Oameni

Legea Boyle-Mariotte și focuri de armă

Ne-am luat o pauză și ne-am dus să mâncăm. Mic dejun comasat cu prânz, nu că nu am fi avut poftă, ci pentru că nu aveam timp. După standardele unei vieți sănătoase pe care nu reușesc s-o duc, mi-am scos pachetul pe masă: o cutie de brânză Făgăraș, un ardei gras și roșu și niște pâine prăjită. Una dintre colege, aspirantă și ea la viața sănătoasă, și-a scos un iaurt cu niște fulgi de ovăz și o banană. Cealaltă colegă (eram trei), complet insensibilă la principiile unei vieți sănătoase, și-a scos din paporniță un sufertaș cu fasole și niște gogonele de plesneau în dinți. Am lăsat naibii brânza, ardeiul, fulgii de ovăz și ne-am înființat la pomană de fasole. Era iahnie și bună, cu ciolan, kaizer și alte drăcovenii. Gogonelele- mortale, cu pielea intactă și roșioară. Am mâncat cu poftă, contracronometru, și cu siguranță că nu am mestecat de patruzeci de ori, pentru că în două minute golisem sufertașul. Cu burțile pline și cu Făgărașul neatins ne-am întors la treabă. La început a fost doar o moleșeală; ne mișcam mai greu, în viteza a doua. Apoi, lucrurile au început să se precipite: burțile ne creșteau vizibil și se întindeau mai mult decât permitea pielea. O colegă transpira abundent și cerșea un triferment cu voce stinsă. Crampe. Cealaltă colegă dispărea la fiecare sfert de oră în baie, de unde apărea mai relaxată. Eu mă țineam dârză și simțeam fizic și conștient, într-un mod dureros, că am pântec. Degeaba le-am vorbit despre relația dintre volumul gazului și presiune, despre Alfred Nobel și descoperirea lui sau despre principiile termodinamicii; fetele (și eu cu ele) sufereau. Noroc că ziua de lucru s-a terminat și am răsuflat ușurate (vorba vine, că abia mai suflam) când ne-am văzut în vestiar. Aici, altă belea, că fetele aveau fustițe care nu se mai puteau închide. Au plecat acasă cu șalurile pe burtă și cu poșetele ținute șmecherește peste stomac. Eu, încăpătânată, mi-am ținut respirația, am supt burta și mi-am forțat toleranța la durere până am reușit de mi-am închis blugii. Țeapănă ca o momàie sugrumată, cu mama urgiilor țipând în abdomen, m-am rostogolit spre parcare, să-mi iau mașina. Aici începe povestea adevărată. Am deschis portiera, am intrat chinuit în mașină și am vrut să-mi pun centura de siguranță. Corpul meu a făcut, vrei-nu vrei, un unghi drept, chiar în dreptul sensibilității Boyle-Mariotte, iar durerea a ajuns la cote mari. În acest moment au început focurile de armă, iar reflexele de apărare au funcționat impecabil. Mi-am băgat capul sub volan și mi-am pus mâinile pe cap, dar, mai cu seamă, am stat pitită un timp apreciabil, în timp ce rotițele din cap se invârteau. Ce dușmani am eu? Cine vrea să mă împuște? Sunt victimă colaterală într-un schimb de focuri între clanuri mafiote? Mi s-o fi spart parbrizul? Unde o fi glonțul? În șuvoiul nestăvilit de gânduri, cum ședeam sub volan, mi-am dat seama că intervenise o schimbare în trupul meu. Nu aveam sânge pe față, nici creierul nu mi se scurgea pe chip printr-o gaură de glonț; în schimb, o libertate neobișnuită se simțea în dreptul pântecului, acolo unde nasturele-capsă al blugilor cedase în butonieră și ricoșase cu o forță imprevizibilă în parbriz și de acolo cine știe unde, cu zgomote asurzitoare, asemănătoare focurilor de armă.Astăzi am spălat mașina și am găsit nasturele în portbagaj, după vreo doi ani de la „schimbul de focuri”. A supraviețuit spălătoriilor auto, bagajelor, vacanțelor și drumurilor.

Categorii:Oameni, Proza scurta

Etichetat ca:

17 răspunsuri »

  1. Delicioasa aventura, intra uneori pe gura! 🙂 ))
    Dincolo de legile fizico-chimice ale marilor savanti, cu premiul Alfred Nobel majoritatea decernati, iahnia de fasole cu ciolan, kaizer sau cârnati, este mâncarea de baza al adevaratilor soldati.
    Seara relaxanta si duminica binecuvântata, draga Adole……..!

    Apreciază

  2. De data asta proza e slăbuță dar mi-a plăcut titlul (denotă intenții literare serioase). Folosirea pluralului în ideea schimbului de focuri, în contextul în care nu aveai decât un singur cartuș la pantaloni (buclucașul nasture), sugerează că rafala pe foc automat, declanșată ca ripostă, a reușit să detensioneze situația. Presupun ca a fost un atac cu gloanțe oarbe (nu cu obuze) care a avut cel mult efectul unui mic atac chimic, care n-a necesitat folosirea măștii de gaze din dotare, ci doar ventilarea corespunzătoare a vehiculului, pe durata retragerii spre cazarmă.

    Apreciază

  3. Imi povestea un amic de turneele Filarmonicii romane, pe vremuri. Ca tot romanul in occident erau inarmati cu conserve. Din anumite motive s-a prelungit turneul si s-a terminat provizia, deci au fost nevoiti sa se aprovizioneze din piata putreda occidentala. Preferata era conserva cu fasole cu cirnati, era si f ieftina. Desi au fost consumate cantitati corespunzatoare raspunsul a cumva dezamagitor.
    Un violonist mai brunet ” ai dracu nemti, au scos basinile din fasole”

    Apreciază

  4. De vreme bunicica. adeca de cind am inceput a indragi pagina asta de worldpes, ma macina gindirea, de ce ai denumit la masculin si nu ai folosit sublima exprimre la feminim?! ori eu sint un mare tampit?! n-ar fi nicio mare greseala! aeasti un el ori un ea?! ca sa lamurim definitiv! 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s