Oameni

Proză scurtă. Aiureli sf

De pe • ( 51 comentarii )

Autoritățile anunțaseră că primăvara își putea relua cursul, ca urmare a ridicării interdicțiilor. Orășenii primiseră vestea cu nedumerire și o viermuială neobișnuită începuse în spatele ușilor care nu mai fuseseră deschise din vremuri uitate. Vacarmul din case reverbera pe deasupra străzilor pustii, cu asfaltul întors către cer, precum intestinele unui animal uriaș, răscolit de invizibile hiene urbane. Primăvara, eliberată de restricționări, dăruia un soare generos și o verdeață pârjolită, mirosind a început de toamnă. Ușile închise începuseră să-și scârțâie balamalele înțepenite, într-o încercare timidă de deschidere spre necunoscut. Întâi au apărut pe trotuare niște fețe bătrânicioase, ridate de timp, cu socotelile aproape încheiate cu viața, grăbite să-și ia premiul nesperat: lumina zilei, căzând perpendicular pe ridurile bătrâne. Apoi au apărut, pe ici, pe colo, oameni tineri, unul câte unul, cu mâinile puse streașină deasupra ochilor, pentru a-și proteja retinele dureroase. Erau eleganți, curați și dichisiți, îmbrăcați în hainele cele bune, mirosind toate la fel – miros de depozit închis și lipsit de aer. Un lux inutil și trist se revărsase pe străzile cenușii: paiete, mărgele, culori cu acrilatul intens, eșarfe sau pantofi cu toc își căutau un rost pierdut. Femeile zăboviseră în fața oglinzilor, compunând figuri vesele și sănătoase, de sub care răzbăteau, ca niște erori structurale, grimase de spaimă și matități galbene-verzui. Pielea nu-și regăsea nuanțele de altădată și se încăpățâna să etaleze nuanțe împrumutate de la lumina becurilor ecologice sau a neoanelor oarbe. Vacarmul din case umpluse străzile și, cu o bravură inconștientă, începuseră să se formeze grupuri mici. Acestea sfidau rațiunea și, cu o supremă inconștiență, apropiau umeri și capete, într-un început de conversație despre starea probabilă a vremii. Priviri critice, înțelegătoare sau superioare, cercetau chipurile învecinate. Înduioșător era că fiecare se privea pe sine cu toleranță, convins că pielea lui nu e galbenă sau că hainele lui nu miros a timp oprit în loc. Copii, strânși cu putere de mâinile străvezii, începuseră să se zbenguie ca niște ieduți, pe picioare nesigure. Unii dintre ei vedeau pentru prima oară altceva decât spațiul casei în care învățaseră să meargă și să vorbească, descoperind cu naturalețe că familiara lume virtuală poate fi concretizată. Probabil că părinții, acești zei cu puteri nelimitate, făcuseră posibil ca lumea virtuală să poată fi palpabilă, într-o manieră imperfectă și aspră. Adolescenți rușinați de hormoni adormiți ridicau, doar puțin, bărbia din piept, pentru a arunca pe sub pleoape grele de lumina soarelui câte o privire spre alții asemenea lor. O frumusețe galben-verzuie, potențată de culorile tari ale veșmintelor, se insinua în aerul primăverii declarate. Și atunci, unul din ei, cu ignoranța și curajul specifice vârstei, a făcut un gest inimaginabil, care avea să facă înconjurul lumii prin intermediul canalelor de știri. Martorii, paralizați de grozăvia gestului, au înghețat în posturi neverosimile, așteptând un deznodământ iminent. Adolescentul inconștient își ridicase bărbia din piept, înălțând fruntea galbenă spre soarele dureros și, cu mâinile transparente ridicate ca niște aripi, a îndrăznit să facă „gestul”: a tras cu putere aer în piept, umflând plămânii anemici până la cea din urmă alveolă.

Categorii:Oameni

51 de răspunsuri »

  3. Faina revelatie ! Felicitari !
    Nu mi-au placut niciodata chinezariile ieftine, imitatii, falsuri, copii sclipitoare în soarele ce rasare, ambalate în cutii strident colorate, artificiale, aparente iluzorii, amagitoare, trecatoare, virtuale… Huawei Société…:) 😀 )))

    Apreciază

    Răspunde

  6. @Adore – Uneori acest gen de literatura SF (sfânta?) se mai numea si „de anticipatie” (patronata candva de un personaj controversat – Alexandru Mironov)… Desi angro si en detail prozele si comentariile tale din ultima vreme (corono-times) degaja o unda de pesimism, anxietate si melancolie neagra (ceea ce trebuie sa marturisesc spasit ca ma surprinde intrucat aveam o cu totul alta impresie despre tine si, din doua una, ori impresia mea a fost fundamental gresita, ori s-au intamplat intre timp lucruri grave, de care eu habar nu am si care au reusit sa te schimbe rapid in asa hal incat sa mi te faca de nerecunoscut), totusi in aceasta proza pseudo-SF de anticipatie se intrevede o speranta consistenta pe care dupa cate remarc nimeni n-o apreciaza (mai toti comentatorii scuipandu-si in san si zicand-si Doamne freeste). De ce oare? Povestea ta fantastica se incheie cu happy end. Se bazeaza pe niste premise teribile dar in final se pare ca supravietuitorii vor trai fericiti pana la adainci batraneti. Nu?

    P.S. N-as putea spune prea exact de ce anume, dar am sentimentul ca in completarea textului tau s-ar potrivi de minune textul acestui interviu” SORIN LAVRIC: Ce ne doboară nu e un microb, ci psihicul nostru adus în pragul surescitării apocaliptice.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

      • Pai cred ca mai ai de asteptat violul ala pana prin mai. Dupa estimarile mele (sic) cam atunci va fi apogeul pandemiei virale. Cat priveste psiohza colectiva extinsa la scara planetarara, deh, n-am idee nici cand va atinge apogeul si nici ce consecinte va produce. Eu inca mai sper ca coana Omenirea n-a înnebunit de tot, taman acu, inainte de menopauza. Dar, cine stie, poate sunt prea optimist. Vorba lui Jen-Paul Sartre Belmondo: „Scarbos factorul uman”.

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

      • Trump (disperat) zice ca or sa moara mai multi oamenii care se vor sinucide din cauza dezastrului economic post-carantina prelungita, decat de viroza chinezeasca, ceea ce nu-i chair imposibil sa fie adevarat. Partea cea mai comica a acestei tragedii este ca nu exista motive reale pentru consecinte atat de grave, altele decat cele legate de psihoza la om si omenire. Prea suntem nevricosi si dam in fandacsie una doua si din fandacsie in pandemie, in bulimie, in recesiune si altea alea, cand de fapt nimic essential nu s-a intamplat. Singura problema mare pe care omenirea realmente o avea inainte de pandemie era ca se plictisea teribil. O plictiseala cronica si incurabila. O simpla epidemie de gripa nu ne putea scoate din plictiseala, era nevoie de o apocalipsa in toata regula. Si asta nu vine cu una cu doua. Trebuie musai stimulata, preconizata, anticipata, premeditata, sustinuta, cu trup si suflet. Altminteri se stinge si ne lasa cu buza umflata. Si ne intoarcem iarasi la politica, la corectitudine politica, la incalzirea globala, la Elodia, la Greta… Dorinta morbida a unei apocalipse (ateista sau mistica, nu conteaza) pare sa fie purtata, in secret, in mintea si sufletul multora (prea multor), precum bastonul de maresal in ranita fiecarui soldat. Pai nu va uitati la genul „iosif”? Sau la genul „opus”? Si nu ma gandesc la nicio conspiratie dirijata, ci la o simpla nebunie colectiva, produsa de plictiseala si de faptul ca ni se urase cu binele. Cat sa mai fi suportat un bine caldut? Duca-se…

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

      • Sa ne dizolvati? Impreuna? Vai mie… Adica, ah! Asta suna teribil, a anihilare particula-anti-particulara… O recatie care nu con-duce chiar la nimic (dupa cum ar sugera termenul „anihilare”)… ci la o explozie care ar elibera o energie suficienta incat s-o spulbere si pe chimista. Si apoi, d-voastra inca nu stiti ca suntem cu totii conectati deja, unul si acelasi, inclusiv domnia voastra, dizolvati deja impreuna in acelasi univers. Daca-i excludem (din politete) pe ceilalti de fata, dizolvarea asta ar aduce cu un dragutz menage a trois (cu o chimie speciala intre quark-urile acestei sfinte treimi). Va bagati?

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  13. 🤭 când era vorba că vin refugiații prin 2015 o cunoștință ce are tangență cu chestii dd astea de catastrofă zice: bă! Am pregătit corturi, infrastructură și chestii. Sunt chiar dezamăgit, nu vrea să vină nime în România.
    Așa se pare și acum. Ce naiba, nici virușii nu stau la voi?😳

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • Are si boala asta demnitatea ei. Nu?

      Culmea snobismului e sa ai Corona-virus azi. Ca maine oricum are toata lumea. (Desi s-ar putea sa fie nu culmea snobismului ci a pragmatismului, ca cine face azi are sanse sa prinda ventilator in spital. Maine, nu se stie). 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

    • Oricum ne tragem cu totii din Adam si Eva, nu? Incest de sus pana jos. Si apoi ce? De menage a trois platonic n-ati auzit? 🙂 V-ati gandit imediat la… hârjoane liber con-simtite… Ceea ce denota ca supararea d-voastra pe „lumea aceasta” nu-i chiar iremediabila. 🙂

      P.S. Va recomand sa cititi „Cu usile inchise” de Jean-Paul Sartre. Sau cel putin cronica piesei aici: Infernul sunt ceilalti. Oare?.

      Apreciază

      Răspunde

      • Infernul sunt ceilalti.oare? Am citit așa ca din avion. De unde naiba scot oamenii atâtea cuvinte? Adică în alfabet îs niste litere , câteva. Cum naiba le permurați de scoateți miliarde de cuvinte și le legați în miliarde de scrisori și sute de mii de cărți?

        Apreciază

        Răspunde

      • Din avion??? Cu ce companie zburati? Dupa cum puneti intrebarile cred ca nu de avion este vorba, ci mai degraba de o farfurie zburatoare inter-galactica. Poate ca pe planeta d-voastra extraterestra functioneaza mai bine telepatia, sau transmiterea informatiilor pe cale olfactiva, ca la furnici… dar aici, din pacate, mesajele se construiesc din cuvinte. Mda, merge cam greu, dar asta e. La inceput a fost cuvantul. La sfarsit tot asa. Sa va fac un desen?

        Apreciază

        Răspunde

  15. Ultimul razboi mondial spiritual invizibil …Goog(le) & Ma(goog(le) 🙂 😀 )))
    Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei !

    Apreciază

    Răspunde

  17. Rebela, am promis că nu-ți mai laud articolele dar mi-e greu să mă abtin.
    Fiecare cuvânt stă la locul lui. Propozițile, fiecare pt ea și împreună deschid dimensiuni și țes lumi
    Chiar mă gândeam îngrijorată, ce a putut face acel adolescent de a indignat lumea. Apoi finalul ca o explozie de lumină.
    Un sf asemănător are ben elton. După ce îi citești romanele, rămâi îngrijorat 3 săptămâni, atât de plauzibile sunt.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  18. (999)Noi unA stim cine suntem,
    de unde venim si unde plecam
    dar voi nu stiti de ce traiti, ce rol aveti,
    si v-ati ascuns în noapte-ntre pereti… 🙂 😀 ))

    Apreciază

    Răspunde

  19. Dintotdeauna am iubit povestile nemuritoare, chiar de de când ochii i-am deschis, vazând lumina de la Soare. Apoi copil fiind la Tatal meu ce astazi locuieste-n cer, L-am perceput pe Fiul Sau întâi nascut din El… *EMMANUEL*…: 🙂 😀 )))

    Apreciază

    Răspunde

  20. Orice dar, oferit din inima celui iubit, se întoarce spre cel ce l-a dat, îndoit, întreit ÎNNOIT, înzecit, însutit sau chiar ÎnMiiT… 🙂
    Dă tot ce ai mai bun, lasă-ți visele să fie mari și grijile mici
    26 03 2020 | 18:16

    da-tot-ce-ai-mai-bun
    Foto

    Adevărul este că nimeni nu are dreptul să te judece. Oamenii pot cunoaște povestea vieții tale, dar nu vor putea simți prin ce ai avut de trecut. Ei nu-ți pot trăi viața. Lasă-i să spună orice. Uită de ei. Concentrează-te pe felul cum te simți acum, fă așa cum îți spune inima!

    Deci, 10 lucruri care ar trebui să le faci, chiar dacă toată lumea te va judeca:

    1. Ai grija de tine
    Relația ta cu tine însuți este cea mai strânsă și cea mai apropiată pe care ai avut-o vreodată. Dacă nu ai grijă de tine, nu poți avea grijă de ceilalți. De aceea grija de tine este cel mai bun lucru egoist pe care îl poți face.

    2. Fă ceea ce crezi că este corect
    Simte-te liber să mergi singur și să iubești această activitate. Nu lăsa ignorarea, dramele și negativitatea nimănui să te împiedice să devii mai bun. Când ești în armonie cu tine însuți – nimic nu îți poate zdruncina echilibrul.

    3. Mergi în drumul tău — acesta este unic
    Fiecare zi nouă este o șansă de a-ți schimba viața. Lucrează la realizarea a ceea ce vrei să vezi. Dă tot ce e mai bun, lasă-ți visele să fie mari și grijile tale mici.

    4. Abținete de la mediocritate și lucrează pentru a-ți atinge obiectivele.
    Visează mai mult, dar nu uita că pașii către vis sunt obiective pe termen scurt și realiste. Succesul este asociat cu munca zilnică asupra lor. Modul în care acționezi determină cine ești.

    Oamenii de succes nu se opresc niciodată. În fiecare zi fac cel puțin un mic pas care îi apropie de visele lor. Greșelile nu sunt un motiv pentru a renunța, învață de la ele și continuă să avansezi.

    5. Reglează-ți obiectivele și visele când ceva se schimbă în viață.
    Majoritatea tragediilor vieții se datorează faptului că atunci când apar dificultăți în realizarea unui vis, îl disperezi și îl abandonezi. Dacă vrei să învingi demonii și să iei totul din viață, nu devii atașat de un singur vis.

    Fii deschis. Poate că înainte, drumul este și mai frumos. Viața este imprevizibilă, dar întotdeauna aruncă noi oportunități pentru realizarea unui vis. Amintește-ți doar că uneori trebuie să-ți ajustezi visele și planurile.

    Este normal să te schimbi și să ai mai multe vise.

    6. Iartă-i pe cei care te-au jignit
    Iertarea este cel mai bun cadou pentru tine. Acest lucru îți permite să te concentrezi pe viitor, să înclini trecutul. Pentru a vedea clar potențialul viitorului, dă drumul la tot ce se află în urmă.

    Fără iertare, rănile trecutului nu se vor vindeca și nu poți avansa. Ceea ce s-a întâmplat în trecut este doar un capitol. Nu arunca cartea până nu citești până ultima pagină.

    7. Arată dragoste și bunătate.
    Dacă îți dai dragostea numai celor care, după părerea ta, o merită, vei fi surprins când vei afla că aceasta nu este iubire, ci numită judecată. Judecata este selectivă, iubirea cuprinde tot. La fel ca soarele și vântul, iubirea nu face excepții.

    Dragostea și bunătatea sunt un mod de viață. Acolo unde există iubire, nu există loc pentru
    condamnare, și acolo unde există condamnare, nu mai există un loc pentru iubire.

    8. Sprijină pe ceilalți
    Uneori, chiar și lucruri mici pot ajuta pe cei a căror inimă, s-ar părea, nu a putut mult timp să simtă și să iubească. Nu îți fie frică să pășești în întuneric și să ajuți pe cineva să iasă din ea în lumină. Amintește-ți, oamenii puternici se pot ridica pentru ei înșiși, dar îi susțin pe ceilalți și întotdeauna oferă o mână de ajutor.

    9. Nu lăsa eșecurile să te rupă
    Când te simți deprimat și se pare că totul a dispărut, nu fi timid în privința asta. Treci prin momente dificile, dar totuși înaintezi.

    10. Tine capul ridicat și zâmbește.
    Fiecare zi din viața ta este o pagină a istoriei tale. Nu există nicio șansă decât atunci când încetezi să le folosești.

    Advertisement
    Nu plânge despre trecut – vei supraviețui toate acestea. Nu zâmbi pentru a ascunde durerea, zâmbește pentru a o vindeca. Nu te gândi la toată tristețea universală, mai bine privește frumusețea care încă te înconjoară.

    © Articol tradus sau scris de P

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • ??? Pai nici n-am sireturi… Prefer incaltamintea cu elastic in care iti bagi picioarele fara alte complicatii. Bine acuma sunt in papuci deci cu atat mai putin, si sunt putine sanse sa fiu scos din papuci, ca n-are cine. Cat priveste „permisiunea”, cred ca glumiti. N-as avea cum sa accord vreun accord explicit de adresare si/sau tratatre, intrucat, by default, accept fara nicio retinere libertatea oricui de a se comporta oricum in HUVACA. Una dintre micile mele placeri este de a ma pune la mintea oricui si de a intretine harjoane cu acela sau aceea acolo, in zona sa de (dis)confort, in masura in care, ca d.Goe, sunt in stare sa intuiesc mintea si persoana cu pricina. Oi fi, n-oi fi, ramane de vazut. Prin urmare eu va multumesc pentru ca mi-at dat ocazia sa adulmec o mica mostra de ceea ce se presupune a fi o „smaranda”. S-alta data. 🙂

      Apreciază

      Răspunde

  22. Marine Lorphelin, interne à l’hôpital, dénonce les conditions sanitaires dans lesquelles oeuvre le personne médical pour soigner les malades du Covid-19. Une situation difficilement gérable qui pousse à bout l’ancienne Miss France.

    Un cri du cœur. Marine Lorphelin fait partie de ces personnes mobilisées au quotidien pour sauver des vies. Comme tout le personnel médical, l’ancienne Miss France, aujourd’hui interne, est confrontée à la détresse des familles touchées par le coronavirus et aux décès des patients. Epuisée par la situation, elle ne cesse de rappeler à ses fans sur les réseaux sociaux qu’il est important de respecter le confinement. La jeune femme de 27 ans a posté un nouveau message sur son compte Instagram dans lequel elle demande aux internautes de rester chez eux pour se protéger et protéger leurs proches. „C’est le plus important”, a-t-elle indiqué. „Il y a des jours plus roses que d’autres. En ce moment, le ciel est gris, avec beaucoup de souffrance dans les hôpitaux, pour beaucoup de familles…”, a-t-elle ajouté en légende d’une photo qu’elle a posté sur laquelle il est inscrit „A chaque jour suffit sa peine. Et bien aujourd’hui, ça suffit !”

    L’occasion également pour Marine Lorphelin de tirer la sonnette d’alarme sur les conditions sanitaires dans lesquels les médecins et le personnel médical travaillent. C’est sur la plateforme Renforts-Covid, mise en place par l’Agence Régionale de Santé d’Ile de France pour que des soignants – étudiants, professionnels, retraités – se portent volontaires pour apporter leur aide, que la reine de beauté a exprimé sa colère. Elle a ainsi expliqué que dans les hôpitaux, les masques et les blouses étaient rationnés. „On ne peut pas en utiliser autant qu’on le devrait pour notre sécurité, pour l’hygiène”. Une atmosphère „angioxène” liée à la surcharge de travail. „Les patients qui sont infectés par le Covid doivent être surveillés de très près, avec des fréquences de prises de constantes beaucoup plus intenses qu’habituellement”, déclare-t-elle avant d’expliquer que les „médecins craignent de contracter le virus” tant il est contagieux.

    Crise du coronavirus : „Je ne travaille pas encore 7 jours sur 7”, explique l’ancienne Miss France

    Marine Lorphelin est consciente que cette situation va encore s’amplifier avec le pic de l’épidémie à venir. „Là, ça va peut être être encore plus difficile”. L’ex Miss France se dit prête à travailler tous les jours de la semaine s’il le faut même si elle estime que le repos est indispensable. „Je ne travaille pas encore sept jours sur sept, on a quand même un petit peu de repos, mais s’il le faut on viendra davantage, c’est sûr. Tous les internes sont conscients de ça, on a tous renoncé à nos congés, on accepte de faire des horaires plus larges, de finir plus tard, de faire des gardes”. Dans cette période particulièrement critique, elle souhaite tout de même saluer la solidarité qui s’est créée naturellement. „Les infirmiers, infirmières, aide-soignants étaient en sous-nombre, vraiment débordés. Beaucoup d’entre eux se sont proposés pour venir aider en plus, sur les week-ends et sur les nuits. Donc on a aussi une vraie solidarité qui s’est mise en place”. Un petit message d’espoir.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  23. Marine Lorphelin, un intern la spital, denunță condițiile sanitare în care persoana medicală lucrează pentru a trata pacienții din Covid-19. O situație dificilă, care este dificil de gestionat, care împinge fosta Miss Franța la limită.

    Un strigăt din inimă. Marine Lorphelin este unul dintre acei oameni care sunt mobilizați zilnic pentru a salva vieți. Ca toți angajații medicali, fosta Miss Franța, acum stagiară, se confruntă cu situația dificilă a familiilor afectate de coronavirus și a deceselor pacienților. Epuizată de situație, ea le amintește fanilor săi pe rețelele de socializare că este important să se respecte izolarea. Tânăra de 27 de ani a postat un nou mesaj pe contul său de Instagram în care le cere oamenilor să rămână acasă pentru a se proteja pe ei înșiși și pe cei dragi. „Acesta este cel mai important lucru”, a spus ea. „Sunt zile mai roz decât altele. În acest moment, cerul este gri, cu multă suferință în spitale, pentru multe familii…”, a adăugat ea în legenda unei fotografii pe care a postat-o pe care este scrisă ” Fiecare zi este destulă problemă. Ei bine, astăzi, asta e de ajuns!”

    Este, de asemenea, o oportunitate pentru Marine Lorphelin să sune alarma cu privire la condițiile sanitare în care medicii și personalul medical de lucru. A fost pe platforma Renforts-Covid, înființată de Agenția Regională de Sănătate din Ile de France pentru îngrijitori – studenți, profesioniști, pensionari – să se ofere voluntari pentru a ajuta, că regina frumuseții și-a exprimat furia. Ea a explicat că în spitale, măștile și rochiile au fost raționalizate. „Nu putem folosi atât de mult pe cât ar trebui pentru siguranța noastră, pentru igienă.” O atmosferă „angioxen” legată de supramuncă. „Pacienții care sunt infectați cu Covid trebuie să fie monitorizate foarte îndeaproape, cu frecvențe mult mai intense de a lua constant decât de obicei”, spune ea, înainte de a explica faptul că „medicii se tem de contractarea virusului.” este contagioasă.

    Criza coronavirusului: „Nu lucrez încă 7 zile pe săptămână”, spune fosta Miss France

    Marine Lorphelin este conștient de faptul că această situație va crește în continuare cu vârf de epidemie să vină. „Acolo, ar putea fi și mai dificil.” Fosta Miss Franța spune că este gata să lucreze în fiecare zi a săptămânii, dacă ea trebuie să, chiar dacă ea simte că odihna este esențială. „Nu lucrez încă șapte zile pe săptămână, încă mai avem puțină odihnă, dar dacă trebuie să venim mai mult, asta e sigur. Toți internauții sunt conștienți de acest lucru, am renunțat cu toții la concediu, suntem de acord să facem ore mai mari, să terminăm mai târziu, să facem gărzi”. În această perioadă deosebit de critică, ea dorește să salute solidaritatea care a fost creată în mod natural. „Asistentele, asistentele, asistenții medicali erau sub număr, foarte copleșiți. Mulți dintre ei s-au oferit să vină și să ajute în plus, la sfârșit de săptămână și nopți. Prin urmare, avem, de asemenea, o solidaritate reală care a fost pusă în aplicare.”. Un mic mesaj de speranță.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  25. Scrii foarte frumos, am vrut deseori să-ți spun asta, dar n-am găsit cuvinte potrivite. M-am gândit că trebuie să aleg niște formulări care să aibă în vedere un stil aparte, să sublinieze anumite caracteristici. E un scris pe care îl poți simți și îl apreciez mai mult decât pot spune.

    Apreciază

    Răspunde

    • Contează mult pentru mine și îți mulțumesc. Distractiv e că și eu am vrut să-ți spun că-mi place cum scrii, dar, fără motiv, mi-am imaginat că ai putea fi deranjat de un comentariu lipsit de consistență. Ești un amestec de sensibilitate și curaj.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      • Cred că o apreciere sinceră tinde ea însăși spre deplinătate, deci prea multe neajunsuri nu văd să aibă. Așadar, eu am primit-o într-o notă mai mult decât consistentă, chiar onorantă. Observ că m-am complicat, tot ce voiam să spun e că m-a bucurat ce mi-ai scris și că nici vorbă să mă deranjeze astfel de lucruri. Să ne mai scriem cu bine!

        Apreciază

        Răspunde

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul