Undeva, în internetul negru, doi hackeri se prezintă:
Eu sunt X, sunt hacker, specialist în Java, Javascript, C++ și Cad. Puteți să-mi spuneți Arhitectul pentru că am construit pentru voi o splendidă aplicație prin care vă pot goli contul în 10 secunde. Totuși, pentru a avea succes în a vă goli contul, voi trebuie să accesați următorul link: https/și urmează linkul.
Eu sunt Y, sunt hacker, dar nu la fel de priceput ca X, care este un geniu și creierul micii noastre afaceri. Scriu cod de la șase ani și mă ocup de grafică. Dacă vreți să ne susțineți afacerea trebuie doar să-l ascultați pe X și să accesați linkul https/și urmează linkul.
Dacă X este Arhitectul, cu siguranță că Y este poetul și specialistul în marketing, pentru că după prezentarea specialiștilor IT, urmează și sufletul afacerii, reclama propriu-zisă a „micii afaceri”:
„Simți că îți trece viața pe lângă tine și tu nu ești implicat în ea? Nu mai știi cum e să ai o emoție adevărată? Te ciupești de piele ca să vezi dacă dormi sau ești treaz? Ești doar un amărât indiferent și plat ca o tigaie? Acum ai șansa să-ți schimbi viața, accesând linkul https/și urmează linkul. Îți garantăm o emoție puternică și o provocare de care nu ai mai avut parte. Îți promitem că te jefuim înainte să clipești de două ori și că îți transferăm toate economiile în conturile noastre. Ai încă dubii? De ce? Știm că vrei să fii jefuit și noi promitem că o s-o facem repede și fără durere. Vei susține în acest fel și mica noastră afacere, pentru că ne plac locurile exotice și adorăm călătoriile, dar nu vă faceți griji: putem să ne facem treaba din orice colț al lumii. Dacă vrei să fii jefuit (știm că asta îți dorești) nu mai sta pe gânduri și accesează linkul https/și urmează linkul.”
Se pare că băieții trăiesc foarte bine din mica lor afacere, pentru că o grămadă de curioși accesează linkul, să verifice dacă sunt sau nu jefuiți. Sunt jefuiți, așa cum li s-a promis. Sunt mânați de curiozitatea aceea care ne face să ne întoarcem privirea spre scena unei crime sau locul unui accident, cu speranța morbidă că poate vedem o urmă de sânge, țesut, creier. Sau poate sunt mânați de latura perversă a personalității noastre, latură pe care nu o cunoaștem sau o ascundem să uităm de ea. Acea latură care îți trezește impulsuri necuvenite în prezența morții, sângelui sau riscului de la limita vieții. Sau poate că la mijloc nu e nimic psihologic, ci doar o complexă prostie.
Întrebarea mea este dacă băieții se pot face vinovați de ceva sau dacă pot fi pedepsiți pentru ceea ce fac. Eu nu le găsesc nicio vină, pentru că ei nu te obligă să le accesezi linkul, pe care ți-l prezintă foarte corect. De fapt it-iștii se țin de cuvânt și fac exact ceea ce promit în prezentare. Nu poate fi vorba de înșelăciune sau minciună, ci dimpotrivă, de respectarea termenilor din enunț. Dacă vrei să experimentezi plăcerea de a fi jefuit, dacă vrei să scapi de economiile strânse într-o viață, dacă vrei să scapi de plictiseală, atunci băieții ăștia sunt soluția.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Foarte tari, apreciez onestitatea! Restul – treaba lor…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta e oferta, pentru care există și cerere. Trăim într-o lume nebună, nebună, nebună.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
În contractele bancare exista parcă o clauză cf. căreia puteai renunța la contract în termen de 14 zile, fără a invoca motive. Mi se pare că și dacă îți dai demisia te poți răzgândi. Dacă ”băeții” nu au prevăzut așa ceva, nu e în regulă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sigur, asta e o scăpare blamabilă😀
ApreciazăApreciază
S-ar mai pune problema al cui cont este golit. Dacă sunt pe calculatorul altcuiva și dau clic, ce se întâmplă? 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că îl fericești pe prieten😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Adore – Faptul că acreditezi (și încă insistent) ideea că ar fi fiind vorba despre niște băieți este în mod categoric o discriminare sexistă. Si nu ești la prima abatere. 🙂
Există pe net oferte la fel de sincere pentru canibalism, în sensul că ti se promite (sincer si onest) că vei fi degustat si devorat (la propriu) după o petrecere în care ți se garantează agonia si extazul (nu neapărat în aceasta ordine). Presupun că nici acelora nu le găsești nicio vina. Nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am spus că sunt „băieți” pentru că aveau prenume masculine în știrea originală.
