Oameni

Lucru mecanic

De pe • ( 39 comentarii )

Un crâmpei de informație fără corp, pluteam în spuma cuantică din universul meu cel tânăr. Auzeam cum haosul meu se ciocnea de alte haosuri, iar din ciocniri se nășteau galaxii. Pedeapsa cosmică m-a găsit pe-o coadă de cometă și, dintr-o infinitate de posibilități, mie mi s-a deschis calea penitenței, ca un defect spațiu timp, sub formă de tunel. Coada de cometă, cu amintirea înscrisă în informația mea fără corp, va fi dispărută după o curbură bizară și un cert principiu al incertitudinii m-a împotmolit într-o mitoză banală. Am văzut, cu disperare, cum capăt o formă și gravitația mi-a devenit adevăr. Am reprodus o istorie a evoluției cu o plăcere amniotică, comparabilă cu seninătatea cozii de cometă. Am crescut și am trăit disperarea expulziei: m-am împotrivit din răsputeri, agățându-mă de un cordon ombilical generos. Dar blestemul tunelului m-a urmărit, presându-mi capul și umerii în dureri chinuitoare. Am văzut lumina prin ochii închiși și mi-am strigat nemulțumirea cu un efort ce mi-a umflat plămânii colabați. Plămânii m-au durut, ca o arsură sfâșietoare, dar nemulțumirea mea a produs bucurie și ei au zis că asta e viață. Apoi mi-au numărat degetele, iar eu am început penitența, executând un lucru mecanic nevolnic, de inspir și expir, în cicluri complete și inconstante. Pentru că nu am fost în stare să obțin perfecțiunea, lucrul mecanic a suferit abateri ajustabile într-o curbă emoțională lipsită de consistență: am fost fericit și trist, am iubit și am urât, am suferit și am produs suferință. Penitența a durat 500 de milioane de cicluri de inspir-expir, o nimica toată pentru vina cosmică de a călări o cometă. Ultimul expir, perechea decrepită a inspirului care mi-a ars plămânii când am văzut lumina, m-a eliberat de gravitație și mi-a redat neființa.  Defectul spațiu timp, cu formă de tunel, m-a adus acolo unde mi-e locul, pe coada cometei mele, în haosul care apucase să-și facă ordine printre sori. Am auzit iarăși muzica vibrantă a tânărului meu univers: sunt doar o informație fără corp și e puțin probabil ca vreun oarecare principiu al incertitudinii să mă mai facă vreodată martorul unei mitoze intrauterine.

Categorii:Oameni

39 de răspunsuri »

  1. Misto poem. Imi place cum amesteci si rasucesti cuvintele, crosetandu-le, ba la întamplare, ba in ordine, ba cu sens, ba fara sens, ba compact, ba in hiatusuri amenintatoare, in asa fel incat obtii, totusi, un tot cu formă, in formă de spirală ADN. Iar la sfârsit adaudi un bob zăbavă si de doi lei sperantă. Asta nu e proză scurtă. E poem. Misto poem.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Ma rog, cine foloseste lupa sau alte instrumente optice adecvate, sau poseda clar-viziune atavica, poate vedea in spatele poemului un roman fluviu, care se scurge pe Panta Rhei… in camp pseudo-gravitational, in sens strict entropic.

      Apreciază

      Răspunde

      • Noroc, bine zici. Deși și de aici se trag frici, fobii, precum claustrofobia și tristeți de fond neexplicabile. În vis mi-am amintit și eu, de mi-am explicat unele sentimente. În consecință am avut în acel moment o dragoste și respect deosebit pt tot ce se naște.

        Apreciază

        Răspunde

      • Se pare că, în momentul morții, memoria se descarcă ca un film ce merge pe repede, invers, pe un suport cilindric cristalin ( unii spun că acel suport este mintea adevărată, iar unii îi spun suflet). Dacă persoana își revine, are din nou acces la informațiile transferate.

        Apreciază

        Răspunde

        • Poate fizica cuantică va aduce lămuriri. Despre mecanica cuantică am tot citit și eu,, și am ajuns la concluzia că are mare lipici la tot prostul. De fapt, pentru a înțelege ceva din mecanica cuantică trebuie să fii tobă de fizică si matematici superioare. Am înțeles că nu înțeleg nimic și mă mulțumesc să aștept marile realizări ale mecanicii cuantice, cum ar fi teleportarea informației, care s-a realizat deja într-un experiment.

          Apreciază

          Răspunde

      • Dar ce anume ai tot citit despre mecanica cuantică? Sau doar te lauzi? Inteleg ca oricum nu s-a lipit nimic de tine. Teflon te cheama. S-a lipit de altii… Dar mecanica relativista iti place? Cum ti se pare? Ti se pare a fi fiind conciliabila sau ireconciliabila cu mecanica cuantica? De curiozitate. Dar, te rog, sa nu te eschivezi in genul Smaranda-Onofrei, daca s-ar putea. Hai, putin curaj. Esti volintir.

        Apreciază

        Răspunde

        • Păi să vezi…Ai văzut Breaking Bad? Că dacă nu l-ai văzut nu vei înțelege. Personajul principal era chimist, unul genial, profesor de liceu. E cam muritor de foame și își dă seama că poate obține ușor niște amfetamină, parcă (sau metadonă). Își dezvoltă ideea, afacerea etc, vedem cum devine un tip foarte stăpân pe propria persoană, dar și peste alții. Primește respect, recunoaștere etc. E un personaj puternic de care te atașezi. Își spunea Haisenberg. Mi-a plăcut filmul (mie îmi place chimia) și m-am uitat după Haisenberg, să știu și eu cu ce se mănâncă. Deci totul a pornit de la Breaking Bad. Am citit și despre prietenii lui Haisenberg…Planck, chestii. În rest-teflon.

          Apreciază

          Răspunde

    • Aaaa, asa… Mda… Am văzut si eu Breaking Bad, dar cred ca altul. Personajul principal era fizicist, unul genial, profesor de liceu. A ajuns apoi presedintre de tara… In sfarsit si mie imi place chimia si si chimistele (intotdeauna mi-au placut, chestie de chimie la mijloc)… cat despre mecanici neclasice om mai vorbi noi doi pe vreun topic de chimie organica… desi mai organica decat asta de acum nu stiu cum vom putea avea. Dar nu trebuie sa te sperii totusi, caci mecanica cuantica-cuantica n-o pricepe de-adevăratelea nimeni. Maximum ce poti să faci este să te reconciliezi cu ea. Ca meta-fizică nu ca fizică.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  3. Magistrala constructia spirituala imaginativa, exprimata si materializata în cuvinte si simboluri care asezate si împerecheate cu întelepciune elevata, alcatuesc configuratia complexa a informatiei genetice înscrisa initial de mâna Creatorului Suprem în molecula de ADN, prin Cuvântul AAAE întrupat, vândut,
    scuipat, batjocorit, rastignit, omorât,expus în toata nuditatea Lui perceptiilor simturilor primare, ale „omului faradelegii” care, de doua milenii, constient/inconstient L-au ascuns sub „obroc” oferind maselor pe sume imense imitatii si surogate artificiale, tinând generatiile închise în sclavia obscurantismului idolatru gri, închisa în acest glob de cristal mat, numit Terra, murdarit de carnea si sângele martirilor (care striga de aproape sase milenii razbunare) în care iluzia de libertate aparenta este oferita multimilor prin tunele si canalele subterane întunecate, cabluri, antene, si „sateliti a(E)rieni”, lucruri mecanice inteligente artificiale înselatoare, daunatoare, mortale.

    O zi sublima, învesmântata în Lumina Divina, draga ADOLESCENTREBELCOM !

    Apreciază

    Răspunde

    • @Iosif – ati produs (din nimic) un super-comentariu. Mega-image nu altceva. Bravo domnule. Se vede ca v-ati odihnit cateva zile bune. Stofa de creator sadea. Se vede de la o psta ca sunteti ruda cu tatal fratelui d-voastra.
      P.S. N-am inteles prea bine ce-i cu cele aproape sase milenii, dar nu conteaza. Vad in poza de pe video o piramida, poate ca despre asta sa fie vorba🙄👽 Sau te pomenesti ca e vorba despre piramida de pe dolar, cu ochi. Noi unul (1001) credem ca categoric bateti in ciocoi. Nu?👣

      Apreciază

      Răspunde

      • (999)Noi unA, nu batem pe nimeni, nici chiar pe cei ce ne-au batut, asuprit, oropsit si omorât. Mai batem uneori câmmpurile electromagnETICE, quANTICE, fotoNICE eterICE,pragMAT(r)ICE si adeSEOri sAuA sA priceAPA CAlu’.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • @Iosif – Mi se pare c-ati dat din lac in puţ… ăăă, ce voiam sa va spun, din punctul nostru de vedere, in afara de utilizarea absolut magistrala a majuSCULELOR (ca, na acuma, absolutul va apartine) noi unul (1001) va invidiem sincer si constructiv dintr-o mie si unu de motive, dar va si purtam pica din cauza ca ne banalizati reperoriul. Adica ca nu mai poate omul sa vina sa faca un comentariu asa mai grandilocvent si mai fitzos din punct de vedere semantic si lexicoLOGIC pe textele Adorei, ca pac veniti d-voastra cu unul de 10-15 ori si mai apoteotic, si mai bengos. Si nu mi-ar pasa daca astfel mi s-ar arunca in umbra textele care mi se scurg din glanda scriboreica in acest sub-sol bemol de la demisol, doar ca lumina (orbitoare) a textelor apocrife get-beget cu care veniti hodoronc-tronc, n-ar comtamina (ca un virus) totul in jur prin prejur. Doua, trei mesaje de-ale d-voastra, fac tot spatiul comentariilor sa arate la fel, de o pomposenie desavarsita. Dintr-o data toate mesajele devin extrem de caraghioase (inclusiv acesta), prin simpala alaturare cu predicile (superbe intre noi fie vorba, ale misionarului de rit alsacian ale Iosif Greblea apostolatum). Luat la intamplare orice comentariu de pe blogul Adorei poate fi catalogat simplu ca buna-ziua: Ce mesaj e asta? Pai un mesaj scris de un coleg de blog al lui Iosif Greblea. Aaaa…

        Apreciază

        Răspunde

  4. Hopaa , au aparut comentariile !!! Aseara ,tarziu , am fost tentata sa deschid lista de comentatori dar m-am abtinut si bine am facut . Prin urmare, am asteptat stiind ca acest „lucru mecanic” imbinat ingenios cu ” lucru cuantic” va avea nevoie de comentarii ceva mai elevate, de un nivel „cosmic ” nu” terestru” cum spunea deunazi o doamna. Da, la prima citire a „lucrarii” am fost uluita. Ceva cu totul nou, aparte. Doamna „adolescentarebela” asezata pe coada cometei sale privea ca observator, din viitor, nasterea universului sau tanar in cele mai mici detalii . Asta, cu trecerea prin tunel, m-a dat gata. Felicitari !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  5. Când ai ajuns să-ţi duci traiu’ntr’o lume aposteriorică, Briciul lui Occam pare a fi varianta câştigătoare. Când negi însă, apriori, ceea ce se’ntâmplă (atunci când asta chiar se’ntâmplă), briciul orbului e… 6 din 49!
    Hm

    Într’o lume’n care librăriile sunt curtate preponderent de casnice acneice ”buboiate” şi proaspăt îmbârligate, ori de cele născătoare de boraci (cu mulgătoare la cingătoare), veniţi la termen de cincinal… şi mno, când în această lume, cea mai cerută carte, e Cartea de bucate….

    …’ntr’o lume în care librarul îşi ferchezuieşte vitrina, aleatoriu (şi’n ordinea firească a zilelor săptămânii), cu bestseller-uri ce-şi trag osânza din titluri de’o şchioapă, gen:

    -(luni- că…iarba nu creşte!) Cum să faci primul milion
    -(marţi-că.. 3 ceasuri rele!) Azi mi-am pierdut virginitatea
    -(miercuri-că… zi de post!) În lumea lu’greblea (ori a lu’ Dorel whatever)
    -(joi-că ziua servitoarelor!) Cum ţi se rupe azi de ce poţi face’ntr’o mâine
    -(vineri- că vine vikendu’!) M-am săturat să tot aştept

    non-eu‘ se exacerbează violent iar trecutul îţi pare amărât şi sec; când mai e şi drojduit cu prostii şi umilinţe.. viitorul te loveşte cu iz de privată decât intelectuală.

    Când din vr’o 70 000 de cuvinte (cică!), unii n’au ajuns a folosi batăr parte din toate cuvintele ajutătoare şi de legătură, ori niscaiva pronume şi substantive sau verbe care se folosesc uzual în expresii şi locuţiuni… şi când şi doar atunci când (fuckingtoasele mă-sii!)… meme-urile, likcururile ori inimioarele, au acel ”bravo ai stil” mefistofelic…
    …
    când…
    ..
    atunci…

    ….când agorafobia masturbează cuvântul…
    ce scrii tu d’obicei, e aproape o blasfemie. Irefutabilă!
    …………
    So.Toţi cei enumeraţii(sic!) de mine mai sus, te vor condamna la moarte.
    Ştii asta. Moarte. Ardere pe rug, în Agora Proştilor! Fosta Piaţă a Imbecililor. Imbecili ce-‘şi aşteaptă…binevenitul laudatio, sperând altminteri, c’au fost dotaţi din născare-cum altfel? în rucsacul lor de mirmidoni şi de nime’n drumuri.. cu bastonul de mareşal al cuvântului. Bleah.
    Când după ce citeşti un text, rămâi doar cu… ”ana are mere” .. God bless you. Îţi meriţi soarta, crede-mă!
    …

    Om lăcrima câţiva la moartea ta.

    Şi?!

    ……….
    Binecuvântată eşti..
    Binecuvântaţi suntem.

    Mulţumesc.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  7. @Adore,
    Trebuie sa spun ca sunt inca bulversata de comentariul dvs, cel in care spuneti ce v-a influentat sa scrieti proza scurta de mai sus, considerata de mine a fi una aparte , „vinovata „ fiind tema abordata. Adica , ce spuneti acolo vine in contradictie cu perceptiile mele precum ca au existat alte influente si ca detineti destul de multe cunostinte de fizica cuantica.

    Prin urnmare, am considerat ca v-ati inspirat in primul rand din Scrisoarea I a lui Mihai Eminescu -partea cu Geneza Universului (începutul si sfarsitul)…
    Apoi , faptul ca proza are o multime de elemente de fizica cuantica bine inchegate -tunelul („efectul de tunel”) universul tanar, principiul incertitudinii ,spatiul -timpul ( teoria relativitatii restranse) haos etc – mi-a intarit perceptia ca proza a fost bine gandita si pregatita. Desigur, si imaginatia a avut un rol deosebit..
    Am mai crezut ca ati fost inspirata de insusi D-l Goe, prezent aici. In închipuirea mea a incoltit ideea ca ati citit cate ceva dintre topicile d-lui ( „Intoarcerea in SF-era lui Goe”)si ati intuit ca este pasionat de fizica cuantica. Vedeti si avatarul . 🙂
    Si nu in ultimul rand am avut impresia ca detineti cunostinte de psihologie cuantica , metoda revolutionara in cunoasterea pshicului uman: gandul si sufletul ca parti invizibile (cuantice ) ale fiintei umane , fara de care perceptia realitatii n-ar fi posibila.

    Ei bine , constat contrariata ca nimic din toate acestea nu se afla in spatelei prozei „Lucru mecanic”. . Aflu ca ati fost influentata pur si simplu de un prieten, dar si mai mult ,de un film artistic, in care personajul principal (un chimist”genial”) isi zicea (nu cunosc de ce)Heisenberg. Acesta este insa un nume arhicunosut -Werner Heisenberg – unul dintre fondatorii fizicii cuantice , de altfel a fost laureat(1932) al Premiului Nobel pentru „crearea mecanicii cuantice,…”

    Acuma , de ce va scriu eu toate acestea ? Pai pentru ca nu inteleg, citind comentariul buclucas , de unde vine lipsa de interes , teama etc de a citi ceva mai mult despre „misterele” acestei lumi invizibile ? Mistere ce au atras o pleiada de savanti (oameni de stiinta, cercetatori) iata :File: Solvay Conference 1927.jpg …o sumedenie de artisti plastici, compozitori, literati , filozofi, ba si teologi .
    Va scriu toate acestea intrucat vreau sa va determin sa nu respingeti ideea de cunoastere a chestiunilor de fizica cuantica. Nu trebuie neaparat sa cititi tratate , carti de fizica, destul de greu de digerat . . Sunt atat de multe carti accesibile celor ce vor sa cunoasca , cat de cat, ceva. Sunt convinsa ca va vor ajuta in munca dvs de creatie dar si in cea de zi cu zi.
    Apropo, sunt unul dintre”prostii” cu „ lipici” la fizica cuantica. 😊 Atractia mea a fost(asa imi place sa cred) din dorinta de cunoastere si nu din snobism . Cum s-a materializat aceasta si mai ales,prin intermediul cui este o alta poveste.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Dețin cunoștințe de fizică cuantică, în sensul că am idee de unii termeni care sunt mai des folosițî. Am o viziune foarte vagă despre spațiu-timp, creșterea masei la viteze mari, comprimarea timpului etc. Viziunea mea e mai mult poetică și prea puțin științifică. Înțeleg mult mai bine lucrurile din vizionarea filmelor pentru copii, de pipularizare a fizicii cuantice (de exemplu, am înțeles cum e cu gaura de vierme dintr-un film care prezenta o coală(spațiul) și acul care străbătea coala, ajungând pe partea cealaltă a ei (gaura de vierme). Pentru mine fizica cuantică e doar poezie.

      Apreciază

      Răspunde

  8. P.S. Aici un mic bonus : Salvador Dali ,unul dintre pictorii lumii ,influentat in creatiile sale (seria „ceasuri moi”)de teoria relativitatii restranse (spatiu timp intrepatrunse ) a lui Albert Einstein. . https://youtu.be/qlW0IFujpog

    PPS. Observ ca linkul cu „pleiada” de savanti, aproape toti laureati ai Premiului Nobel pentru fizica cuantica ( descoperiri )nu s-a albastrit . Mai incerc si acum : :https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Solvay_conference_1927.jpg

    Apreciază

    Răspunde

  9. „Pentru mine fizica cuantică e doar poezie.”
    Pai da, daca spuneti asta inseamna ca sunteti pe drumul cel bun.
    „Imaginarul poetic nu este nimic altceva decat imaginarul cuantic „.
    Este un citat din Teoreme poetice, carte , scrisa de Basarab Nicolescu – fizician, filozof , scriitor franco-roman ,traitor in Franta , membru de onoare al Academiei Romane .
    De curand , mai precis in 2017 , i-a fost validata printr-un experiment la CERN o descoperire facuta inca din 1973 – „conceptul de Odderon ” care asa cum spune d-lui intr-un interviu ” a fost considerat revoluționar în acel moment, chiar eretic, și a stârnit violente polemici, deoarece el punea sub semnul întrebării numeroase lucrări ale unor fizicieni importanți.Consecințele sale experimentale erau spectaculoase.În cuvinte simple, Odderon-ul induce o diferență importantă între difuziunile particulă-particulă și antiparticulă-particulă la energii înalte. Până atunci, se credea că ele sunt identice la energii înalte. Odderon-ul este deci intim legat de disimetria materie-antimaterie. El apare în amplitudinea de difuziune de paritate negativă.”

    In domeniul literaturii are publicate in limba romana o sumedenie de carti . Printre ele fiind si „Teoreme poetice” (editie bilingva-franceza si romana) .Cartea contine mai multe capitole , unul dintre ele fiind si despre „Poetica cuantica”.
    Puteti sa incepeti daca doriti cu aceasta . Eu am inceput mai intai cu „cele doua volume ” De la IsarlÎk la Valea Uimirii” . „IsarlÎk” fiind o poezie ce face parte din Joc secund de Ion Barbu si, totodatai ,debutul d-lui in lumea literara inca (1968) cu eseul „Ion Barbu -Cosmologia „Jocului secund” . „Valea Uimiri”i este fascinanta lume a particulelor cuantice – identificata simbolic in Valea Uimirii, descrisa de poetul persan Attar in poemul „Graiul Pasarilor”. In aceste doua volume gasiti intr-un limbaj literar tot ce doriti despre lumea cuantica.
    P.S. Le puteti achizitiona prin telefon direct de la editura Curtea Veche sau din libraria de langa Universitate (Mihai Eminescu, parca).

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      • …evident, probabil, pentru toti cei care cedează si decedează, nu doar pentru cei cu covid19. 🙂 Că si uitarea e scrisa-n legile omenesti. Uitam să respiram, să batem din inima, să batem din aripi, din palme, uităm să gândim, să simtim, uităm să visăm, să facem dragoste si razboi, uitam toate celea, până si cum se metabolizeaza un măr uităm. Evident. Mai am insa si alte teorii despre cedare si decedare. Cred că fiecare dintre noi este în stare să-si dea viata pentru cineva. Nu pentru oricine ci pentu unii anume, editii limitate, si anume pentru cei în care am migrat cumva noi insine, pentru copiii nostri, pentru sot/sotie, pentru iubit/iubita, pentru prieteni de soi, pentru persoane in care suntem distribuiti si bine reprezentati, caci noi nu ramanem nicioadata in limitele noastre de piele si sange, ci ne în-tindem cu mintea si cu sufletul si în altii de prin jur. Se întamplă la un moment dat sa fim mai mult în altii decât în noi însine, fiind acesta un moment critic de inflexiune în viata, aproape o moarte… Cand rămânem infimi în noi însine murim pur si simplu. Bine acuma de murit mor si cei care n-au apucat sa migreze în mai nimeni altcineva, risipindu-se cine stie pe unde (aiurea sau nu, nu judecam noi asta)… Mă rog, teorii sunt multe (numai eu, de ex, mai am înca vreo câteva), dar vorba aia, teoria ca teoria, practica ne omoară. 😦 si uitarea (cum bine zice si d-na Smaranda)

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

Lasă un comentariu