Oameni

Un mort agale trecea

Nu știu încă dacă pățania e de râs sau e de plâns. Eu am preferat s-o consider de râs. Aș fi inclus-o într-o poveste, că e de poveste, dar mi-a fost teamă că povestea ar fi ieșit cam trasă de păr. Așa că am hotărât s-o las neaoșă și necizelată, după cum urmează:

Eram în troleu, hâța-hâța, mai mult stăteam decât mergeam. Eu pe scaun, că troleul era gol, iar în spatele meu – doi domni trecuți bine de primele două tinereți.

„Și, ce-ai făcut de Crăciun? În București sau la țară?”

„În București, că la țară a pocnit centrala și trebuie să cumpăr alta. Da’ ce-am pățit”…

„Cu centrala?”

„Nu, bre, cu nevastă-mea. Că a făcut sarmale, tobă, caltaboș, de toate aveam. Când să ne punem la masă, hop, că n-are muștar, că fără muștar nu putea. M-am dus, ce să fac, de am luat muștar, de la benzinărie, că în altă parte era închis. Când să vin acasă, m-am întâlnit cu nea Sandu, de la scara trei. Nu știu cum am făcut, că am ajuns cu nea Sandu acasă, să guste toba și o țuică, făcută de mine din pere și prună. Nevastă-mea, repede, să mai aducă o farfurie, să mai pună un păhărel. Și ne-am luat cu țuica și cu vorba, până să aducă femeia sarmalele. Am deschis și televizorul, că nea Sandu voia să vadă știrile. P-ormă, ne-a chemat femeia la masă, că pusese în farfurii. M-am ridicat din fotoliu. Nea Sandu -nimic. Hai, mă, la masă, lasă știrile, că se răcesc sarmalele. Nea Sandu, tot nimic: stătea în fotoliu și se uita la televizor, cu mâna pe pahar. Hai, mă…și l-am luat de un umăr. Băi, nea Sandu era mort, mort de-a binelea. A căzut pe-o parte, pe brațul fotoliului și mi-a spart paharul. Am strigat la femeie: vinoo, mă, că ăsta-i mort la noi în sufragerie. A venit, săraca și, minte de femeie, mi-a zis să dispară Sandu din fotoliul nostru și să vin la masă. Păi, cum, nu anunțăm la poliție? Ești nebun, a zis femeia, în ziua de Crăciun eu să stau să completez declarații? Să dispară! Și m-a lăsat singur cu nea Sandu săracu’, parcă dormea, că nici nu ziceai că-i mort. Nevasta avea dreptate, că era complicat cu mortul din casa noastră și atunci l-am pus pe Sandu într-o pătură și l-am chemat pe Costică să mă ajute. I-am spus cum s-a întâmplat și el a fost de acord cu nevastă-mea: să-l ducem repede pe Sandu acasă la el, până nu se înțepenește. Am luat eu de-un cap și Costică de-un cap și l-am coborât pe scări, că-l făcusem clătită în pătura aia. Bă, se lăsa Sandu greu de abia îl târam. Hai, pe stradă, cu mortu, repede să nu ne vadă lumea, că nici la masă nu apucasem să stau și nu prea aveam putere. Am ajuns, greu, bă, greu, că-și dublase greutatea Sandu, la scara lui și de-acolo mai mult am tras de el, pe jos, că aluneca pe ciment. Hai că am ajuns la ușa lui, noroc că era descuiată. L-am lăsat în hol, ca și când alunecase pe gresie. Am luat pătura și am fugit acasă, că se enerva femeia”.

Hâța-hâța, în troleu. Ascultătorul, după o clipă de gândire și de filtrare a informațiilor: „În ce pătură l-ai pus? În aia frumoasă, cu galben?”

Categorii:Oameni, Social

Etichetat ca:

19 răspunsuri »

  1. Nu au vrut sa dea declaratii despre cum a murit nea Sandu dar au riscat sa dea declaratii ca suspecti de crima cand treceau strada cu el in patura! Intamplarea e atat de.. kafkiana incat rad dar mai trist, ca imi pare rau de bietul om ca a murit.

    Eu bantui de cateva zile pe aici, adica de cand te-am descoperit pentru ca, Doamne, ce frumos scrii! Parca esti o randunica zburand prin furtuni. Eu nu stiu sa scriu frumos dar stiu si pot sa simt frumos. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Oi fi suedeza care m-a citit din scoartă-n scoartă. Dacă ești suedeza cu pricina, să știi că mare bucurie mi-ai făcut, că m-am simțit scriitor. Îți mulțumesc pentru vizită și comentarii, chiar dacă nu ești suedeza. Sper să mai treci pe aici, acum că mă cunoști.

      Apreciază

      • Sigur nu ai luat un troleu spre un univers paralel? 😅 Uite ca rad iar recitind, Doamne iarta-ma, dar eu cred ca au inghitit cu noduri, omul si sotia. Totuna nu le-a fost. Posibil ca pentru reactia asta absurda e de vina si nemernica de pandemie ce ne-a paralizat emotional pe unii din noi.
        Dar totul escaladeaza, dupa cum spui, cand ascultatorul intreaba de patura! Ce-o fi gandit? Sa se fereasca sa nu se aseze pe ea cand merge in vizita? Poate s-a gandit ca ar trebui spalata ca sa nu fie folosita ca dovada in vreo eventuala investigatie?

        Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s