Bineînțeles că în sens larg etic, social, uman îi consider plini de vină, și pe hoți, și pe canibali. Dar dacă eu vreau să mănânc un grătar de cvadriceps uman și tu îmi oferi cvadricepsul tău, de bună voie și nesilit de nimeni, sunt eu oare vinovată față de tine? E doar între noi doi, exclude alte criterii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu prea există nimic ”doar între noi doi”, pentru că oamenii nu sunt sisteme izolate. Orice contract se răsfrânge cumva asupra tuturor, deci trebuie să aibă aprobarea tuturor, sau mai exact aprobarea șefului.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ori șeful și-a cam pierdut din autoritate, ori e curios până unde poate merge creativitatea subalternilor și își mai calcă pe principii. Oamenii nu sunt sisteme închise, dar „între noi doi” sunt multe secrete, de nici cu gândul nu gândești.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ești consecventă. Parcă in privința victimelor abuzurilor violentei casnice care acceptă situația, nu mi s-a părut că ti s-ar fi părut că e o simplă afacere intre cei doi care ar exclude alte criterii.
P.S. Poti fi sigură că în niciun caz nu ti-as oferi cvadricepsul meu…
Un tip o urmărește pe stradă, pe una cu un decolteu foarte generos. La un moment dat tipa se întoarce la el si-l întreabă „Ce vrei domne?” „Doamnă…” zice tipul, „uite sunt gata să-ti ofer o mie de euro dacă mă lași să-ti mușc un sân”. Doamna se codește la început dar apoi se gândește că o mie de euro sunt bani buni, așa că acceptă. Intra într-un gang, își ridică tricoul, iar tipul începe să-i pupe si să-i mozolească sânul. După o vreme tipa ii zice; „Haide domne, il muști odată”. „Nu, că e prea scump”, ii răspunde tipul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu abuzul domestic e altceva. De obicei femeia suportă tot felul de atrocități pentru că „îl iubește”. Mai înțelege-te cu victima, dacă poți. Nici nu vreau cvadricepsul tău. No offense, dar cred că ești ațos.
ApreciazăApreciază
Faptul că abia după ce ti-a fost refuzat îl declari ațos aduce a proverbul cu vulpea si strugurii. 🙂
Victimele abuzurilor financiare, canibale si casnice, care par să-si fi dat acordul pentru abuz, au în comun faptul că sunt victime si exact aceeași nevoie de a fi protejate de către societate. Moral si legal. Presupun că înțelegi acest lucru dar vrei cu tot dinadinsul să fii insolentă si teribilistă pentru a-i provoca pe vizitatori la discuții, înainte de a-i devora pe cei mai fragezi dintre ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că, de dragul discuției, exagerez puțin lucrurile, dar nu foarte mult. Oamenii au tendința să-și bage degetul în flacără (sigur te-ai jucat și tu la flacăra vreunei lumânări), să se intoxice cu tot felul de substanțe cunoscute ca fiind periculoase (tutunul, alcoolul, să nu mai vorbim de intoxicația cronică cu alimente- pentru că mâncăm mai mult decât avem nevoie), să facă cele mai proaste alianțe. Vreau să spun că omul este în primul rând victima poftelor și nevoilor sale și acționează foarte des împotriva integrității sale de orice fel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Arca lui Goe
> Victimele abuzurilor financiare, canibale si casnice, care par să-si fi dat acordul pentru abuz, au în comun faptul că sunt victime si exact aceeași nevoie de a fi protejate de către societate.
