Nu știu încă dacă pățania e de râs sau e de plâns. Eu am preferat s-o consider de râs. Aș fi inclus-o într-o poveste, că e de poveste, dar mi-a fost teamă că povestea ar fi ieșit cam trasă de păr. Așa că am hotărât s-o las neaoșă și necizelată, după cum urmează:
Eram în troleu, hâța-hâța, mai mult stăteam decât mergeam. Eu pe scaun, că troleul era gol, iar în spatele meu – doi domni trecuți bine de primele două tinereți.
„Și, ce-ai făcut de Crăciun? În București sau la țară?”
„În București, că la țară a pocnit centrala și trebuie să cumpăr alta. Da’ ce-am pățit”…
„Cu centrala?”
„Nu, bre, cu nevastă-mea. Că a făcut sarmale, tobă, caltaboș, de toate aveam. Când să ne punem la masă, hop, că n-are muștar, că fără muștar nu putea. M-am dus, ce să fac, de am luat muștar, de la benzinărie, că în altă parte era închis. Când să vin acasă, m-am întâlnit cu nea Sandu, de la scara trei. Nu știu cum am făcut, că am ajuns cu nea Sandu acasă, să guste toba și o țuică, făcută de mine din pere și prună. Nevastă-mea, repede, să mai aducă o farfurie, să mai pună un păhărel. Și ne-am luat cu țuica și cu vorba, până să aducă femeia sarmalele. Am deschis și televizorul, că nea Sandu voia să vadă știrile. P-ormă, ne-a chemat femeia la masă, că pusese în farfurii. M-am ridicat din fotoliu. Nea Sandu -nimic. Hai, mă, la masă, lasă știrile, că se răcesc sarmalele. Nea Sandu, tot nimic: stătea în fotoliu și se uita la televizor, cu mâna pe pahar. Hai, mă…și l-am luat de un umăr. Băi, nea Sandu era mort, mort de-a binelea. A căzut pe-o parte, pe brațul fotoliului și mi-a spart paharul. Am strigat la femeie: vinoo, mă, că ăsta-i mort la noi în sufragerie. A venit, săraca și, minte de femeie, mi-a zis să dispară Sandu din fotoliul nostru și să vin la masă. Păi, cum, nu anunțăm la poliție? Ești nebun, a zis femeia, în ziua de Crăciun eu să stau să completez declarații? Să dispară! Și m-a lăsat singur cu nea Sandu săracu’, parcă dormea, că nici nu ziceai că-i mort. Nevasta avea dreptate, că era complicat cu mortul din casa noastră și atunci l-am pus pe Sandu într-o pătură și l-am chemat pe Costică să mă ajute. I-am spus cum s-a întâmplat și el a fost de acord cu nevastă-mea: să-l ducem repede pe Sandu acasă la el, până nu se înțepenește. Am luat eu de-un cap și Costică de-un cap și l-am coborât pe scări, că-l făcusem clătită în pătura aia. Bă, se lăsa Sandu greu de abia îl târam. Hai, pe stradă, cu mortu, repede să nu ne vadă lumea, că nici la masă nu apucasem să stau și nu prea aveam putere. Am ajuns, greu, bă, greu, că-și dublase greutatea Sandu, la scara lui și de-acolo mai mult am tras de el, pe jos, că aluneca pe ciment. Hai că am ajuns la ușa lui, noroc că era descuiată. L-am lăsat în hol, ca și când alunecase pe gresie. Am luat pătura și am fugit acasă, că se enerva femeia”.
Hâța-hâța, în troleu. Ascultătorul, după o clipă de gândire și de filtrare a informațiilor: „În ce pătură l-ai pus? În aia frumoasă, cu galben?”
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Oameni cu gandire practica, deh…F tare.;)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da. Foarte stranie e mintea omenească.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce-mi place omu’!!!😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ca de obicei, oamenii sunt mai uimitori decât ceea ce li se întâmplă. De observat și importanța lui nea Sandu pentru aproapele său. Dumnezeu să-l ierte.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pățania mi s-a părut sinistră, dar și comică (de un comic destul de negru), dar faptul că cel care asculta nu era interesat deloc de cauza morții sau de ceva coerent legat de eveniment, ci de pătura cea frumoasă, m-a tulburat destul de rău. Ai văzut filmul „Don’t look up”? Să-l vezi. O să-ți placă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Filmul are două cireșe pe tort: Jason și CEO-ul.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
L-ai văzut😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, de când a apărut pe netflixul nostru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Săracul de el, mortul! Cum, mă, să-l duci ca pe un câine mort, în pătură?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O problemă – o soluție. După puterile fiecăruia.
ApreciazăApreciază
Nu au vrut sa dea declaratii despre cum a murit nea Sandu dar au riscat sa dea declaratii ca suspecti de crima cand treceau strada cu el in patura! Intamplarea e atat de.. kafkiana incat rad dar mai trist, ca imi pare rau de bietul om ca a murit.
Eu bantui de cateva zile pe aici, adica de cand te-am descoperit pentru ca, Doamne, ce frumos scrii! Parca esti o randunica zburand prin furtuni. Eu nu stiu sa scriu frumos dar stiu si pot sa simt frumos. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oi fi suedeza care m-a citit din scoartă-n scoartă. Dacă ești suedeza cu pricina, să știi că mare bucurie mi-ai făcut, că m-am simțit scriitor. Îți mulțumesc pentru vizită și comentarii, chiar dacă nu ești suedeza. Sper să mai treci pe aici, acum că mă cunoști.
ApreciazăApreciază
Destul de halucinant, mai ales că nu știu dacă m-am priceput să transpun în cuvinte sceneta în care nevasta îl aștepta cu masa pusă, după ce rezolva problema.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur nu ai luat un troleu spre un univers paralel? 😅 Uite ca rad iar recitind, Doamne iarta-ma, dar eu cred ca au inghitit cu noduri, omul si sotia. Totuna nu le-a fost. Posibil ca pentru reactia asta absurda e de vina si nemernica de pandemie ce ne-a paralizat emotional pe unii din noi.
Dar totul escaladeaza, dupa cum spui, cand ascultatorul intreaba de patura! Ce-o fi gandit? Sa se fereasca sa nu se aseze pe ea cand merge in vizita? Poate s-a gandit ca ar trebui spalata ca sa nu fie folosita ca dovada in vreo eventuala investigatie?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Din scoarta-n scoarta nu te-am citit dar urmeaza! 😅 Nordica si eu dar alta tara.
Multumesc de invitatie si sa fii sigura ca o sa fac abuz de ea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu poate decât sa mă bucure. Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca stii vorba aceea: „Mâncat bune, baut bine, dimineata sculat mort”. Sau, altfel zis: C’est la vie. 🙂
Nous vous souhaitons une bonne soirée !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cam așa. O seară frumoasă și ție.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază