Oameni

Dieta cu burgeri

Nu știu în alte părți cum o fi, dar prin părțile mele, dacă nu te bagi la o dietă, măcar de două ori pe an, nu exiști. Cum simțeam că nu exist, am zis să intru și eu în rândul lumii și să mă prefac și eu că mănânc, așa cum se face, împrăștiind o roșie în cele patru zări pe o farfurie, alături de niște brânză slabă, care alunecă greu pe gât. Sentimentul pe care îl încerci după un astfel de prânz este cu adevărat înălțător: mănânci sănătos, puțin, faci ceva pentru tine și scapi de niște kilograme. Mulțumit este și Eul meu interior, încăpățânat să se creadă filiform, în ciuda unor evidențe obiective bine reliefate. Pe cât e de înălțător sentimentul de mulțumire, pe atât e de scurt însă și dieta mă face posacă, pe măsură ce foamea e mai intensă. Mi s-a spus să am răbdare, că primele zile sunt mai grele, dar eu cu răbdarea stau destul de prost, chiar dacă superbe exemplare ale sexului frumos se străduiesc să-mi demonstreze că poți trăi cu aer și apă. Să nu lungesc povestea, foamea mă face posacă, acră și puțin isterică, iar în cele din urmă îmi provoacă halucinații: burgeri uriași plutesc în jurul meu , în chifle garnisite cu semințe de susan, din care se scurg sosuri nesănătoase. Stau în aer, fără vreun punct de sprijin, simple condensări ale minții mele fierbinți. Rugăciunile nu ajută, după cum nu ajută nici semnul crucii făcut cu limba în gură. Aparițiile persistă și, până acum, orice zi de dietă s-a terminat, pentru mine, cu o comandă telefonică urgentă, pe la ore târzii pentru orice cină: „Mai livrați la ora asta?” „Sigur. Vreți maioneză sau ketchup?” „Ești nebun!? Și maioneză, și ketchup!” „Din partea casei doriți Cola, Pepsi sau Seven up?” „Ce vrei tu, da’ repede!” După care urmează 45 de minute tensionate în care salivez abundent în așteptarea curierului.

Vestea bună e că dieta cu burgeri funcționează și poți slăbi astfel. După cina târzie și barbară cazi inevitabil într-un somn adânc sau măcar într-o stare de inconștiență, cu grijă să nu te întorci din greșeală pe burta care stă să crape. Dimineața te trezești cu gura clei și cu un bolovan în loc de stomac, iar pornirea (către serviciu și, în general către orice) e destul de anevoioasă. Dar, marele dar, nu-ți trebuie mâncare toată ziua. Ba chiar nu vrei s-o vezi în fața ochilor sau să se vorbească despre ea. Bei însă apă, doi trei, patru litri, sau după nevoie, că te arde la lingurică și ai o sete pe care nu ți-o poate potoli nimic. După ora ceaiului (nu englezesc, ci de sunătoare), începi să mai prinzi puțină culoare în obraji și arăți puțin mai rumen decât o lămâie. Mâncare nu vrei până seara târziu, cànd se deschide golul din stomac și oportunitatea de a repeta experiența de seara trecută. Cam asta e dieta cu burgeri: te cântărești peste o săptămână și vezi că ai slăbit un kilogram, fără niciun efort și fără să fii flămând. Mă gândeam să-mi patentez descoperirea și să-mi leg numele, pentru totdeauna, de dieta cu burgeri, dar, din păcate, nu demult un suedez mi-a luat-o înainte. Așa cum se întâmplă întotdeauna, lucrurile bune au fost deja descoperite. Ca mamă a dietei cu burgeri, mă aștept să plouă cu adepți: deocamdată am doar un singur adept, fericit că-i susțin principiile. El face exerciții de forță la sală și arată ca un dulap bine reprezentat, ceea ce mă pune puțin pe gânduri. Nu prea mult; concluzia e simplă: în dieta cu burgeri sportul e interzis.

Categorii:Oameni

Etichetat ca:,

23 de răspunsuri »

  1. Ce teroare esti. 😂 Asa patesc si eu, cu cat ma abtin mai mult sa mananc, cu atat e mai rau. La fel cu vorbitul, tot vreau sa tac si la un moment dat izbucnesc si innebunesc lumea cu debitul meu verbal.
    Am ajuns la concluzia ca trebuie moderatie in toate, extremele strica intotdeauna.

    Apreciat de 2 persoane

    • Eu pot să tac…minute în șir, chiar dacă în capul meu e gălăgie. Nu mai vorbesc atunci când în capul meu e liniște: tac foarte natural. Moderația- cheia pentru o viață sănătoasă, cât nu e vorba de restricții. Cei mai longevivi oameni pe care i-am cunoscut mâncau doar joia, adică erau foarte moderați, așa cum și arătau: mici, uscați și zbârciți. La vorbă nu erau moderați deloc și cred că asta le ține creierul în formă.

      Apreciat de 2 persoane

  2. Mie mi se rupe de cum cred altii ca ar trebui sa traiesc, de-aia mananc burgeri de casa, dubli, impanati cu branzeturi, bacon, sosuri gretoase si cu o capita de legume langa dar desigur, fara paine, si nu patesc nimic. 😅
    In concedii se lasa cu ospaturi de noapte in stil antic, ca la romani, cu gratare pe care sfaraie fleici, cefe, frigarui, carnati de casa, botezate cu vin venit din fantana unde a fost coborat ca sa fie apoi adus la masa, chihlimbariu si rubiniu si brobonit cu picaturi de apa reci numai bun stampere setea chefliilor. Si nici in concedii nu patesc nimic, adica nu sparg cantarul. 😅 Habar nu am ce viata e aia in care nici apa nu poti sa bei ca sa nu te umfli si nici nu vreau sa stiu.
    Oricum nu prea am incredere in dieta cu salata cand vad ce patesc hipoporamii papand tone de ierburi. 😅

    Apreciat de 2 persoane

  3. Fac o mărturisire. Nu am mâncat niciodată burgheri. Pe când mai ieșeam nu am vrut, acum aș vrea, dar nu mai ies. Plus că m-au păcălit ai mei că dacă se răcesc nu mai au niciun gust, deci să nu comand. Și mi-ați făcut o poftăăăă.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Am auzit că luptătorii de sumo recurg la o dietă asemănătoare: mănâncă o singură dată pe zi, foarte bine, înainte de culcare. Astfel încât hrana să se depună și să-i facă mai solizi. 🙂 Nu știu dacă e adevărat.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Cind eram inca in cimpia muncii am fost cu serviciu la Berlin cu niste colegi mai tineri. Colegii nu si nu vroiau sa ma invete s a maninc burgeri. Am mers la cel mai tare restaurant specializat in asa ceva. Am comandat ceva dar am fost obligat sa gust si din alte varietati comandate de colegi. Nu mi-au placut d enici o culoare.

    In schimb daca va povestesc de chiftelele nefestei… mai bine nu ca deja e tirziu.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu