Oameni

Țigara de după

De pe • ( 34 comentarii )

Chiar mă întreb cum se descurcă nefumătorii. Că fumătorii au întotdeauna refugiul ăsta, atunci când nu știu cum să umple un gol, nu au cuvinte de spus sau nu știu unde să-și așeze mâinile: își aprind o țigară și, în spatele fumului, se prefac că sunt ocupați și nu văd vidul în care se găsesc. Ce a fost înainte de țigară ți-a consumat toate resursele, toate gândurile și toate emoțiile. A fost ca un balon sub presiune, care s-a fâsâit lăsând în urmă doar un petic de împlinire, supraevaluat de dorințe. Împlinirea e incompletă pentru că, umflat de pofte și nevoi, te așteptai să fie altfel. Te încearcă o tristețe nedefinită, ca o melancolie morbidă și, ca să te dezmeticești, îți aprinzi o țigară. Dacă ești nefumător, poate îți pui un pahar de vin sau deschizi televizorul, să-ți umpli golul metafizic cu niște știri fierbinți. O crimă prin înjunghiere sau ieșitul din minți al unui președinte de țară sunt știri perfecte pentru anihilarea vidului din tine și te bucuri că se poate mult mai rău. Nu se ridică la nivelul unei țigări de după, dar e un substitut potrivit.

Poate că tocmai vedeți, cu ochiul imaginației, două trupuri goale, transpirate și răvășite, într-un întuneric stătut, în care apar două puncte roșii de jăratic. Respirațiile sunt sacadate, cu zgomot, dar nu te împiedică să ții jăratecul viu. Întunericul se umple de fum înecăcios, potrivit pentru a deturna atenția de la sleirea fără noimă care dă o formă oarecare marelui vid. Să se termine țigara și apoi mai vedem, tragem de timp, aerisim, respirăm, o luăm de la capăt când vidul se mai diluează. Dacă asta ați văzut cu ochiul minții, este în regulă, vă stă gândul numai la prostii, ceea ce e lăudabil, din punctul meu de vedere. Dar eu vorbesc serios: ce faceți voi după ce vă împliniți un vis (care tocmai a încetat să fie vis, odată împlinit), atunci când vă realizați un obiectiv important (care v-a umplut viața, dând sens tuturor activităților voastre),sau atunci când nu va mai exista pandemia, cu restricțiile ei (și veți fi liberi și năuciți de libertatea cu care nu știți ce să faceți)? Eu o să-mi aprind o țigară, țigara de după.

Categorii:Oameni

Etichetat ca:

34 de răspunsuri »

  3. Vorbesc cu cei apropiați sufletului și sărbătoresc cu un pahar de bere. 🙂 Pe bune. P.S. Am un ritual tâmpit, în ultimii ani, înainte de miezul nopții, pe 31 decembrie, mă fac că fumez. Îmi aprind o țigară și urmăresc fețele siderate sau amuzante ale celor care știu bine că sînt nefumător. Mă amuză.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  4. I0′ cred ca, protoparintii omului, Adam si Eva, dupa ce au fost alungati din Gadina… s-au apucat de fumat canabis, visând la vremurile bune din Paradisul pierdut, facând planuri cum sa-l redobândeasca !
    O dupa amiaza excelenta, binecuvântata si relaxanta, draga A…REBEL !

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  7. „… stătut …” 😀 De mult, după o încercare dificila, mi-am aprins prima oară o țigare în fața mamei – nu mai există nici astea, Pall Mall fără filtru, niște pachete roșii. Foarte aromate, o aromă specifică. Probabil multă nicotină fiindcă a fost scoase de pe piață.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu