeasca radical pentru a-si pune la PUNCT interlocutorii, reusind insa sa-si etalaze neputintele si jalnicia cu staif mistico-conspirationist. N-aveti har si pace. Sunteti o pata pe reputatia lui Iosefini. Haide d-le iosife-adamo-999-contorsionistus, terminati cu schelalaiala si cu prostiile care conduc inevitabil omul (nascut din femeie, nu?) spre suferinta, nefericire si finalitate…moarte. Punct? Dar disperat mai sunteti ca creatura. Incercati niste puncte, puncte, si, din cand in cand, cate un semnul mirarii: Punct si virgula!
ApreciazăApreciază
@adore – Sunt suparat pe tine. Foarte suparat. 🙂 Pai nu mai zici tu nimica de atata amar de vreme… Nicio proza acolo cat de mica, ceea ce ii da admirabilului d.Iosif (Cornel) ocazia sa-si consume toate energiile scriboreice si frustrarile ontologice pe Arca lui Goe.
ApreciazăApreciat de 1 persoană