Oare?
Imho, întrebarea cheie aici este ale cui victime sunt: ale celor care le iau banii, sau ale propriei prostii? Ori soluția pentru prostie nu-i protecția, ci deșteptarea sau de-prostirea. Iar eu nu cred să existe un tratament mai rapid și mai eficient pentru prostie decât ceva sau cineva care să-l despartă pe prost de banii lui. La polul opus, modelul propus de tine, al unui stat socialist care are grijă de noi chiar și atunci când comitem tâmpenii, interzicându-ne posibilitatea de a suporta consecințele acestor decizii tâmpite, va face ca prostul să nu-și depășească niciodată condiția, votând mereu cu făina și uleiul, în virtutea faptului că alesul lui îi va proteja banii din portofel, îi va asigura banii din bancă, îi va garanta un ajutor sau venit social minim etc.
Eu sunt mai liberal. În opinia mea, staul ideal se amestecă cât mai puțin (spre deloc) în interacțiunile dintre oameni. Lasă-l pe om să se dea cu capul de bârnă, dacă se bagă într-o chestie care-l depășește; altfel, o să avem mereu o societate de proști mulțumiți că au un tătuc care are grijă de ei și deci ei nu mai trebuie să-și bată capul cu nimic.
Sigur că, moral vorbind, faptele hackerilor, chiar și atunci când victimele își dau acordul, sunt cel puțin într-o zonă gri și sulfuroasă. Dar asta-i cu totul altă discuție. Dacă respectivii vor învăța să-și vândă mai bine marfa, astfel încât, de exemplu, să șteargă de pe etichetă formula de prezentare „noi vă luăm banii”, eventual înlocuind-o cu „noi vă dăm ceva”, ca în „Haide la cursul nostru și o să înveți cum să devii vânzător de succes pe Amazon!”, nu o să mai aibă absolut nicio problemă legală, deși o să rămână în aceeași zonă gri a unei morale dubioase. Iar după ce vor câștiga ceva experiență, vor putea chiar migra în politică. Dar asta numai pentru că societatea este doldora de proști. Sau, mă rog, de victime idealiste și cu sufletul curat, care necesită protecție. 🙂
În concluzie, poate că adevărul e undeva la mijloc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-ai! 🍀
ApreciazăApreciază
Unii zic admirativ despre Roxana că are glezne fine. Alții spun că are un cap frumos. Eu cred că adevărul este pe undeva pe la mijloc.
@Aldus… N-ai fost atent/ă. Dacă as spune că dumneata si Iosif ați merita să fiți tratați cu aceeași indulgență de către ceilalți comentatori, probabil că ai sări să spui că n-ai nevoie de nicio indulgentă si că-ti asumi liber responsabilitatea si riscul de a iniția conversații virtuale cu necunoscuții. Totuși formula „aceeași indulgență” nu înseamnă mare lucru, accentul căzând pe „aceeași”, nu pe „indulgență”. Este ceea ce ar fi trebuit să se înțeleagă din „Victimele abuzurilor financiare, canibale si casnice, care par să-si fi dat acordul pentru abuz, au în comun faptul că sunt victime si au exact aceeași nevoie de a fi protejate de către societate„. In comentariile mele adresate gazdei accentul principal era legat de inconsistenta cu care Adore este dispusă să trateze victimele si agresorii in situații de „concubinaj” (in care pare că victima se face vinovată de acceptare), in funcție de propriile ei prejudecați. Din comentariile mele nu reiese in niciun fel care este opinia mea despre nivelul si felul in care ar trebui acordată protecție victimelor cu IQ redus. Dacă te forțai nițel putea susține că de fapt din ce-am zis reiese că „proastele” care-si iubesc soții bătăuși își merita soarta si societatea nu trebuie sa se deranjeze in privința lor. Comentariile mele anterioare (cele „incriminate”) nu erau vizau prostii, ci dimpotrivă o aveau ca țintă pe inteligenta noastră gazdă, care are un IQ peste medie si un EQ încă si mai dezvoltat. Ceea ce însă nu se poate spune despre comentariul curent. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Arca lui Goe
Da, înțeleg ce spui. Deci ți-am citit comentariul într-o cheie greșită.
Așa cum l-ai explicat acum, îți dau dreptate. Voiai doar să subliniezi dubla măsură cu care privește gazda două situații în esență reductibile la același tipar: de victimă care-și dă acordul. Pe de o parte, Adole ar fi zicând că femeile care se complac în relații cu bărbați care le bat necesită protecție, în timp ce pe de altă parte consideră că victimele din exemplul ei de acum ar trebui lăsate să se ardă. Și tu voiai s-o faci să se întrebe dacă nu cumva cele două cazuri n-ar fi atât de diferite la bază.
Totuși, cum te poziționezi față de subiectul protejării victimelor care-și dau acordul, în general? Tomai pentru că n-ai spus.
Eu de exemplu chiar cred că femeile care se complac în relații cu bărbați care le bat dau dovadă de prostie. Și anume chiar mai mare decât a victimelor din acest articol, că la ele prostia este cronică, complacerea întinzându-se adeseori pe perioade lungi de timp. După cum iarăși cred că nu doar ele, ci fiecare dintre noi își merită, în fiecare clipă, soarta.
ApreciazăApreciază
„Totuși, cum te poziționezi față de subiectul protejării victimelor care-și dau acordul, în general? Tocmai pentru că n-ai spus”. – E cumva o aluzie fină la t-anti Bau-Bau? 🙂
„După cum iarăși cred că fiecare dintre noi își merită, în fiecare clipă, soarta”. – „in fiecare clipă” ??? „soarta” ??? Interesantă variantă de secvențializare a destinului (așadar crezi in destin si pre-determinare!), si de pre-repartizare uniformă anticipată a consecințelor judecății de apoi. Dar dacă totul se consumă in interiorul clipei, clipă de clipă, n-ar însemna asta că nu ne mai rămâne nimic pentru o eventuală finalitate transcendentală? Aveam impresia că ești eternalist/ă si când colo tu ești prezentist/ă. 🙂
ApreciazăApreciază
Sau după cum zicea un alt comentator de marcă de prin zonă: „Destinul este soarta noastră”. (auzita de la Neamțu Țiganu)
Mă rog, nu sunt sigur că el a inventat-o, căci pare o zicere mult mai adâncă, mai cu haz si mai cu miez, decât personajul respectiv. O fi auzit-o si el pe undeva la altcineva, a plăcut-o, a cules-o si a dat-o mai departe. Uite acuma ti-am plasat-o tie, ca așa ai si tu material pentru un articol la blog. O poți pune la pachet împreună cu o ghicitoare: „Tengheliță mengheliță, de cârceie tomboliță> Ghicii ce e!„
ApreciazăApreciază
@Arca lui Goe
> E cumva o aluzie fină la t-anti Bau-Bau? 🙂
Nu, ci o aluzie deloc fină la subiectul acestui articol! 😀
> Interesantă variantă de secvențializare a destinului (așadar crezi in destin si pre-determinare!)
Curioasă deducție. Deci dacă spun că ne merităm soarta, cu accent pe „ne merităm”, asta implicând că noi suntem cei responsabili pentru tot ceea ce trăim, pentru întreaga noastră viață (acel „clipă de clipă”), înseamnă (zici tu) că cred în destin și predeterminare. Hmm!
> si de pre-repartizare uniformă anticipată a consecințelor judecății de apoi.
Eu nu vorbesc de nicio repartizare anticipată. Ci de faptul că aici, pe pământ, ne merităm clipă de clipă soarta. După cum și-n lumea de dincolo ne vom merita clipă de clipă soarta. Dar morții cu morții și viii cu viii.
În plus, uite ce frumos definește Borges paradisul (în Roza lui Paracelsus):
„- Nu ne aflăm în Paradis, răspunse tânărul cu încăpăţânare; aici, sub razele Lunii, totul e pieritor.
Paracelsus se ridicase.
– Şi în care alt loc ne aflăm atunci? Crezi, oare, că divinitatea ar putea să creeze un spațiu care să nu fie Paradisul? Crezi, oare, că prăbuşirea constă în altceva decât în a ignora tocmai faptul că ne aflăm în Paradis?”
Definiție la care subscriu.
> Dar dacă totul se consumă in interiorul clipei, clipă de clipă, n-ar însemna asta că nu ne mai rămâne nimic pentru o eventuală finalitate transcendentală?
Se consumă clipă de clipă și totodată se generează clipă de clipă. Gândul pe care-l ai acum este fructul trecutului. Cândva, ai ales să urmezi o școală în loc de alta, o profesie în loc de alta, o iubire în loc de alta etc. Toate aceste alegeri ale tale din trecut, prin compunere și cumul în timp, au modelat ființa ta de azi. Gândul care ți-a venit azi nu ți-ar fi trecut prin minte exact în forma de acum dacă, să zicem, în loc de fizică ai fi studiat pictură. Dar gândul de acum nu este un simplu consumator; căci el, prin cumul cu celelalte gânduri ale tale, precum și cu alegerea ta de a-i da curs, de a-l ignora sau de a-l aprofunda, se constituie simultan într-o cărămidă a ființei tale de mâine. Nu există riscul ca la un moment dat să-ți ratezi sau retezi viitorul pentru că ți-ai consumat tot trecutul; căci fiecare clipă prin care treci este atât un fruct al trecutului cât și o sămânță a viitorului. Și nu-i nevoie să ajungi într-o altă lume ca să-l fructifici; îl fructifici chiar începând cu clipa următoare din această lume, fie că vrei, fie că nu.
Iar expresia „finalitate transcendentală” e ușor problematică, prin încercarea de a fixa transcendența pe o axă temporală. Ori transcendența, dacă-i transcendentă, e mai degrabă atemporală, și atunci probabil că-i greșit să ne-o închipuim legată de un moment anume, mai corect fiind s-o considerăm o dimensiune la care fie avem acces, fie n-avem. Evident, acces tot în clipa de față, clipă de clipă, căci altă clipă decât cea prezentă n-avem.
> Aveam impresia că ești eternalist/ă si când colo tu ești prezentist/ă. 🙂
Eu ce să-ți fac dacă ești cu impresii? 🙂
> Mă rog, nu sunt sigur că el a inventat-o, căci pare o zicere mult mai adâncă, mai cu haz si mai cu miez, decât personajul respectiv. O fi auzit-o si el pe undeva la altcineva, a plăcut-o, a cules-o si a dat-o mai departe.
Nu are importanță dacă a auzit-o sau dacă a născut-o el; faptul că a percutat la ea și a reținut-o este suficient. Este aproape ca și cum ar fi gândit-o el.
Dar eu am una la fel de bună: soarta este destinul nostru. Poftim!
ApreciazăApreciază
A provoca entitatea „Aldus” la vorba e ca si cum ai cadea intr-o gaura neagra. 😁
ApreciazăApreciază
Nici măcar arca nu te mai salvează.
ApreciazăApreciază
Aldus dacă zici dumneata că dintre noi doi eu as avea mai multă nevoie să fiu salvat, înseamnă că așa trebuie să fie. Se pare că in cazul tau oricum e prea târziu. Înecatul le strigă celor de pe mal să-si deschidă umbrelele ca vine ploaia. Nostim, nu? Aldus, tu cum deschizi gura să zici ceva (ce?), cu te îneci în cuvinte si aluviuni. Timpul încremenește, si spațiul se dilată accelerat (nebunește). Exact ca într-o gaură neagră. Tu de-aia nici nu asimilezi nimic. Cum citești două propoziții dintr-un volum (ai terminat de citit Biblia?), cum simți nevoia sa te oprești si să faci o recapitulare cu voce tare. Întotdeauna iți iese aporie cam de-o epopee.
P.S. N-ai remarcat tu bine. Nu Arca mă conține pe mine, ci eu pe ea. Si tocmai am salvat-o de comentariile unei găuri negre (re-denumită Aldus) care venise să încerce marea cu degetul. Se pare că în vâltoare a fost eli-minată co-lateral si t-anti Bau-Bau. Mer-ci mai bine du-te în parc cu copiii. Vezi să nu fie mai mare de-a-IV-a ca te dovedesc si la cultura generala si la abilitatea de a googăli.
ApreciazăApreciază
@Arca lui Goe
Păi tu ai spus că ai senzația căderii într-o gaură neagră. Aici, vorbind cu mine, sau la tine pe blog, contemplând dilatarea universului. 🙂 Deja se întrevede un laitmotiv. Eu însă n-am atare suferințe.
Lasă gargara (presărată cu atacuri la persoană: oh, vai mie, am udat deja două batiste!) și răspunde mai bine la întrebare. Care nu era despre BauBau și ce mai aberezi tu pe-acolo, ci despre subiectul acestui articol. Eu, cel puțin, mai sus ți-am răspuns la ce m-ai întrebat (și n-am ce să-ți fac dacă nu înțelegi nimic din ce scriu).
ApreciazăApreciază
Ce-ai făcut Aldus? M-ai atras la nivelul tău si acuma mă domini cu experiența? 🙂
Ar fi trebuit să fie deja clar că n-am nicio părere de împărțit cu tine in legătură cu întrebarea la care mă somezi să-ti răspund.
Normal că n-ai suferință, că ce ai tu nu doare. Ceilalți suferă.
Dacă replicile mele au darul de a-ti stimula glanda scriboree si dorința de a le comenta (așa de) pe larg, atunci ar fi poate mai nimerit să deschizi un topic nou pe blogul tau de o-poziție înainte de a inunda blogul Adorei cu toate câte le sporești d-ta din aproape nimic (folosind cam de 10 ori mai multe cuvinte decât e necesar). Ptiu drace, na beleaua, că e molipsitor.
ApreciazăApreciază
Deci m-am pripit când am zis că susții că victimele care-și dau acordul ar trebui protejate, tu n-ai zis așa ceva, dar nici nu vrei să te pronunți public asupra subiectului. Ce comod!
Data viitoare când vom interacționa, o să încerc să folosesc propoziții cât mai scurte și simple.
ApreciazăApreciază
@Aldus – Iarăși n-ai înțeles nimic. Nu lungimea si/sau complexitatea propozițiilor este problema principală a mesajelor tale, ci numărul acestor propoziții. Ai mania de a te învârti in jurul cozii, reluând aceleași fraze, repetând același lucruri, încercând să le spui cu cuvintele tale in 3-4 variante, diluându-le, ducându-le in derizoriu sau in hilaritate. Iti găsești in orice material pentru a elabora si etala teoria chibritului in extenso, varianta laborioasă. Apogeul palavragelii si al penibilului este atins in oferta de reformulare a aforismului germano-tiganesc (obținută prin rearanjarea cuvintelor in propoziție) cu senzația c-ai fi livrat o gluma subtilă, o ironie fină sau (te pomenești) vreun un sarcasm. Data viitoare când om mai interacționa încearcă să spui ceva, orice, in loc de a trăncăni propoziții. Sau si mai bine, încearcă o tăcere elocventă. Pe Arcă iți iese formidabil 🙂
ApreciazăApreciază
> Nu lungimea si/sau complexitatea propozițiilor este problema principală a mesajelor tale, ci numărul acestor propoziții.
Dar iată că eforturile-mi sunt sabotate, căci dacă scriu puțin, nu vei (sub)înțelege. Așadar, reformulez: data viitoare când vom interacționa, o să încerc să folosesc propoziții cât mai scurte, simple și puține, dar care să exprime complet și explicit ceea ce vreau să spun, deoarece dacă scriu doar „scurte și simple” interlocutorul nu poate duce ideea la capăt, dat fiind că pare să citească ad-literam.
PS: Problema pe care o vezi tu la comentariile mele… eu zic că-i în ochiul privitorului. În schimb, ai remarcat că, deși eu te-am interpelat cu privire la subiectul postării (și am comentat ontopic, cel puțin la început), tu continui să te învârți offtopic în jurul stilului meu de a comenta, în timp ce mă acuzi simultan de derapaje lingvistice și gargară logoreică? Mirific! 🙂
ApreciazăApreciază
Cu adevărat mirific. Formal ai confirmat de primire pe larg, in legătură cu ce ai de făcut data viitoare. Bravo. Rămâne să dovedești atunci că ai priceput, ai reținut si că ești in stare să transpui in fapte învățătura. Ce să zic? Baftă!
ApreciazăApreciază
Pentru tine, dragă, orice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Razboi
A inceput. Sincer nu credeam ca Putin va fi in stare de o asemenea ticalosie.
Dar asta e, De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
Nu am inteles niciodata de ce le-om duce bucurosi si de e razboi!?
Si de abia speram ca se duce covidu si om duce-o bucurosi. Da de unde.
A mai fost si o mare furtuna, mi-a luat o parte din cartonul de la cabana din gradina.
Nu stiu ce sa fac, s-o repar, sau sa-l astept pe Putin!?
La ce bun ghioceii si leurda care au rasarit!?
M-am gindit sa plec la munte!
Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
Vladimir: Nu se poate.
Estragon: De ce?
Vladimir: Îl aşteptăm pe Godot.
Estragon: Adevărat. Atunci ce facem?
Vladimir: Nu e nimic de făcut.”
P.S Stiu, l-am mai bagat pe Godot, da-mi place si nu am altul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În așteptarea lui Godot puteți să puneți cartonul pe casă. Leurda se mănâncă, cică te face de douăzeci de ani, dar să nu credeți. În schimb, dacă mănânci leurdă puți a alge mucegăite, dar fără briză. Putin e nebun, așa cum sunt mulți dintre noi, dar pe el nu-l duce nimeni la balamuc. Duceți-vă la munte, puneți la punct insurgența, că așa a început și Che Guevara.
ApreciazăApreciază
Java și Javascript: ce frumos sună! 🙂
Sunt curios cum arăta anunțul în forma lui originală. Poți da un link?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te tentează, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mă tentează, dar, din câte am înțeles, deseori pleci de la lucruri reale când îți scrii articolele. Iar mai sus zici într-un comentariu:
> Am spus că sunt „băieți” pentru că aveau prenume masculine în știrea originală.
Eu sunt mai naiv de fel: dacă-mi zici un lucru fără să precizezi că-i ficțiune, voi avea tendința să iau lucrul respectiv de bun. Mă poți păcăli ușor așa. 🙂 Deci, dacă ai pornit de la o știre reală, nu, nu mă tentează în sensul descris de tine, adică nu mă regăsesc în targetul respectivilor, dar sigur că m-ai făcut curios cu asta. Aș fi fost interesat să văd cum era formulată știrea pe care-ai văzut-o, atâta tot. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit despre internetul negru pe reddit undeva. Nu aveam nici un link acolo, dar era un screenshot cu mesajul despre care am vorbit. Cam asta e. Dacă aș mai găsi articolul ți l-aș trimite, dar sunt un cititor dezordonat și nu-l mai găsesc.
ApreciazăApreciază
😀 Nu vreau să te păcălesc, îl mai caut.
ApreciazăApreciază
Ei, nu-i bai dacă nu-l găsești. Ziceam și io, în caz că-l aveai la îndemână.
ApreciazăApreciază
Nu am linkul, nu știu cum se acceseaza black web și nu știu ce aplicații trebuie să instalezi. Ai dreptate în tot ce spui sau, cel puțin, avem un punct de vedere comun.
ApreciazăApreciază
@Adore uneori aduci cu Zamfir. Gheorghe Zamfir. Profesionism la nai. Vivat! 🙂 Nai de cântat. Ai?
ApreciazăApreciază
https://www.youtube.com/shorts/B4_onJA4o54
ApreciazăApreciază
„Stiu” eu, oare? Poate ca-ti doresti… un „spiridus”? 😳
ApreciazăApreciază
Se pare că oferta de spiriduș avansată de Hercule a lăsat-o pe Adore fără cuvinte si fără comentarii. S-a dus naiba ritmicitatea si promptitudinea cu care posta proze scurte pentru fete si comentarii la comentarii.
ApreciazăApreciază